-Biata mea J, spuse Amy incet tragand patura pe ea. Ma duc sa chem doctorul. Arzi toata.
-Nu pleca, suiera J. Nu vreau doctor. Mai bine fa-mi un ceai.
Amy pleca fara sa mai spuna nimic. Imediat gasi bucataria si se uita in jur ingrijorata. Munti de vase zaceau pe masa, in chiuveta, pe tejghea si chiar pe jos, ascunse dupa usa. Spala repede un ibric si puse apa la fiert. Intre timp deschise fereastra sa iasa mirosul acela oribil de mucegai ce parea ca impregnase peretii, rafturile si chiar pe ea. In cinci minute era inapoi la J cu ceasca de ceai aburind.
-E numai vina mea, spuse J printre suspine. Numai a mea!
-Nu e adevarat. Stii foarte bine ce s-a scris in raport. Masina avea probleme grave.
-Nu, tipa J. Nu intelegi.
Se lasa o tacere cumplita dupa care J zise:
-Acum cateva zile mergeam pe o strada si am trecut pe langa o brutarie. M-am oprit doar pentru cateva clipe, suficient ca sa vad …
Nu trebuie decat sa privesti in jur, ca sa vezi cat de rai sunt oamenii. Iar eu sunt la fel ca ei pentru ca nu am facut nimic. Golanii aia treceau pe langa bietul caine, si-i dadeau pe la nas cu covrigi calzi. Nu era nimeni acolo care sa-i aline durerea. A fost batut doar pentru ca se uita la ei pentru ca o puteau face, ca sa se distreze, iar el n-a indraznit macar sa maraie. A plecat sangerand, scheunand, cu coada intre picioare, iar eu am stat si am privit fara sa ridic un deget. Ma intorc sa-l salvez. O sa-l aduc aici si o sa am grija de el. Intotdeauna mi-am dorit un caine.
-Ba nu pleci nicaieri in starea in care esti, incerca Amy s-o calmeze.
-Nici nu e nevoie sa plec. Arata J cu degetul spre usa dormitorului, pe unde intra tantos un caine galben cu burtica si botisorul albe, dand din coada fericit.
-Vino aici, langa mine, catelusule. Iar el se urca cu grija in pat si se intinse fara sa-si deranjeze stapana. J il mangaie usor pe cap si-i vorbi in continuare catelului care o privea cu niste ochi inteligenti de ai fi zis ca intr-adevar o intelege.
-Te-ar fi batut rau golanii aia daca nu ajungeam inaintea lor? Da scumpule. Tu n-o sa ma parasesti niciodata, nu-i asa? Cainele incepu s-o linga pe partea dreapta a fetei si sa dea din coada bucuros. Va trebui sa ne gandim la un nume. Cum ai vrea sa ti se spuna?
Amy se uita inmarmurita. Era clar ca se formase o legatura stransa intre ei doi, dar oricat s-ar fi straduit, nu putea accepta ideea ca se intelegeau si comunicau asa cum fac oamenii.
-E doar un caine, spuse ea. Probabil plin de purici, capuse, tenie si cine stie ce alti paraziti.
-Nu e, facu J, mi-ar fi zis.
-Bine, vad ca nu esti in apele tale. Te las sa dormi acum.
Amy se ridica sa plece, dar J o opri inainte sa faca vreun pas.
-Nu inca. Vreau sa vorbesc cu tine. Am sa plec in curand. Poate intr-un loc mai bun. Acolo unde s-a dus Matt. Si il iau si pe el, spuse J aratand spre caine. Lumea asta e mult prea rea pentru un suflet atat de bun.
-Doar n-o sa te sinucizi, nu-i asa? Intreba Amy. Viata e mult prea pretioasa. Stiu ca ai suferit mult si nu pretind sa inteleg, dar gandeste-te ca mai ai o gramada de trait, de experimentat. Abia ai 40 de ani.
-Nu mai pot sta singura.
-Esti o persoana extraordinara si cine sa stie asta mai bine decat mine? Sunt atatia barbati in lume, mult mai buni decat amandoi, iar daca ei nu te vad, atunci sunt niste idioti.
-Poate, dar eu nu-l vreau decat pe unul. Acum asculta si nu ma mai intrerupe. Stiu ca nu mai am mult. Ai avut dreptate atunci cand mi-ai zis ca nu e normal sa-ti modifici trecutul. Eu am abuzat de descoperirea mea, iar acum stiu ca o s-o platesc. Nu am cum sa scap, asa cum nu am scapat nici pana acum. Totul a foat o mare pacaleala. M-am invartit in cerc si nu am rezolvat nimic. Eu am aranjat ca masina sa explodeze. Numai eu sunt de vina pentru toate. Mi-am lasat un mesaj care explica multe. Mi-am sters memoria ca sa nu isi poata da seama. L-am ascultat de mii si mii de ori. Ah, ce bine ar fi daca as putea muri, dar tocmai din cauza prostiei mele. Ma credeam desteapta. Marea J a descoperit cum functioneaza dimensiunile, poate modifica trecutul. Si pana la urma, totul s-a intors impotriva mea. Asculta-ma! Tipa J cand Amy se ridica sa plece. Nu sunt nebuna. Stii ca ti-am povestit acum sase ani despre toate astea, nici atunci nu m-ai crezut, dar macar m-ai ascultat.
-Uita-te la tine J. Esti femeie in toata firea … aberezi. Lasa-ma sa chem un doctor si te ascult pe urma cat vrei.
Amy puse mana pe telefon nesigura, dar acesta nu functiona.
-Ce ai facut telefonului?
-Nimic, doar ai vazut ca am fost aici tot timpul. Spuse J si-i arunca lui Amy o privire sireata.
Amy se ridica si incerca sa deschida usa care pana mai adineauri fusese crapata.
-Lasa-ma sa plec. Ma sperii. Facu Amy rugator.
-Nu-ti vreau raul. Vreau doar sa ma asculti in putinul timp ce mi-a mai ramas.
Amy se aseza din nou pe pat cu mainile tremurande si se uita la J in speranta ca nu innebunise chiar de tot.
-Foarte bine, spuse J. Presupun ca ar trebui sa incep cu inceputul, dar nu stiu care este acela, sau mai bine zis, nu stiu cand incepe acesta. Am spus in mesaj ca acum cred in reincarnare, dar nu in cea a sufletului. Vezi tu, eu nu am facut decat s-o iau mereu de la capat. Incepe, se desfasoara si se termina la fel. Am stat si am cautat in zadar printre clonele care mi-au mai ramas un indiciu. Ceva care sa-mi spuna de cate ori am trecut prin viata asta si cum as putea s-o termin. Dar acum s-a intamplat ceva neprevazut. A aparut Matt si asta mi-a dat speranta. Daca banuielile mele se adeveresc, el nu este nici pe departe mort. Nu stiu exact cum e cu timpul, dar stiu ca al meu este mereu la fel. Ma invart in timp, pe cand ceilalti au evoluat si au ajuns departe, acolo unde este Matt, de unde a venit el. Gandeste-te numai la spatiile mele atemporale, acolo aproape ca nu exista timp, daca generalizez si in loc de o bucata de vid temporal minuscul pun patruzeci de ani, ar trebui sa-ti fie destul de clar ce se intampla cu mine. Gandeste-te la o bautura acidulata. Lichidul este timpul, iar bulele de aer sunt spatiile atemporale, doar ca bula mea e mult mai mare decat toate celelalte. E ca si cum as fi bagat o ceasca goala si as fi tinut-o invers in apa, pastrand aerul intact. Stiu ca pare o prostie, dar altfel nu vad cum ti-as putea explica. Nu e bine sa te joci cu timpul. Credeam ca voi muri cand ating varsta critica, insa nu fac decat s-o iau de la capat. Credeam ca nu e scapare. M-am inselat. Matt a incercat sa ma ajute, sunt sigura. De asta mi-a distrus unele clone. E singura speranta ce mi-a mai ramas. As putea sa-mi las un mesaj in trecut, dar nu stiu daca l-as gasi. Si acum e prea tarziu sa remodific totul. Nu are rost. O sa plec in viitor si o sa-mi incerc norocul acolo. Mi-e teama sa nu fac mai mult rau, dar nici aici nu pot ramane. Am obosit sa tot reiau viata asta nenorocita. Vreau sa trec mai departe si nu stiu cum. Toate raspunsurile mele se afla in viitor, sau oriunde ar fi timpul lui.
-Deci esti hotarata. Spuse Amy incet.
-Nu-ti face griji. V-am tinut prea mult in loc. E momentul sa mergi mai departe fara mine.
-Da, dar daca ce spui e adevarat, oricum noi mergem inainte.
-Daca nu plec acum, oricum o voi lua de la inceput. Pentru tine va fi acelasi lucru daca voi muri sau voi disparea.
-Durerea va fi aceeasi, e adevarat. Dar poate acum nu se va intampla asa. Poate acum va fi altfel. Nu spuneai tu ca ceva s-a schimbat?
-Ba da, dar a plecat, nu ar fi facut-o daca ar mai fi fost o sansa, sau poate din contra, a facut-o pentru ca acolo e ultima speranta.
-Si nu spuneai tu de atatea ori ca nu parea sa imbatraneasca? Intreba Amy printre lacrimi. E ceva necurat aici. Spune-mi cum sa te ajut. Sunt dispusa sa fac orice.
-Termina cu prostiile. Ai doi copii de care trebuie sa ai grija, ai un sot care te iubeste. Nu poti sa te pui in pericol pentru mine. Nu vreau asta. Decizia este luata. Ma voi simti mai bine stiind ca daca dispar, descoperirea nu va pieri si ea. Ar fi pacat, si in plus, tu esti cea mai buna prietena a mea.
-Singura ta prietena vrei sa spui!!!
-Nu puteam pleca fara sa-ti spun. Ti-ai fi facut griji. Nu cred ca ne vom intalni in viitor. Nu avem cum pentru ca timpul meu s-a rulat de mult prea multe ori pe cand cel al tau a mers mai departe si probabil a ajuns departe. Vreau ca toti sa stie povestea mea. Nu-i lasa sa faca aceeasi greseala.
-Esti exact ca ea. Toata noaptea am plans, dar decizia era luata. Si a fost una gresita dupa cum s-a vazut mai tarziu. Stii foarte bine in ce hal a ajuns si nici pana in ultima clipa nu a vrut s-o ajut. Incapatanata ca si tine. Eu nu-ti vreau raul. Mereu mi-ai fost ca o sora. Ai inlocuit-o pe ea practic.
-Stiu Amy, spuse J. N-as fi vrut sa te fac sa treci din nou prin asta.
-Cand pleci? Facu Amy sec.
-Acum. Te-am chemat sa-mi iau adio.
J o pupa pe obraz si se intinse inapoi in pat. Inchise ochii si incerca sa vizualizeze locul unde traia el. Incerca sa se revada in bratele lui si nu se putu abtine sa nu traga cu ochiul la trecut, la vremurile bune de alta data, la ziua in care l-a cunoscut si toate orele minunate pe care le-au petrecut impreuna si care s-au dus atat de repede. “Asa e cand esti indragostita!” isi spuse ea.