Deschide-mi brațele femeie,
Și lasă-mă să trec în tine,
Să-mi poată inima să-ncheie
Poemul ce-i născut în mine.

Am șovăit venind spre tine,
Căci frica mea era mai sfântă,
Și amintiri cu gust peline,
Făcea cărarea-n sus mai strâmtă.

Plin de ninsori mai înțelepte,
Purtând pe umeri mii de sensuri,
Pătrund spre-nalte,calde trepte,
Cu sărutări durate-n versuri.

La tine,sus,îmi aștern rugul
Si-i port surâsul pe-a mea față,
Și-ndragostit să-i ard belșugul,
Când inima ți-o dau pe viață.