"Cu toții dorim lucruri pe care nu le putem obține. Faptul că acceptăm această situație dovedește că suntem oameni maturi, inteligenți. Încercam toți să luăm din viață ce putem. Și dacă în cea mai mare parte a vieții n-am avut nimic, ne luăm revanșa atunci când se ivește ocazia."

" ... mă făcea să mă simt stângaci și greoi. Aveam aceeasși senzație ca în ziua în care găsisem un fluture absolut minunat și mă gândeam că va trebui să-l omor. Vreau să spun că frumusețea te năucește, nu mai știi ce vrei să faci, ce trebuie să faci ..."

" - Și totuși am și eu o inimă, am spus.
- Nu poți înțelege. Pentru mine lucrurile sunt de două feluri: frumoase și urâte. Nu judec în funcție de bine și de rău. Ci numai frumos și urât. Consider că o mulțime de lucruri bune sunt rele și o groază de lucruri rele sunt frumoase ..."

"Să aparții cuiva implică două aspecte: unul care dă și celălalt care acceptă ce i se dă. Tu nu-mi aparții pentru că eu nu pot să te accept. Nu-ți pot da nimic în schimb."

"Știu prea bine ce reprezint pentru el. Un fluture pe care și-a dorit întotdeauna să-l prindă. Îmi amintesc cum G.P. îi numea pe colecționari cele mai cumplite dintre toate animalele. Se referea, binențeles, la colecționarii de artă. Atunci nu l-am înțeles prea bine. Am crezut că doar urmărea să mă șocheze. Dar e clar că are dreptate. Tendința lor e anti-viață, anti-artă, anti-tot."

"El pe mine mă vrea, înfățișarea mea exterioară și nicidecum sentimentele sau inteligența sau chiar trupul meu. Nimic din ceea ce este uman.
E un colecționar. De aici provine tot ce este mort în el."

"Știu ca e întruchiparea diavolului care îmi dezvăluie lumea ce ar putea să-mi aparțină, așa că nu mă vând lui."

"La început mă gândeam: trebuie să existe un dedesubt. Ceva înăbușit foarte adânc în el, dar ceva trebuie să fie.
Acum n-o mai cred. Nu cred că el își înăbușă nimic, căci nu există nimic de înăbușit."

"Era ciudat, stăteam tăcuți unul în fața celuilalt și am avut senzația pe care o mai avusesem odată sau de două ori înainte, că mă simțeam neașteptat de aproape de el - nu era dragoste sau atracție, sau simpatie de nici un fel. Ci certitudinea că destinele noastre erau legate. Ca și cum am fi fost doi naufragiați pe o insulă - pe o plută - care nu doresc în nici un fel să fie împreună, dar care sunt totuși obligați să fie împreună."

"Pentru nu el nu sunt decât un specimen dintr-un rând de fluturi. Când încerc să zburătacesc afară din rând, începe să mă urască. Se presupune că trebuie să fiu moartă, înfiptă în insectar, veșnic aceeași, veșnic frumoasă. Știe că o parte din frumusețea mea se datorează faptului că sunt vie, dar el moartă mă vrea. Vrea să fiu o moartă vie. (...) Într-o zi mi-a arătat ceea ce numește el "sticla de omorât". Sunt prizonieră în această sticlă. Mă zbat, lovindu-mi aripile de pereții ei. Dar pot vedea prin ea și continui să cred că pot să evadez. Încă mai sper. Dar totul nu e decât o iluzie. Un perete rotund de sticlă groasă."

"Trebuie să existe un Dumnezeu, dar e imposibil să știe ceva despre noi."

"Mă urăște, vrea să mă murdărească, să mă înjosească și să mă distrugă. Vrea să ajungă să mă urăsc într-atât încât să mă distrug singură."

"Dacă există Dumnezeu, atunci trebuie să fie un imens păianjen scârbos, care pândește în întuneric. Nu poate să fie bun."