Scena 3


Sala de operatie a unui spital bucurestean.
Trei medici opereaza pacientul. Pe masa de operatie este cel in cauza, aflat sub materialele imaculate, ca semn de pastrare a conditiilor igienice. Unul dintre medici pare a fi cel care coordoneaza situatia. Atmosfera este linistita. Fiecare pare a sti ce are de facut.

Coordonatorul ( cu o voce scazuta, parca impresionat): A avut mare noroc. ( lucreaza pastrandu-si atentia)

Al doilea medic ( cu mila): Saraca. ( oftand) A scapat ca prin miracol. ( cu dezgust) Salbaticii!

Coordonatorul ( restabilind o oarecare asprime in glas): Bisturiul, te rog.

Aparatele functioneaza normal, semnele vitale sunt bune. Pe usa sta scris Chirurgie Plastica.
In holul salii cineva priveste modul in care decurge operatia. Palmele si le apropie de geam, parca vrand sa fie mai aproape de pacient. Apoi si le restrange in pumni. Pe acestia ii frange intre piept si geam. Pe unul din degetele lungi,albe se observa un inel cu un fluturas. Forma acestuia este stranie, daca luam in considerare pozitia aripilor, obisnuita pentru un fluture asezat pe o floare. Culoarea lui este o combinatie reusita intre alb si negru, preponderent fiind albul.