Se chinuia cu greu sa nu priveasca inapoi . Il tragea ca un magnet tortura aceea amara a geloziei crunte. O tinea pe Oana de mina strins si nepasator ca si cum tragea dupa el un obiect absolut neinsufletit si rece. Ea turuia intruna, efervescenta dar vocea ei parea static de radio in dupa- amiaza molcoma de toamna. Era singur cu gindurile lui , singur cu el insusi si cu greselile lui din trecut pentru care avea sa plateasca indoit.

- Si cum iti spuneam… auditia a fost atit de usoara… Trebuia sa fii vazut ce fata a facut Bianca la mine. – e frumoasa sa stii- Oana vorbea repede gesticulind nerabdatoare. Imi pare atit de bine ca ne intilnim cu ei. In sfirsit vad si eu ce inseamna sa fii VIP-ul liceului, e grozav nu-I asa mosule?

Era infierbintata , ii ardeau obrajii si topaia ca un copil mic cind I se promit munti de jucarii. Avea deja un cuvint de alint pt el ii spunea “ mosule” sugestiv pentru ca era citeodata prea incet in miscari si prea tacut. Ca si de data asta. Cind nu spunea nici o vorba. Ce conta? Important era ca el Andrei era prietenul ei oficial si acum tot liceul avea sa stie ca nu este doar o fata oarecare , ca are si ea culoare si stil si personalitate si… Gindurile I se invalmasira toate deodata. Ii veni in minte posibilitatea fireasca ca Andrei ar putea sa se lipseasca de ea , sa o arunce deoparte asa cum facea cu toate fetele sau sa o insele. Dar inlatura idea cu un gest scurt ca si cum ar fi alungat o giza care ii impaienjenea privirea.

Ajunsi in parc se indreptara spre mica cafenea unde pe terasa se auzeau acordurile dulci ale unui pian. Andrei cunostea bine parcul acela. Si masa rotunda de sub teiul acela ametitor. Si ochii adinci si fierbinti si buzele acelea incretite si umede care acum sopteau in urechea prietenului lui cel mai bun. Trase scaunul care facu un zgomot ingrozitor si un scirtiit prelung menit sa distruga armonia grupului.

- Ahem… isi drese el glasul in timp ce Adina pufni in ris dindu-si ochii peste cap .
- Bine mai mosule…. Spuse Bianca intaritata , nu ii oferi scaunul Oanei? Asa maniere mai rar…

Andrei sari ca ars. Uitase de Oana. Complet. Ca si cum totul disparuse si oamenii si mirosul frunzelor si norii aceia fumurii totul se estompase in patratul mic inregistrat de retina lui. Tabloul acela perfect al impreunarii meschine si al tradarii prietenului lui cu fosta lui iubita. Oana se aseza nonsalant in bratele lui inconjurindu-l de git cu miinile calde si moi.

- Eu stiu ca Andrei e putin distrat azi. Ce ai mosule esti tacut? Haide copil mic si frumos nu mai fii suparatel. – cine te iubeste pe tine? Hmmm? Oana ii susura la ureche indeajuns de tare incit sa fie auzita de toti interlocutorii.

Bianca simti cum se prabuseste cerul peste ea. Simti cum I se micsoreaza ochii cum o podidesc lacrimile si strinse din pumni neputincioasa. Oana nu il cunostea pe baiatul acela cu care ea avusese un moment de slabiciune enorm. Oana nu stia ce inseamna sa ii daruiesti cuiva inima ta in palme ca apoi el sa o lase sa pice pe astfaltul rece sa se sparga in mii de bucati. II veni in minte seara aceea cu luminari multe, seara sfinta de pasti in care I se daruise cu atita sete de viata pe acoperisul casei aceleia mici de bunici- ii venire in minte puzderia de stele si modul curat, frumos in care nimic nu era stingace, nimic nu era fortat. Ei doi, amindoi , fata in fata , cu inimile legate pe viata. Promisiuni si soapte, scincete si disperarea aceea muta cu care vrei sa iti infingi unghiile in carnea celuilalt , vrei sa il tatuezi pe viata, sa fii sigur ca nu iti scapa niciodata printre degete. Ciudat cum omul cel mai aproape de inima ta se poate indeparta atit de subit incit sa lase dire de gheata.

