Iată noua mea carte, „Zorro”, roman autobiografic deja scris de mine înainte de naşterea mea, în secolul trecut.
Am învăţat să pun virgulele, am învăţat ortografia, gramatica, punctuaţia şi lucrul cu editorul de text, mintea cu care laptopul scrie textul meu.
Am muncit trei ceasuri la asta, gata sunt scriitor.
N-are sens să le învăţ mai mult pe astea, deoarece marii scriitori le-au învăţat o viaţă şi spun în cărţi aceleaşi banalităţi, copilării ca şi mine, doar că la ei luxul ăsta e costisitor, îl jumulesc pe editor de un fleac de un milion de euro pentru o carte scrisă în joacă, cu cuvântul magic cel mai drag al lor, repetat cu dulceaţă şi fără sâsâieli, foarte literar şi academic: dă-mi drepturile de autor domnule editor sau te bag în puşcărie, tribunal şi alte locuri de vacanţă odihnitoare.
Editorul are totdeauna acelaşi răspuns trufaş, militar, luptător şi isteţ: O. K. Boss.
Nu contează că ştie sau nu engleză, ştie ce spune şi e bine.
Am aflat şmecheria, m-am înfiinţat la editor, la cărţi.ro, sau punct com şi am spus: Daţi-mi drepturile de autor dragii mei, hoţilor şi excrocilor.
Au zâmbit, au semnat, au telefonat şi a doua zi nu au ajuns în tribunal ei, ci eu pentru injurii.
Dar măcar să fi luat banii, că îi smulgi greu din edituri, nu-ţi dau ei cărţi gratuit, nici bani, nu-s excroci,îţi iau salariul pe o săptămână în preţul cărţii.
Aşadar m-am făcut editor, eu scriu cărţile, eu iau banii din drepturile de autor pe cărţile mele, eu mătur, eu sunt înjurat de scriitori şi mai ales mă feresc să mai intru în tribunal, rostind formula magică: O. K. Boss pe care o repet şi eu de fiecare dată când, cerând drepturile de autor scriitorii mă trimit verbal în paradisurile menţionate: tribunal, puşcărie, exact unde vroiam să-mi petrec vacanţa.
Din povestea asta cei mai binecuvântaţi sunt cititorii, că sunt banii lor, cu care cumpără cărţile şi care trec lin în buzunarul scriitorului, cu sau fără O. K. Boss.
Dacă la această afacere există vreun fraier, acela sunt eu căci iată nu iau drepturi de autor pentru cărţi, ci dau sau scriu cărţi gratuite cititorilor şi duşmanilor.
Pentru duşmani dau mai multe, umplu o remorcă de cărţi pe bloc şi o vărs peste ei când trec pe sub balconul meu şi adaug:
O. K. Boss.
Apoi dispar rapid de pe balcon, e din respect, nu din şmecherie, nu mă ascund de ei că i-am şifonat cu cărţile.
Blocul meu e patrulat zilnic de trupele de poliţie, cea mai plăcută parte a plimbării lor fiind atunci când ei aud invariabilul meu O. K. Boss, ei ieşind sfios de sub mormanul de cărţi aruncat din greşeală şi cu remuşcări de mine, uneori cu tot cu remorcă peste ei.
Permiteţi să mă prezint: sunt Zorro, prinţul secret şi drăgălaş al României, Californiei şi planetei.
Povestea mea începe aşa, banal:
Am scris întâi telepatic, miraculos cartea Zorro, celebră pe toate meridianele, după care au fost create filmele cu Zorro şi Superman şi desenele animate cu Batman.
Asta arată că planul a fost premeditat, căci în filmul Zorro şi în realitate păţaniile le-au păţit tot poliţiştii, mai dur cu Alain Delon, mai ridicol cu mine, că Delon îi arunca din turn, fiind corupţi, eu îi îngrop în cărţi în momente de bună dispoziţie, cu sau fără remorcă.
Deşi toate cântăreţele vedete internaţionale ale planetei, cu care cânt telepatic, creând telepatic şi versurile lor comice din melodii sunt îndrăgostite de mine şi nici nu se mai uită la frumosul Alain Delon, mai ales că acum e un moş inestetic, eu totuşi nu sunt un seducător sau un afemeiat şi le trădez pe ele cu cărţile mele, pentru care abandonez orice fel de relaţii siropoase romantice. Am patima cititului,nu pot şi să citesc şi să giugiulesc femei.
