Sa zicem ca ma numesc Michael Card si am 6 ani. Acesta nu este numele meu adevarat, dar aceasta este povestea mea adevarata. Fa bine si baga in cap ceea ce-ti spun acum, cititorule. Poate ca nu sunt cel mai destept om din lume, dar cu siguranta sunt mai inteligent si mai creativ decat tine. La varsta de doi ani, deja vorbeam limba materna asa cum tu o vorbeai abia la douazeci de ani. La trei ani citeam carti pe care tu poate le-ai citit abia la treizeci de ani. Si la varsta de patru ani, am reusit cu succes sa comit prima mea crima. As putea fi chiar acum langa tine. As putea fi copilasul dragut al vecinei tale. Oh, si crede-ma, stiu sa ma deghizez, sa ma port ca un handicapat sau ca un simplu baietel interesat de carticele colorate si desene animate. Toate testele de inteligenta pe care le-am facut pe internet au aratat ca sunt un geniu. Am stiut sa pacalesc specialistii, si am facut in asa fel incat in ochii lor si pe hartie, sa fiu un simplu copilas de sase ani cu IQ-ul putin peste medie, dar nu prea creativ.
M-am nascut in Bucataria Iadului, celebrul cartier New-York-ez. Mama a murit in chinurile facerii, iar tata muncea suficient cat sa plateasca darile, taxele, cat sa puna ceva pe masa si sa se imbete strasnic de patru ori pe saptamana, ceea ce insemna ca eram liber sa fac ce vroiam. Am invatat sa vorbesc uitandu-ma la televizor. Cititul si scrisul au fost floare la ureche. Dupa ce am terminat toate cartile pe care le aveam in casa, m-am dus pe la vecini. Pe urma am fost nevoit sa merg la biblioteca. Intr-o zi insorita si calduroasa de vara, cand toti ceilalti copii se prajeau pe acoperisuri sau se stropeau si tipau cat ii tineau plamanii, am iesit din casa si am mers direct la cea mai apropiata biblioteca. Stiam exact unde e si in cat timp voi ajunge acolo deoarece studiasem intens harta orasului si o memorasem pentru cazul in care m-as fi putut raraci, sa nu trebuiasca sa cer informatii, sa nu le dau oamenilor ocazia sa creada ca sunt prada usoara. Mai ales ca auzisem prin vecini ceva despre un copil rapit pentru organe. Dar nu-mi era frica, asa ca am pornit agale pe strada principala si in scurt timp m-am intors acasa cu trei noi carti. Eram pregatit pentru orice. Facusem inainte o inscriere pe internet pentru un bunic imaginar, imobilizat la pat, care-si trimite nepotelul dupa carti. Imprumutasem o carte groasa de anatomie umana, alta de chimie si inca una de psihologie nu mai putin groasa decat prima. Am ajuns acasa si m-am apucat de citit, iar in doua zile le memorasem. Apoi am luat alte trei, si alte trei, astfel ca in curand, aproape terminasem toate cartile de pe ultimele rafturi din biblioteca. Si nu ma mai saturam de ele. Deja ma pricepeam sa repar orice, puteam construi un calculator din piese, puteam folosi un pistol, puteam gati orice fel de mancare din orice colt al lumii, cunosteam toate detaliile anatomice ale corpului uman, stiam cum functioneaza creierul, stiam ce plante puteam folosi ca sa omor un om prin simplul fapt ca le mirosea si ii puteam manipula pe cei din jurul meu. Dar totul trebuia testat. Am luat un pachet de tigari si am imbibat o singura tigare intr-o solutie preparata cu grija. M-am dus la vecinul de deasupra care stiam ca-si bate nevasta ca un nebun. Salvarea venea de cel putin doua ori pe luna iar politia chiar si mai des, dar niciodata nu era arestat. O batea pana o lasa lata si pe urma se aseza in fata televizorului cu un pachet de tigari, o bere si se uita la meciuri de box sau lupta corp la corp. tot ce vedea acolo, aplica la nevasta-sa. Asa ca m-am dus la el, si ca de obicei, dupa o astfel de altercatie, usa era crapata, Maria, caci asa o chema pe femeie, era intinsa pe jos, aproape fara suflare. M-am apropiat de ea si am cercetat-o amanuntit. Stiam din ce se povestea prin vecini ca I-ar fi fost scoasa splina. Imediat am aflat ca nu mai avea nici uter sau ovare. O cunosteam pe Maria mai bine decat pe ceilalti vecini. Ori de cate ori ma vedea la geam, ma saluta si ma intreba cu accent jumatate mexican, jumatate spaniol de ce nu ies si eu afara sa ma joc cu copii. Nu insista si nici nu vroia neaparat sa ies afara. Facea doar conversatie. Putea la fel de bine sa ma intrebe daca imi place vremea. Si odata, chiar cand urca scarile, pentru ca am ajutat-o cu sacosile, mi-a dat o bomboana de menta. Nu am mancat-o, dar am apreciat gestul. Asa ca acum am pus tigarile in buzunarul hainei sotului ei si am stat cu Maria pana a venit ambulanta. Au luat-o la spital dar a doua zi medicii au eliberat-o spunand ca si-a revenit foarte repede. Asta a fost o intamplare care m-a pus pe ganduri. Oare era posibil sa fi avut vreo legatura cu aceasta vindecare rapida? Raspunsurile aveam sa mi le gasesc in biblioteca si pe Internet.
