agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2988 .



Aripi pierdute
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Clarissa ]

2004-09-07  |     | 



Ce-ai făcut? Ai vorbit cu meteorologul-șef ca să fie Soare cu dinți? Sînt deja un țurțure de gheță, mai ales la degete. La cîte raze de Soare ți-am tot trimis, puteai să pui o vorbă bună și pentru mine, măcar pentru încă o săptămînă de căldură. Numai una! Și după aceea...găseam eu o soluție. Dar așa..."cri, cri, cri, toamnă cri, nu credeam c-o să mai vii, înainte de Crăciun..." mă completează Ariel, deși el în toată viața lui n-a întîlnit vreun greiere în toată opera shakespeariană.

Dezavantajul la o casă mare cu prea puțini locatari este că se pot petrece în jur lucruri de care tu afli prea tîrziu. De pildă abia azi am descoperit în pragul ușii unei terase două aripioare de vrabie (doar penele) și peste tot în jur alte pene, semn că o pisică s-a înfruptat cu vreo zburătoare.

După o clipă de derută am îngenunchiat, și am luat între degete umerașii fragili ai aripioarelor, năpădiți de furnici. Atît a mai rămas dintr-o făptură. Viața este uneori insuportabilă.

La început am lăsat acolo urmele. Nu știu de ce. Poate pentru că nu am vrut să tulbur somnul unei păsări. Poate pentru că mi-a fost prea milă să arunc penele. Poate pentru că în sufletul meu aș fi vrut să le pot păstra, de dragul celei care le-a purtat. M-am fîstîcit, m-am ridicat, am intrat în casă și am închis ușa în urma mea, ca după o tristețe.

Apoi am căpătat aprobarea oficială să îngrop în grădină penele vrăbiuței. M-am lăsat convinsă să nu păstrez nici o pană care să-mi amintească mai tîrziu de o întîmplare așa de tristă.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!