- Eu zic ca nu are rost sa mai stam… spuse Adina sorbind din ceaiul fierbinte. Oricum o sa inceapa sa ploua si se face si frig… Brrr… se strinse mai aproape de Angelo care vorbea la cellular incercind sa ingnore conversatia de la masa. De fapt Angelo era mereu grabit , mereu ocupat , mereu pe fuga. Citeodata statea si se intreba cum de durase relatia asta a ei atit de mult.

Bianca se ridica prima. Dreapta si trista , ochii ei capatasera o stralucire verzuie adinca. Jucau teatru ieftin cu totii nimic nu era real. Si unde se dusese intreaga pasiune din noaptea aceea? Si cine era strainul din fata ei cu privirea aceea sticloasa si rece ? Avea sa se scuture de tot si avea sa mearga inainte.


*********

- Buna seara domnisoarelor si domnisorilor – si colegilor mai ales… facu Adina o reveratie lunga. Lumina reflectoarelor o orbea dar prefera sa nu vada nimic ca sa nu fie intimidata. Avea emotii enorme insa ca de fiecare data isi calculase fiecare cuvint si gest.

- Bine ati venit la festivitatea de inchidere a anului- adauga Bianca imbracata imaculat intr-o rochie simpla neagra de seara care ii punea in relief umerii goi si bronzati. Se simtea in largul ei scena era viata ei , respira pentru momentul acela si stia ce avea sa urmeze. Razbunarea era dulce-amara dar nu exista cale de intoarcere si odata facuta promisiunea nu putea fi incalcata. In seara asta era invingatoare.

Prima in program era Oana. Parul rebel, ochii cuminti si miinile impreunate ca intr-o ruga , recita incet abia soptind ca si cum I se adresa cuiva aproape de scena acolo, real. Din culise Adina clatina usor din cap… Avea sa ii dea de furca mignona asta brunetica. Nu se incurca deloc. Era remarcabil de falsa insa. Avea un dramatism incarcat orice cunoscator ar fi realizat ca repetase in oglinda de sute de ori.

Urma prezentarea de moda din care si ea facea parte. Bianca o ajuta sa se schimbe intr-o rochie verde care ii scotea in evidenta tenul alb si ochii adinci. Adina era naturala si diafana si sclipea in luminile de pe scena.

Bianca intra ultima pe scena. Numele ei era deja cunoscut. Incepu muzica usor . Nu alesese o piesa lenta tocmai pentru ca lui nu ii placeau piesele lente. Trase un scaun in mijlocul ringului de dans dupa care se cobori in primul rind unde stia bine perechea de ochi albastrii care o priveau intens, il apuca brutal de maieul alb si il trinti acolo pe scaun in mijlocul tuturor. Se formase un cerc in jurul lor , toata lumea ii privea zimbind. Le stiau cu toti istoria adevarata. Ii cunosteau toti. Si stiau ce avea sa urmeze. O vazu pe Oana undeva in spatele salii refuzind sa priveasca show-ul. Ea era cea pe dinafara acum si Bianca se simti puternica. Andrei insa era numai zimbete. Bianca se aseza la el in brate dupa care il mingiie pe frunte incet si ii rupse maieul lasindu-l moale si confuz pe scaun. Invinsese ii vazuse ochii, o cerseau incet senzual si atingerea ei il ardea. Il saruta incet in vazul lumii in coltul gurii locul lui preferat dupa care se intoarse cu spatele si se urca incapoi pe scena. Facu un semn mic si citeva fete imbracate sumar il inconjurara cu afectie si gratie. Isi continua piesa cu acceeasi voce putin ragusita, calda si senzuala. Oana fierbea . Dar ea invinsese.

