agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-31 | | * Creația Ta Creația Ta e asemeni muntelui Ce stă măreț în fața mea Iar Tu îmi ceri să am atâta Încredere în Tine , atâta iubire În iubirea Ta , încât, încât Să-i cer muntelui să se arunce În mare și el mă va asculta, Adică să se dea la o parte Din fața Ta, ca eu să Te pot vedea! De ce Doamne,mi se pare uneori Că e mai simplu să sap o cărare Sub rădăcina muntelui, Să sap un tunel prin piatra lui, Ca eu să ajung la Tine departe, De parcă Tu ai sta pitit în dosul muntelui Iar eu nu te-aș putea vedea? *** Doamne, ziua de astăzi a fost bună Pentru că eu acum Am putut vedea pentru o clipă Pâinea și vinul din altar, Cum Te aduc pe Tine prezent În mijlocul oamenilor ce Te caută. Puțini dintre mulți s-au gândit Acum la Tine și Tu ai venit, Dar ai stat în taină, că nimeni Nu Te-a văzut, dar unii Þi-au simțit prezența , O frumusețe teribilă i-a înconjurat!! Aceasta e Iisuse, dragostea Ta, Prezența Ta în mijlocul celor care Te cântă, Te caută !!!!! * O jumătate de flacără Ardea în jos peste flori. Crengile se scurgeau în flăcări Pe pământul arzând. Ardea pământul mereu, Vulcanic ardeau stelele , Visele…visele… Cealaltă jumătate de flacără zbura . Aripi creșteau prin locurile Unde ea ardea pământul, Aripi creșteau cu fața spre lună Aripi creșteau, Pe acolo pe unde zbura Și-n nebunia ei mare se izbi De cealaltă jumătate a ei. Luă foc tot pământul Și-n această ardere de jertfă Flacăra deveni rotundă * Eu Viața…. Eu pluteam și El mă ținea De mână Deasupra Haosului !! * Fața îngerului se înnegrise Când aerul lumii se îndrepta în sus . Copacii își plecau frunzele spre cer Iar visul doinea pretutindeni. Trei rânduri de ghiață sparse lumina , Una galbenă, una albastră și ultima Cea mai aproape de lume, Neagră , în colțuri gri, Pătate cu sânge verde, Al florilor moarte . Mai era un rând Ce trebuia spart de lumină, Îi trebuia un sunet… Uneori se aude ceva La poarta inimii. Fii atent suflete al meu!!! * Mergea plutind Pe o curbă, Plutea în genunchi, Mâinile îi erau linii Infinite, Ce ajungeau La ochiul lui Dumnezeu. * O jumătate de flacără Ardea în jos peste flori. Crengile se scurgeau în flăcări Pe pământul arzând. Ardea pământul mereu, Vulcanic ardeau stelele , Visele…visele… Cealaltă jumătate de flacără zbura . Aripi creșteau prin locurile Unde ea ardea pământul, Aripi creșteau cu fața spre lună Aripi creșteau, Pe acolo pe unde zbura Și-n nebunia ei mare se izbi De cealaltă jumătate a ei. Luă foc tot pământul Și-n această ardere de jertfă Flacăra deveni rotundă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate