Cu prietenii pe care și-i face omul nu trebuie să stea zi de zi. Când vezi aceleași fețe mereu, cum i se întâmpla la Seminar, ajungi să-i consideri ca făcând parte din viața ta. Și dacă fac parte din viața noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu ești așa cum vor ei, se supără.

Când dorești ceva cu adevărat, vrei pentru că această dorință s-a născut în sufletul Universului.

Și când tu vrei ceva cu adevărat, tot Univesrul conspiră la realizarea dorinței tale.

Dacă-mi făgăduiești ce nu ai încă, o să-ți pierzi dorința de a obține acel lucru.

Trebuia să aleagă între un lucru cu care se obișnuise și ceva ce i-ar fi plăcut să aibă.

Nimic nu-l împiedica, în afară de el însuși.

Dumnezeu a scris în lume drumul pe care fiecare om trebuie să meargă. Trebuie numai să citești ce a scris El pentru tine.

"Sunt și eu ca toți ceilalți oameni: văd lumea așa cum vreau eu să fie, nu așa cum este."

Totul e un singur lucru.

Mi-e frică să-mi împlinesc visul și pe urmă să nu mai am nici un motiv să trăiesc.

Dar mi-e teamă să nu fie o mare dezamăgire, și atunci prefer doar să visez.

Orice binecuvântare care nu este acceptată se schimbă în blestem.

Muncise un an întreg ca să-și împlinească un vis, iar acest vis își pierdea din importanță cu fiecare minut. Poate pentru că nu era visul lui.

Deciziile erau abia începutul unui lucru.

Nu există coincidențe.

Și când nu mai ai cale de întoarcere, trebuie să te gândești numai la cel mai bun mod de a merge mai departe.

Ce-ar fi dacă toată lumea s-ar apuca săp transforme plumbul în aur? În scurt timp aurul nu ar mai face doi bani.

Dacă s-ar fi purtat așa (flăcăul), ar fi sfârșit prin a nu mai vedea semnele pe care Dumnezeu le pusese în calea lui. "Dumnezeu le-a pus în calea mea", se gândi flăcăul, surprins de el însuși. Până în acel moment considera semnele ca pe ceva lumesc, asemenea mâncatului sau somnului, căutării unei iubirii sau obținerii unei slujbe. Nu se gândise niciodată că era un limbaj pe care Dumnezeu îl folosea pentru a-i arăta ce avea de făcut.

Când i-a privit ochii negri, buzele nehotărâte între zâmbet și tăcere, a înțeles că cea mai importantă și mai înțeleaptă parte a Limbajului pe care-l vorbea lumea era aceea care făcea ca toți pământenii să-și înțeleagă inimile. și asta se chema Iubire, un lucru mai vechi decât oamenii și decât însuși deșertul, care totuși răsărea mereu cu aceeași forță oriunde două perechi de ochi se întâlneau cum se întâlniseră acelea două în fața fântânii.

Acela era limbajul pur al lumii, fără explicații, pentru că Universul nu avea nevoie de explicații ca să-și continue drumul în nesfârșit.

"Asta e prima fază a operației", spuse Englezul. Trebuie să separ sulful impur. Pentru asta nu-mi este îngăduit să-mi fie frică de vreo greșeală. Teama de greșeală a fost aceea care m-a împiedicat să încerc Marea Operă până în ziua de azi. Dar sunt fericit că n-am așteptat douăzeci de ani pentru asta.

Până ce unul dintre ei, cel mai bătrân (și totodată cel mai temut)întrebă de ce era stăpânul de cămile așa de interesat în a cunoaște viitorul.
- Pentru ca să pot acționa, spuse cămilarul. Și să schimb ce nu mi-ar plăcea să se întâmple.
- Atunci acesta nu va mai fi viitorul tău, i-a spus ghicitorul.

Fie că mori mâine, fie că mori în altă zi este același lucru.

Rău nu este ce intră în gura omului, spuse Alchimstul. Rău este ce iese.

"Mâine vinde-ți cămila și cumpără-ți un cal, Cămilerle sunt înșelătoare: fac mii de pași și nu dau vreun semn de oboseală. dar dintr-o dată se pun în genunchi și mor. Caii obosesc treptat. Și vei ști totdeauna cât poți cere de la ei sau când le sosește ceasul."

Fatima apăru în ușa cortului. Amândoi au plecat printre curmali. Flăcăul știa că era împotriva Tradiției, dar asta nu avea acum nici o importanță.
- Am să plec, spuse el. Și vreau să știi că mă voi întoarce. Eu te iubesc pentru că ...
- Nu spune nimic, îl întrerupse Fatima. Iubești pentu că iubești. Nu există nici un motiv pentru ca să iubești.

- De ce vi se spune Alchimstul?
- Pentru că asta sunt.
- Și ce era greșit la ceilalți alchimiști, care căutau aur și nu reușeau să-l obțină?
- Nu căutau decât aur, îi răspunse însoțitorul lui. căutau comoara Legendei lor Personale fără să-și trăiscă propria legendă.

Înțelepții au înțeles că lumea aceasta naturală este doar o imaginație și o copie a Paradisului. Simpla existență a acestei lumi este o garanție că există altă lume, mai perfectă decât ea.

Ascultă-ți inima. ea cunoaște tot, pentru că a venit din sufletul Lumii și într-o zi se va întoarce în el.

- Atunci, pentru ce trebuie să-mi ascult inima?
- Pentru că niciodată nu vei reuși s-o faci să tacă. Și chiar dacă te prefaci că nu asculți ce spune, ea va sta în pieptul tău repetând mereu tot ce crede despre viață și lume.
- Și dacă e înșelătoare?
- Înșelăciunea este o lovitură neașteptată. dacă îți cunoști bine inima, niciodată nu vei reuși asta. Pentru că tu îi vei cunoaște visele și dorințele și vei ști ce să faci cu ele. Nimeni nu reușește să fugă de propria inimă. de aceea e mai bine să asculți ce spune. Pentru ca niciodată să nu vină o lovitură pe care n-o aștepți.

Soune-i că frica de suferință este mai rea decât suferința însăși. Și că nici o inimă nu a suferit câ
nd a plecat în căutarea visurilor ei, pentru că fiecare moment de căutare este un moment de întâlnire cu Dumnezeu și cu Veșnicia.

"Fiecare clipă de căutare este o clipă de regăsire"

- De ce inimile nu spun oamenilor că trtebuie să-și urmeze visurile? îl întrebă flăcăul pe Alchimist.
- Pentru că, în cazul acesta, inima suferă cel mai mult. Iar inimilor nu le place să sufere.

Spunea că ora cea mai întunecată era aceea dinaintea răsăritului.

- Ca să-ți arăt o simplă lege a lumii acesteia. Când ne aflăm în fața marilor comori, nu le vedem niciodatp. Știi de ce? Pentru că oamenii nu cred în comori.

Cine își trăiește Legenda Personală, știe tot ce are nevoie să știe. Un singur lucru face visele imposibile: frica de eșec.

A stst toată după-amiaza celei de-a doua zile privind deșertul. Și-a ascultat inima. Iar deșertul i-a ascultat frica. Amândoi vorbeau aceeași limbă.

Flăcăul s-a cufundat în Sufletul Lumii și a văzut că Sufletul Lumii era o parte a sufletului lui Dumnezeu și a văzut că Sufletul lui Dumnezeu era propriul lui suflet. Și că putea deci să facă minuni.

TOt ce se întâmplă o dată, poate să nu se mai întâmple niciodată. Dar tot ce se
ntâmplă de două ori, se va întâmpla cu siguranță și a treia oară.

Indiferent ce face, orice om de pe acest Pământ joacă un rol principal în Istoria lumii, a spus el. Și, firește, nu știe acest lucru.

Unde va fi comoara, acolo îți va fi inima.

Dar ajunsese la comoara lui, și o operă este desăvârșită numai atunci când țelul este atins.