agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-15 | |
„Rata anuală a pirateriei software în România a atins, la sfârșitul lui 2003, nivelul de 73%, iar valoarea programelor utilizate ilegal s-a ridicat la 49,3 de milioane de dolari, a anunțat miercuri, Business Software Alliance (B.S.A.), care citează un studiu realizat de International Data Corporation (I.P.R.)“, precizează Agenția românească „Mediafax“ în data de 7 iulie 2004. Reamintim că B.S.A., înființată în 1988, la Washington (S.U.A.), reprezintă interesele producătorilor locali de software, printre care se numără „GeCad“, „Ciel Romania“, „Softwin“, „Kepler Software Development“ și „Romsym Data“, dar și companiile internaționale „Adobe“, „Autodesk“, „Macromedia“, „Microsoft“, „Bentley Systems“ și „Symantec“. B.S.A. are ca principale domenii de interes reducerea ratei pirateriei software, informarea și educarea utilizatorilor de programe, sprijinirea instituțiilor guvernamentale responsabile cu aplicarea legilor din domeniul dreptului de autor și desfășurarea de activități de lobby pentru adoptarea unei legislații corespunzătoare în domeniul proprietății intelectuale.
Tot „Mediafax“ precizează că „Organismul (B.S.A., n.n.) a semnalat că regiunea Asia-Pacific, Europa de Est și America Latină continuă să fie «punctele fierbinți ale pirateriei de pe glob, mai mult de jumătate din software-ul instalat pe computerele din aceste regiuni fiind versiuni piratate»“. Care ar fi răspunsul la întrebarea de ce este atât de ridicată rata pirateriei în Europa de Est, deci și în România? Directorul general al B.S.A. EMEA (Europa, Orientul Mijlociu și Africa), Steven Frantzen, spunea în iunie 2004: „Regiunea Europei Centrale și de Est se confruntă cu provocarea creșterii economice și cu tradiționalul respect redus pentru drepturile de proprietate intelectuală. De aceea, nu este surprinzător că această regiune înregistrează cea mai ridicată rată a pirateriei software. Totuși, trebuie luați în considerație unii factori care vor ameliora această situație, cel mai important fiind aderarea la Uniunea Europeană a unor state din regiune, fapt care va determina aplicarea mai eficientă a legislației dreptului de autor“. La rândul său, Nicolae Burchel, reprezentant legal al B.S.A. pentru România, declara: „Strategia europeană a B.S.A. este aplicabilă și în România și se înscrie în linia generală a activităților derulate până în prezent. Planul în cinci puncte poate reuși numai cu sprijinul Guvernului, al administrației locale, al asociațiilor profesionale și al altor instituți și autorități. Îmbunătățiri reale pot să apară numai printr-un cadru legal modern și aplicarea legislației, cu ajutorul sprijinului public, la toate nivelurile, pentru proprietatea intelectuală și industriile din domeniile de creație a proprietății intelectuale.“ De unde, brusc, atâta pornire împotriva răufăcătorilor din domeniul IT din România? Vă vom oferi, în cele ce urmează, câteva exemple care au pus pe jar autoritățile românești. Cotidianul național „România liberă“ scria pe 16 septembrie 2002, cu titlul „Șapte hackeri craioveni au furat 15.800 USD“, sub semnătura lui C. Vilău: „ Cinci firme din SUA, Marea Britanie și Thailanda au fost prejudiciate cu suma de 15.800 USD de șapte hackeri din Craiova. Tinerii, cu vârste cuprinse între 16 și 22 de ani, au comis fraudele prin Internet, utilizând calculatoarele unor cluburi din municipiul Craiova. [...] Pentru achitarea bunurilor comandate, hackerii au utilizat cărți de credit aparținând unor cetățeni americani și israelieni, intrând în posesia acestora prin spargerea site-urilor unor magazine virtuale, unde anterior titularii acestor instrumente de plată le utilizau legal. “ Iată, așadar, un alt fel de război, un război în domeniul comercial, unde metoda de luptă folosită le este foarte bine cunoscută și multor hackeri sârbi. Cotidianul bucureștean „Adevărul“ scria la un moment dat: „Bijuterii și tablouri de mii de dolari - achiziționate fraudulos prin Internet“. Și anume: „Trei adolescenți craioveni au fost prinși în flagrant la Vama Băneasa, în timp ce ridicau un inel de aur cu diamant în valoare de 5.600 dolari, trimis de un cetățean american în urma unei licitații pe Internet. [...] Anchetatorii au stabilit că Dima și Câmpean accesau, dintr-un Cafe-Internet din Craiova, site-uri de licitații, cumpărând bijuterii, tablouri [...] pe care le primeau în țară, fără a plăti vreodată aceste bunuri.“ „România liberă“ scria despre un „Hacker albaiulian, maestru în «țepe virtuale»“ care, abia ieșit din liceu, a scos aproape 30 000 USD de la „fraieri americani“. „Fost elev al unui liceu cu profil informatic din județul Alba, tânărul în vârstă de 20 de ani este acuzat că a accesat fără drept, prin sustragerea parolelor de acces, mai multe conturi ale unor utilizatori legali ai site-ului de licitați on-line «e-Bay», sub identitatea cărora ar fi indus în eroare mai mulți cetățeni americani. [...] Păgubiții plăteau între 200 și 700 USD prin serviciul «Western Union», pentru produse ce nu au ajuns niciodată în posesia lor.“ În numărul său de luni, 3 martie 2003, cotidianul bucureștean „România liberă“ titra: „Pirații informatici reușesc să scape cu pedepse derizorii sau chiar basma curată“. De unde și până unde o asemenea concluzie la autorul articolului, respectiv o cunoscută ziaristă din Timișoara pe nume Laura M. Forțiu. Ne permitem să preluăm un fragment din acest material: „Instanțele timișorene s-au confrunat în ultima vreme cu o adevărată «explozie» de cauze având ca obiect fraude prin Internet. Startul, să spunem așa, a fost dat de celebrul deja Mircea Harapu, un tânăr de 24 de ani, care a reușit să spargă parolele unei pagini web a unei importante firme newyorkeze. Societatea americană avea ca obiect de activitate vânzarea de produse on-line, astfel că românul a intrat în posesia unor informații confidențiale, în care apăreau inclusiv seriile cărților de credit ale persoanelor care au avut relații de afaceri cu firma. Așadar, după ce a extras 15 fișiere ce conțineau date confidențiale despre clienții companiei, timișoreanul a contactat conducerea firmei și i-a solicitat suma de 5 000 de dolari pentru a nu face cunoscute informațiile obținute. Reprezentanții companiei au anunțat însă imediat FBI, care a luat legătura cu specialiștii Centrului Zonal pentru Combaterea Crimei Organizate și Antidrog Timișoara. Harapu a fost prins în flagrant tocmai când s-a prezentat la bancă pentru a ridica o parte din banii pretinși. Deferit justiției sub acuzația comiterii infracțiunilor de șantaj și violarea secretului corespondenței, Mircea Harapu a fost condamnat de Judecătoria Timișoara la trei ani închisoare. Surpriză însă! Tribunalul Timiș, o instanță-campion la achitări cu cântec, a admis recent apelul așa-zisului hacker și l-a scos în final nevinovat.“ Nici Iașul nu se lasă mai prejos. „România liberă scria, sub semnătura Deliei Ștefănoaie: „Cyber-spărgătorii de mașini au îngenuncheat Poliția Iași“, cu subtitlul: „O bandă de informaticieni sparge cele mai sofisticate sisteme de alarmă cu ajutorul laptopurilor și al dispozitivelor de ultimă generație, lăsând limuzinele încuiate“. În context, un polițist de la Secția 3 Poliție din Iași declara: „Vin cu laptopurile și un dispozitiv special de spargere a codurilor de acces, care substituie comenzile. Ușile se deschid și infractorii pătrund în interior. Poartă mănuși chirurgicale și nu lasă nici o urmă. Taie cu clești speciali cablurile casetofoanelor și ale CD-playerelor sofisticate și le scot din locașurile lor. Golesc torpedourile și apoi încuie la loc mașinile. Lucrează extrem de curat. Suntem depășiți de tehnica lor.“ Numai că răufăcătorii din România nu acționează doar în țara lor natală. O dată cu desființarea vizelor pentru Europa Occidentală, ei s-au orientat chiar foarte rapid. Andrei Bădin scria în „România liberă“: „Filiere românești de clonat carduri în Italia și Spania“. Ce făceau, de fapt, aceștia? Pur și simplu clonau carduri. Prin intermediul acestora, cumpărau parfumuri și haine scumpe, electronică performantă, telefoane mobile, echipament de schi etc. Luni, 12 mai 2003, cotidianul bucureștean „Adevărul“ titra: „Pentru a pune capăt valului de fraude comise prin Internet, IGP a înființat un serviciu de luptă împotriva infracționalității cibernetice“. Oricare dintre metodele de luptă utilizate pe Internet în 1999, în timpul agresiunii NATO asupra Iugoslaviei, poate fi considerată infracționalitate cibernetică. După ce dă drept exemple negative faptele comise la București, Brașov, Cluj-Napoca, Craiova, Argeș și Timișoara, „Adevărul“ spune că „Valul de fraude prin Internet, puse la cale în special de tinerii pasionați de calculatoare, au pus pe jar conducerea IGP (Inspectoratul General al Poliției, n.n.), care a decis să înființeze un serviciu specializat în combaterea infracționalității cibernetice. Noua structură va funcționa în cadrul Direcției Generale de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog (DGCCOA) și va avea polițiști în fiecare centru zonal al Direcției.“ Referindu-se la victimele predilecte ale fraudelor cibernetice înfăptuite de români, autorul articolului spune că e vorba de cetățeni din S.U.A. și Europa Occidentală. În cotidianul timișorean „Agenda zilei“ din 22 mai 2004, Daniela A. Budici scria: „Hacker condamnat. El a trebuit să plătească 10 000 USD“. În 2003, acesta, împreună cu un alt individ rămas neindentificat, a atacat site-ul IPJ Timiș și a distrus întreaga bază de date. „Moise, care a folosit porecla DarkHate, a lăsat și un mesaj: «Lăsați lumea să bea în scara blocului! Că asha-i frumos! Promitem să ne cumințim și ne lăsăm de hacking și vă lăsăm site-ul în pace.»” Este vorba despre bucureșteanul Valentin Moise, care a fost acuzat de acces fără drept la un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate și perturbare gravă, inacceptabilă, a funcționării unui sistem informatic, prin ștergerea datelor informatice. El a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei. Totodată, el a fost obligat să plătească IPJ Timiș 10 000 USD cu titlu de despăgubiri. Tot Daniela A. Budici scria în cotidianul timișorean „Agenda zilei“: „Cinci tineri timișoreni care au tras pe sfoară peste 60 de cetățeni americani cu câteva zeci de mii de dolari au fost condamnați de către Judecătoria Timișoara.“ Și dacă tot suntem la Timișoara... Laura M. Forțiu titra în „România liberă“ din 16 februarie 2004: „Costel Balint, acuzat de complicitate la o înșelăciune de proporții“. Iar în subtitlu: „51 de americani au fost trași pe sfoară, plătind sume grele în dolari pentru produse electronice... inexistente; misiunea revoluționarului era aceea de a ridica valuta din bancă și a o transforma apoi în lei, serviciu pentru care era recompensat corespunzător de capii afacerii“. Articolul se încheia astfel: „Se pare însă că probele în acuzare, ca și cele în apărare nu au fost (cel puțin pe moment) suficiente pentru a convinge instanța de judecată de vinovăția sau nevinovăția revoluționarului acuzat de complicitate la înșelăciune astfel încât magistrații să poată da un verdict.“ Tot în Timișoara, fiul unui polițist (!), domiciliat aproape de centrul orașului, avea un studio de piratare a CD-urilor și DVD-urilor. La descinderea polițiștilor în casă s-au găsit 7 000 de CD-uri și DVD-uri cu muzică, jocuri, filme și aparatură de înregistrare. Tânărul s-a ales cu o amendă de șapte milioane de lei, cu toate că prejudiciul făcut prin neplata drepturilor de autor se cifra la aproximativ două miliarde de lei. Se pare că, totuși, ceva începe să se miște și în România. În aprilie 2004, a fost lansat la Iași primul comitet local de inițiativă al Coaliției „proIntelect“ (www.prointelect.ro). Acesta reunește personalități din diferite medii (universitar, de afaceri, administrație, procuratură, poliție) interesate să facă ceva pentru a pune capăt furtului uriaș și generalizat din domeniul proprietății intelectuale, care afectează economia, dar și statul în același timp. Printre scopurile sale se numără și informarea asupra riscurilor pirateriei și a gravității fenomenului de furt din domeniul proprietății intelectuale din România. Coaliția își propune să atragă atenția tuturor românilor că furtul de proprietate intelectuală este o infracțiune la fel de gravă ca și furtul de bunuri, care poate fi pedepsit atât civil, cât și penal, iar cei care continuă să pirateze se expun unor pedepse grave, dar și faptul că rata pirateriei este unul dintre elementele care dau măsura societății românești. Inițiativa ieșenilor a avut ecou la Cluj-Napoca, iar apoi, la 30 iunie 2004, și la Timișoara. Fiecare comitet local al Coaliției „proIntelect“ va edita un buletin lunar. Din păcate, dacă membrii coaliției nu vor da dovadă de maximă agresivitate în lupta lor împotriva pirateriei IT, dacă nu-i vor „urechea“ cu fermitate pe cei puși și plătiți să aplice o legislație deja existentă pentru apărarea dreptului de autor, nu vor fi altceva decât încă o mișcare/grupare ai cărei membri își plâng unul altuia pe umăr fără a fi în stare să dea jos drobul de sare. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate