Scena 2


Biserica veche de lemn, undeva in inima Apusenilor.
Aspectul exterior este acela al unei constructii parasite. Asezata pe un fundament de piatra, biserica este din lemn, cenusiul dand impresia de mister. Pare a fi asezata intr-o poienita, undeva intre copaci desi si inalti. Verdeata creaza contrastul dintre constructie si mediul natural.
Interiorul modest, caracterizat prin paienjenis pe la grinde, obscuritate, tacere de mormant. Obiectele religioase aduse in dotarea oricarei biserici lipsesc. Mai mult, podelele nu sunt acoperite nici cu covorase si nici cu pleduri. Un palc de lumina intra pe ferestruia singulara, lunga, ingusta, din dreapta incaperii. Mai mult, candelabrul saracacios sta atarnat de tavan, intr-o stare de deteriorare avansata. Atmosfera denota raceala, rancezire. Se remarca iconostasul cenusiu, acoperit cu poze, articole, insemne sataniste. Lemnul este foarte vechi, fapt care justifica urmele lasate de carii. La capete draperii negre, prafuite, roase. In fata iconostasului, cam la jumatate de metru, si pe la mijlocul distantei dintre peretele nordic si cel sudic, o masuta pe care stau inghesuite carti cu coperti negre, cateva notite, poze cu caracter fascist si antisemit. Langa, in stanga un petic de matase alba patat cu o nuanta sangerie. Pare a fi aruncat la intamplare.

Pe usa minuscula intra un individ in vesminte negre, cu o cagula pe cap. Prima impresie este aceea de patetism, de lipsa de respect fata de propria persoana. Inainteaza grabit spre iconostas, intra in altar. Mersul ii este precipitat, tensionat. In cateva secunde iese cu o faclie aprinsa in mana stanga. La o privire mai riguroasa s-ar spune ca mana ii tremura. Se opreste langa peticul de matase, in stanga mesei.

In biserica isi face aparitia un alt individ, cu o constitutie la fel de atletica, in aceeasi vestimentatie. Punand accent pe imbracaminte, aceasta consta in pantaloni negri si un tricou mulat de aceeasi culoare. Cagula, in schimb, face nota discordanta cu restul, fiind una improvizata. Cele trei taieturi din material, doua pentru ochi si una pentru gura, par a fi facute chiar de o foarfeca. Individul care a intrat, schiopatand se apropie de primul, aducand cu forta s-ar zice, o fata bruneta, frumoasa, cam de saisprezece ani. Tenul masliniu al acesteia este scos in evidenta de fusta alba si camasa de in. Este o fata delicata, in esenta se poate presupune inocenta ei. Aceasta se impotriveste, tipa, se zbate. Desi este tinuta de maini, ea reuseste sa-l loveasca cu piciorul pe cel care a adus-o in biserica.

Tanara ( inspaimantata): Ce vreti sa faceti? ( cu o pierdere de glas) Ce vreti?

Cei doi schimba faclia si tanara intre ei. Isi arunca priviri reci, ca si cand s-ar intelegi din ele. Tanara continua sa se impotriveasca. Este trantita la pamant de cel care o are acum in maini. Tipa, da sa se ridice. Tanarul se lasa peste ea si incepe sa ii sfasie hainele cu o salbaticie greu de descris. Celalalt priveste la lumina facliei, indiferent, nerabdator. Fata continua sa se zbata. Pe fata ei se citeste frica, impactul monstruos al situatiei.

Tanara ( si mai inspaimantata ca la intrarea in biserica): Nu. Nu… Da-mi drumul. Nu. ( strigat) Nu. Te rog ( geme). Nu ( tipat).

Tanarul pare dezorientat, ezita, se ridica. Nu poate continua. Agitat, smulge faclia din mana celuilalt, privindu-l. Individul ramas fara faclie continua actul initiat de primul, aruncandu-se peste fata cu o pofta diavoleasca. Cel ce sta acum in picioare, isi are privirea intoarsa de la aceasta nelegiuire. Ochii stralucitori, in bataia luminii naturale,intrata pe fereastra minuscula, reflecta confuzia. Fata sleita de puteri geme. Dupa ce o poseda cel de-al doilea, lesina. Individul se ridica satisfacut si ia faclia din mana celuilalt. Il priveste cu repros in timp ce o ia. Acesta dezgustat se indreapta spre usa si iese. Individul care a posedat fata priveste in jurul sau agitat. Se apropie de draperia din coltul drept al iconostasului si o aprinde. Iese din biserica manat de graba. Flacarile cuprind cu o repeziciune uimitoare intregul lacas de cult.