agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-18 | |
La intersecția dintre Rebreanu și Eminescu, dintre stradă și bulevard, stătea o figură obscură, cu un palton lung, negru și o pălărie de gentilom stilat. În mână ținea un revolver învechit și îl balansa de trăgaci.
La două străzi depărtare se plimba o tânără domniță, în jurul douăzecilor, purtînd un geamantan după sine. Privea cu multă circumspecție semaforul, care arăta roșu. Apoi, pentru o clipă, roșu concomitent, atât pentru mașini, cât și pentru pietoni. Un moment în care oricine s-ar fi mișcat, s-ar fi aflat pe teren străin, o secundă când nimeni nu ar fi avut dreptate; dacă ar fi făcut vre-un pas. În al treilea bloc de pe strada Felinarului, o femeie în vârstă, cu ochelari care vedeau cât pentru zece, se rezema amorțită de balustrada de la fereastră. Ochii îi alunecau leneș dintr-un colț în celălalt al blocului vecin, de la geam, la geam, la geam, gemînd de plictiseală. Un singur simț nu compensa pentru lipsa celorlalte. Aceste trei personaje aveau să se cunoască, deoarece bărbatul nu a apăsat pe trăgaci, domnița nu a trecut pe roșu și femeia nu s-a răsturnat de plictiseală de la balcon. Trei ore mai apoi, la barul din apropierea străzii Miresei, un bărbat misterios pășea reverențios printre scaunele meselor răsturnate și se îndrepta spre pisoare. Ușa dinspre toaletă nu se rezema decât într-o balama iertată de soartă. La cea mai mică atingere, urma să se prăbușească. Aparent conștient de acest fapt, normalmente imposibil de presupus, bărbatul a intrat cu multă, multă grijă la toaletă, fără nici măcar să sufle asupra ușii. Acesta nu era același bărbat cu cel care adineauri nu părăsise lumea celor fanteziști. În ziua ce a urmat, fără să știe, aceste patru creaturi s-au aflat față în față. Corcitura dintre Rebreanu și Eminescu s-a înștiințat la oficiul pentru “plata taxelor și impozitelor restante de peste doi ani” – secțiune nou înființată, fiind la mare cerere – acolo unde inconștientă de legea pe care a fost aproape să o sfideze, tânăra domniță aștepta cu nerăbdare un apel de la mama sa care pur și simplu întamplător juca în fiecare miercuri, între trei și cinci, cărți cu femeia care stătea pe o bancă, în fața aceluiași oficiu, sperînd să-și mai agațe o zi de un zvon. În aceeași seară, față în față, lipsiți de capacitatea de a apela la toate simțiriile lor, în micul ecran trapezoidal din casele celor trei personaje, s-a ivit al patrulea, victima unui presupus complot, a cărui rezultat se vede zi de zi, de la Manciurea la Zbelinț, anume viața cu tot ceea ce implică și pe cine nu implică.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate