agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-04-09 | |
EL (îmbrăcat casual)
EA (îmbrăcată casual) CELÃLALT (îmbrăcat într-un costum sau gol, în funcție de dorințele regizorale) Scena: o măsuță cu niște pahare și o carafă cu apă, un scaun, o mică bibliotecă. Mobila nu atinge podeaua, toate sunt suspendate cu niște sfori și se mișcă ușor tot timpul. Pe peretele din fund o ramă cât peretele, o ușă rotativă de hotel în partea dreaptă, o ușă cu semnul WC în partea stângă de unde se aude apa de la duș. În colțurile scenei perdele grele de salon. Ea se plimbă agale prin cameră răsfoind o revistă, din când în când face în joacă întoarceri soldățești. Murmură o melodie încertă, tonalitatea se modifică mereu. De afară lumina soarelui o urmărește la tot pasul. De sus cad rar manechine întruchipând trupuri de bărbați. Ea nu le ia în seamă, dacă e nevoie le sare fără să le privească. I se vede un cuțit într-o teacă la spate pe sub bluză. Pare că nu îl observă pe el dar în treacăt îi lasă pe tavă câte o mică atenție (un măr din buzunar, o agrafă, o bucată de ziar etc) pe care el doar le răvășește când e cazul. El, din fanta sufleorului, încearcă tot timpul să îi atingă ei gleznele. Iese din când în când să bea un pahar cu apă. Mimează țipete și gesturi agitate spre ea. Îi aruncă confeti pe la spate. Se caută după ceva anume prin buzunare dar scoate tot felul de nimicuri pe care le împrăștie nervos după ce le studiază în grabă (chei, bilete de tramvai, bucățele de hîrtie, firimituri). Este agitat și întreabă publicul prin gesturi cât este ceasul. Cât timp stă în cușca aia de sub scenă aruncă spre ea tulpine de flori ofilite și fluieră golănește. Celălalt se plimbă fără să fie văzut de El și Ea. Poposește ceva timp în dreptul fiecărei perdele de unde îi privește zâmbind. Îi leagă ei o eșarfă neagră la ochi (timp în care ea își continuă drumul) îi ia cuțitul și îi mângâie lasciv pulpele picioarelor cu lama (timp în care ea își continuă drumul). Îi umple lui paharul cu apă și îi curăță hainele cu o perie de coșar. Joacă step în momentele de acalmie și se retrage spre spectatori. O dată sau de mai multe ori de-a lungul scenei se coboară niște sfori mari care se retrag încet, se aude sunetul unui lift care urcă. Gesturile lor se tot repetă diversificat, amestecat, în timp ce în fundal sunt împinse niște flăcări din carton. El va muri, mâna lui întinsă după gleznă va rămâne inertă dar vizibilă publicului. Ea va executa întoarceri soldățești tot mai dese și mai rapide, tot mai dese și mai rapide. Celălalt se va apropia legat la ochi cu eșarfa neagră. Pipăie după cuâitul ei pe care îl ia în cele din urmă. Se va apropia de ea cu un gest de îmbrățișare. Se lasă brusc întunericul și se aude un puternic sunet de vitrină spartă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate