erai mic si mama se indragostea [a cata oara?] de dick chamberlain. apoi se auzea o voce de dupa ziar "e gata ciorba?" si ea revenea. si redevenea. anii s-au sinucis, richard s-a grizonat, poate a crapat, mie chiar nu-mi pasa.

oare ce i s-ar fi intamplat lui oedip daca-l prindea ma-sa masturbandu-se? stiti bancul, nu? cica intra oedip intr-o crasma "hi folks!" -- "hello, mother facăr!". ce film bestial ar iesi cu titlul "oedip si onan". ce ziceti? un fel de bonnie & clyde jefuind viitorul de progenituri. l-as pune pe chamberlain in rolul lui oedip, poate ca si ma-sa a vazut pasarea spin si vrea.

pentru rolul lui onan as face auditii. colega mea imi sopteste ca ar prefera un negru, ca a auzit ca aia... stiti bancu'? cica unu-si tatueaza pe acolo "wendy" si da ture pe la nudisti, mandru c-are numele nevestei pe accesoriu. undeva vede un afro-american (!) cu "wy" si-l intreaba cu compasiunea samavolnica de rigoare "ai vrut sa scrii si tu wendy, dar nu ti-a incaput?"

iar urmasul canibalilor ii raspunde "ba, mie-mi scrie 'welcome to miami beach. we hope you will have a pleasant holiday', da'acu' e-n repaos". colega mea se inroseste si-mi spune sa sterg porcaria asta, ca n-o sa mai citeasca niciodata ce scriu eu. ce-mi pasa? nici eu nu citesc ce-i scrie ei sub tricou. si la ce ascunde acolo cred ca ati vrea si voi sa cititi.

tocmai am primit un dex peste plete. noroc cu ele. cred ca e suparata pentru ca am ras de chamberlain. i-o fi placand si eu filmul ala tembel. sau poate ii plac grizonatii. cand o sa am si eu vreo 50 de ani o sa incep sa-i plac. dar ea va fi o baba cu materiale pana la brau, ca, vorba sfantului, a picat atletico madrid si n-o sa-i pice ei?

care sfant? pai nu stiati ca o sa ma canonizeze? nu am fost la biserica de ani buni, dar obiectivul meu e sa apar cu rosu in calendarele bisericesti. din pacate, bunica n-o sa apuce sa vada minunea, sigur s-ar bucura, iar eu m-as bucura si eu pentru ca ea nu s-a uitat la pasarelele cu spini.

prin muntii nostri se gaseste un munte culminand in varful papusa. prin vecinatatea mea se gaseste o domnisoara ale carei culmi nu-mi sunt accesibile nici macar pe cale vizuala decat prin ambalaje, insa nu v-am spus esentialul: ea nu se uita la telenovele. aici voiam sa ajung. oricat de stupid ar fi fost filmul care m-a determinat sa incep acest text si sa aiurez pana aici, telenovelele sunt si mai si. poate ca trebuia s-o spun mai altfel, insa ineptia lor ma lasa fara figuri de stil.

sunt traumatizat. nu doar de bogatia sanicola a iubitei [practic doar de altii] mele colege, ci si pentru ca am fost bolnav si a trebuit sa zac in pat. la televizorul de dincolo era ceva meci la care nu aveam nici un chef sa ma uit, dar era cine s-o faca [desi nu stiu ce vedea de dupa ziar].

eu admiram peisajele cu muste si tantari de pe tavan, paianjenii de pe la candelabru si de pe langa perdea, asa ca mama a purces a se holba la ultimele elucubratii ajunse pe-acasa pe filiera sud-americana. nepreaavand somn mai nimeream cu ochii si-ncolo. pe langa gospodinele de rigoare si machoii de trei lulele am remarcat si niste bunatati, vorba lu' tata, "sa-ti bati copii pentru ele".

in rest, tipete, lacrimi, inselaciuni si alte stupizenii de care credeam ca scap macar in filme. in loc sa faca un film bestial despre oedip si onan, sau sa se duca la fotbal pe copacabana, americanii astia meridionali prefera sa-si toarne vietile searbede pe ecrane, ca sa le indobitoceasca si mai tare pe bovinele noastre compatrioate.