Mă simt..mă simt murdară!Încerc să
mă conving că visez..urât sau
frumos..?!Nu..doar visez...
Am intrat în rândul celor ce trăiesc mecanic.Acum
nu mai pot da înapoi.
Totuși, nu pot sa concep faptul că
atitudinile oamenilor pot fi atât de flexibile.
Vreau să mor..și sa scap de toate
gândurile, de propiile mele principii ce-mi
reproșează că le-am pătat,de
privirile acuzatoare ale celor din jurul meu,de
cuvintele ce se aud in urma pașilor mei
și-mi turuie în timpan ca un tren nebun în goana
lui.
Chiar! Cred că cel mai bine ar fii sa m-arunc în
fața trenului și să-mi strivesc
toți porii atinși de lumina.Cui i-ar
păsa?Și totuși sunt prea lașa..nu pot
s-o fac.Sau poate nici
nu-mi doresc asta cu adevărat.
Îmi doresc doar să îi pot înțelege pe cei
din jur,să le pot înțelege răutatea pe
care o manifestă față de acea
copilă ,naivă în dorința ei.O vor ucide
,puțin câte puțin...Mă detest,pentru
că e proiecția mea reflectată pe o
pagină mototolită.
La dracu!Iar e melodia aia la radio!
Nu mă privește nimeni..doar
moșulețul ăla pe al cărui genunchi
am stat și care mă privea cu compasiune.
Încerc să trec peste, dar sunt prea slaba,nu
pot..
Mă plimb,mă plimb, si caut să mi se
ofere un zâmbet.Nu vreau milă ci doar să
simt că îi pasă cuiva,dar cui?Falșilor
din fața mea care se prefac că mă
înțeleg?La dracu cu toți!
O urăsc și pe mama în momentul ăsta
că m-a facut fată.
Þine-mă tu în brațe și nu mă
lăsa să mă uit înapoi!Să nu
mă duci niciodată să văd iar
așternutul ăla..m-ai omorî!
Măcar de-aș fi avut orgasm!

de:mircea l si roxana b