Deja trecuse o luna imuabila. Sotul Mariei era in toane proaste. A lasat-o lata pe podeaua bucatariei si s-a postat in fata televizorului fumand ca un sarpe. M-am strecurat in casa si am examinat-o ceva mai atent decat prima data. Dupa aprecierile mele, Maria intrase deja in coma si cel mai probabil urma sa moara in cateva zile. Indurase prea multa bataie. Viata ei era un cosmar. Nici acum nu stiu daca ceea ce simteam pentru ea era mila sau doar parere de rau. La un moment dat, chiar mi-a trecut prin cap ca ar putea fi un sentiment de iubire. Poate in subconstient o consideram un fel de mama. Nu am plans niciodata in viata mea si nici acum cand aceasta fiinta neajutorata si mutilata statea la picioarele mele cu parul ravasit, acoperindu-I fata stalcita de atata bataie.am pus mana pe fruntea ei si aproape auzeam ceea ce gandea. De fapt, ca sa ma exprim mai clar si mai exact, aveam un sentiment pe care nu-l mai avusesem pana atunci, in care mai mult imi imagineam ce se ascunde in capul ei. Vedeam o copilarie nefericita, un tata betiv, o mama neinteresata, o fetita suparata, fara educatie. Cum de a ajuns sa se marite cu nenorocitul asta, m-am intrebat. Am curatat-o de sangele inchegat si inchis la culoare ce se scurgea incet din ureche. Apoi am incercat s-o intorc, dar Maria era o femeie solida, iar eu doar un baietel de patru ani. Ma intrista faptul ca nu va mai auzi niciodata cu urechea stanga. Am pus mana pe ea si am incercat sa vizualizez ce avea. Probabil timpanul era spart pentru ca impreuna cu sangele, se mai scursese un firicel de substanta de o culoare galbena ce semana prea bine cu puroiul. Iar ochii aceia negri si frumosi, erau acum vineti si plini de sange. Ce pacat mi-am spus. Maria nu merita asa ceva, dar de ce nu pleca de langa el? Cu siguranta era imigranta si pentru a putea ramane, trebuia sa fie maritata cu un american. Cand am auzit sirena salvarii, m-am ridicat si am asezat-o inapoi cum era, cu parul pe fata si mana dreapta pe langa corp, cu palma in sus si am plecat repede inainte sa fiu vazut. Maria a murit la trei zile dupa acest incident. Exact asa cum am banuit, nu se mai putea face nimic. Vecinii susoteau ca la autopsie s-a gasit ceva in neregula. Timpanul se refacuse miraculos, cu toate ca fusese in repetate ori lovita cu picioarele in cap. La o saptamana de la moartea ei, sotul se imbata intr-un bar din apropiere. Multi vecini care erau de fata povesteau chiar si dupa luni de zile cum sotul ei s-a prabusit dintr-o data. Salvarea a venit sa-l ia, si inca mai respira cand l-au pus pe targa. A doua zi, se aflase in tot cartierul ca murise, iar pe certificatul de deces, cauza era necunoscuta. Dar batranii stiau mai bine. “S-a intors dupa el.” Spuneau ei. “Trebuia sa ne dam seama de la inceput ca asa se va intampla.” “De unde?” intrebau tinerii. “Cadavrul era moale. Tragea pe cineva dupa el.”