Aplauzele erau un ecou continuu in urma ei. II ridea inima si o auzi pe Adina gonindu-I pe toti cei care veneau sa o felicite din urma. Se simtea libera chiar daca inca nu il avea. Nu era al ei. Si nu avea sa fie… Dar pentru citeva clipe miraculos era cu gindul la ea. Festivitatile luasera sfirsit si ea era inconjurata de lume. Andrei clatina din cap si se indeparta usor renuntind la tot ce stiuse pina atunci.

********

Mergea cu capul gol in ploaia calda de vara cu tricoul alb ud lipit de corpul mladios. Se plimba de unul singur simtea de fapt nevoia sa fie departe de lume departe de toti si toate sa isi adune gindurile sa si le numere, sa ajunga la o concluzie. O atinsese aseara pentru o clipa doar si parca ii lasase un fier inrosit in inima. Il durea , il fascina puterea aceea pe care ea il avea asupra lui acum… Se aseza pe banca in parcul gol isi lua capul in miini si scoase o cutie micuta din buzunar. In ea se afla inelul pretios a promisiunii care si-o facusera in noaptea aceea sfinta. Inelul sclipi ascutit in ploaie ca un semn ceresc sfint, ii mingiie piatra rece , diamantul solid pe care il alesese cu mina lui si pentru o secunda doar reflectia lui ii brazda chipul ravasit. Nu putea sa ignore ce simtea , ii palpita inima in piept ca o pasare intr-o colivie de fier , era o nevoie sa strige, sa alerge sa spuna lumii intregi ca el pierduse ca nu era puternic ca se simtea pierdut ca ii lipsise ea de atita amar de vreme si nu o stiuse.

Se ridica clatinindu-se si privi in zare unde se formase un cerc de culori sclipitoare. Un curcubeu nascut din ploaia aceea binecuvintata si scurta. Puse inelul la loc in buzunar si zimbi indelung. Chipul lui avea o infatisare calma acum. Stia ce avea de facut si nu mai avea de ce ezita. Avea sa daruiasca inelul acela micut celeilalte, ea ii oferise virginitatea, I se oferise pura si in cel mai frumos mod. El ii intorsese spatele si fugise ca un las. Se facuse miezul noptii si el era sub acelasi nuc la aceeasi masa din parc. Trecuse si ploaia , trecusera si norii era un altul acum.

********

- Doar un minut …. Iti promit sa nu te tin mult. Am sa iti spun citeva cuvinte. Se grabi Andrei sa intre desi usa ea intredeschisa iar Bianca somnoroasa era inca in pijamale. Ii puse mina la gura si ii facu semn sa intre. Adina dormea dusa in camera cealalta si Bianca spera sa nu o trezeasca.

- Uffff ce vrei mosule? Te-au apucat discutiile la 2 noaptea? Ai innebunit? Sopti Bianca clatinind din cap usurel . I se vedeau formele rotunde prin camasuta alba din satin subtire. I se tulbura privirea cind o vazu asa vulnerabila ca un copil mic , parea mult mai mica fara prea multe haine si fara pantofi in picioare.

- Vreau doar sa ma asculti… Sa nu spui nimic pina nu termin… Andrei era vadit nervos.

- Hmmm…. Confesiuni la miezul noptii. Sper ca ceea ce ai de spus sa fie important. Ca daca nu va trebui sa ma legeni si sa ma adormi , spuse ea inconjurindu-I gitul lenes si imbratisindu-l cald. Avea sa il asculte rabdatatoare asa cum o facuse inainte fara sa il judece si fara sa ii urasca tremurul vocii si slabiciunea din priviri. Erau toate dedicate celeilalte.

- M-am gindit…. Incepu el usor luindu-I mina intr-a lui… toti anii astia in care am fost atit de apropiati si totusi atit de departe unul de altul. Mi-e dor de tine… De tot ce am avut . Mi-e dor sa te sarut si sa te string in brate. Mi-e dor si de gelozia ta nebuna de toate micile ghidusii si de modul egoist in care ma vroiai mereu numai pentru tine. Am fost orb pentru atit aamar de vreme, am crezut ca pot sa insel aparentele pentru ca asa a fost sa fie. Dar pe tine te-ma vrut mereu cu aceeasi patima constanta. Te vreau acum si stiu sigur ca e pentru totdeauna.

O privi in ochi adinc vrind parca sa ii rascoleasca sufletul….. Apoi luindu-I usor mina I-o saruta si ii puse inelul micut cu piatra aceea sclipitoare pe deget.

- Iti promit , spuse el innecat de emotie…. Sa nu te dezamagesc vreodata. Te rog , sa ma ierti …. Pentru toate.


Ii astupa gura cu amindoua miinile. Era nebun cu desavirsire. Intr-o fractiune de secunda realiza ca il influentase in decizia lui ca daca avea sa accepte acum avea sa regrete mai tirziu. Amarul din inima ii reveni ca o avalansa rece , il saruta pe amindoi ochii evlavios si clatina din cap usurel… Avea sa lase dragostea sa treaca pe linga ea ca un vint cald, o briza abia simtita intr-o vara dulce plina de aroma abia simtita a teilor si de o puzderie de stele pe cerul imens. Avea sa spuna nu. Avea sa clatine din cap negindu-si propria fericire dintr-o incapatinare muta pe care numai ea o putea intelege. Ii batea inima nebuneste si in acelasi timp o cuprinsese o tristete muta si nu ii putea raspunde nu il putea privi in ochi. I se parea deodata ca se tradase singura ca se inselase ca cel din fata ei cu sinceritatea lui brutala nu o putea face sa se simta completa deloc… Caltina din cap si ii intinse inelul inapoi fara sa ezite, hotarita.


- Nu-I nimic… Nu trebuie sa spui nimic acum… Stiu ca te-am tradat stupid si vadit pe fata… Stiu ca te-am ranit. Stiu ca nu ma poti ierta. Andrei spuse dintr-o rasuflare…

- Nu e vorba de asta spuse ea ostenita dint-o data cu obrazul tras si palid…Doar ca…


II venira in minte imagini din ziua aceea cind ingenunchease pe pamintul ud printre frunzele ruginii singura. Intr-o fractiune de secunda isi simtii genunchii grei pleoapele calde de greutatea unor lacrimi care nu mai veneau. Isi asunse fata si se scuza brusc. Simtea ca se sufoca acolo in apartamentul aceal micut in care peretii pareau ca o apasa… Usa cazu grea in urma lui Andrei si tacerea o inconjura ca o ceata groasa. Trebuia sa isi scuture amintirile din minte si sa uite… Uitarea era dulce… Deschise geamul si privi gradina micuta in care el o chemase de atitea ori… In delirul complet I se paru ca ii vede silueta acolo printrele umbrele noptii… Dar Andrei se dusese. Luase cu el inelul mic si promisiunea si please infrint. Razbunarea era dulce-amara si nu se facea sa calce pe propria ei fericire.

- Hmmm – adica vrei sa imi spui tu mie ca nu iti vine sa te duci dupa el? Adina somnoroasa o trase de par.

Intr-o clipa de nebunie in papuci de casa trinti usa dupa ea cu patos. In camasa aceea din satin prin noapte ca o pata alba , pura si cu inima in mina din nou il ajunse in ultimul moment. Se opri in fata lui ca in fata bisericii cu capul plecat cu mina pe inima. Ii atinse buzele cu degetele ei micute si ii lua mina in mina ei. Ploua cu stele in jurul lor ca atunci in noaptea promisiunilor cind facusera dragoste sub acelasi cer de abanos. Si pornira in noapte ea cu geaca lui in jurul umerilor , el cu bratele in jurul ei ocrotitor. Nucul din parc ii astepta nerabdator. Aveau sa o ia de la capat curat si simplu ca doi adolescenti care abia atunci incep sa guste dragostea.