Dar povestirea e dedicată poliţiştilor, dragii mei urmăritori, să vedeţi ce le-am făcut, nu am ieşit din scenariul filmului Zorro, le-am făcut în realitate ceea ce le-am făcut şi în film şi în cartea mea Zorro. i-am alergat prin toată România şi am râs de ei, i-am păcălit legal şi fără să vreau ca în filmul Zorro, iată cum:
Sunt întâmplări reale mai vechi din viaţa mea de prinţ Edison, de aceea o să vă vină foarte greu să credeţi că un poliţist gândeşte şi face aşa ceva, nici eu nu cred acum când îmi amintesc.
Zorro în film are o mască pe ochi şi pare tare stângaci ca prinţ, se împiedică şi cade sau se ascunde sub plapumă numai cât aude numele hoţomanului Zorro, de frică, evident. Chiar şi gărzile lui, ostaşii, "poliţiştii" din film tremură de frica lui Zorro.
Chiar şi eu port aceeaşi mască a lui Zorro, masca prefăcută a prostiei pe chipul meu de băiat iteţ, cel mai isteţ de pe glob.
Eu par la fel de prost şi slăbuţ, împiedicat ca Zorro şi mă bâlbâi puţin când vorbesc cu poliţiştii ca şi cum înţeleg greu ce spun ei.
Unul din poliţişti m-a întrebat în Costineşti dacă mă duc la femei. Văzând că e atât de isteţ şi ştie mai bine decât mine ce trebuie să fac cu femeile, pretinzând ameninţător să fac ce vrea el nu ce vreau eu cu femeile şi ştiind bine că femeile urlă, bârfesc, nu sunt prea isteţe, se mânjesc cu cosmetice arătând cumva dezgustător, fac prostii şi tâmpenii deranjante des, că viaţa majorităţii bărbaţilor însuraţi e un chin definitiv şi un coşmar cu bătăi cu nevasta i-am spus deşteptului de poliţist aşa râzând:
-Dar n-am eu bani de femei.
Poliţistul s-a enervat şi m-a gonit din Costineşti, cu obişnuitul ordin prietenos dat ca la slugi, printr-un urlet groaznic.
M-a trimis la tren, ştiţi cum e cu şefii, dacă refuzi, poliţistul te împuşcă imediat, tot zâmbind şi prietenos.
Dar nici dacă mă împuşcă nu mă bag în sexul femeii cum vrea el pentru că e o găleată scârboasă de gunoi mirosind urât permanent a urină, din care ies permanent mizerii precum urina şi menstruaţia şi vomit numai când aud de ele, de sex, de relaţii sexuale, de cuplu şi tâmpenia căsătoriei.
Universul a creat prost omul şi femeia cu sexul şi fundul spurcate,
mizerabile, dar un om isteţ poate evita greşeala asta, fiind burlac şi evitând ca mine cucoanele romantice care vor să te lege de stâlp cu lanţul sexului sau căsătoriei ca pe un câine tâmpit.
Sunt cuvinte dure dar asta e realitatea şi am observat că toţi oamenii isteţi şi ideali evită căsătoria, o evit şi eu că nu sunt poliţist ci sunt om ideal şi libertin, burlac definitiv.
La polul opus sunt curvarii care în loc de cap au un cap de penis dezgustător, au un penis în capul lor tâmpit în loc de creier, care vorbesc doar despre sex şi doar cu subânţelesuri sexuale, un soi de nebuni hedonişti, că e demenţă să vorbeşti toată viaţa doar despre sex şi nimic altceva; se cheamă fixaţie, obsesie.
Poliţistul m-a trimis la tren, eu am plecat dar ajungând în gară n-am urcat în tren, îl priveam plecând ascuns în beznă. Poliţistul tocmai apăruse în gară, a văzut asta, dar nu mă vedea şi pe mine, m-a căutat cu maşina în jurul Costineştiului, iar eu, Zorro i-am păcălit exact ca Zorro trecând la trei paşi de ei, pe lângă maşina lor care mă aştepta pe potecă, trecând nevăzut prin întuneric.
Dar sunt multe bancuri cu proşti, eu n-am fost prost în povestea cu poliţistul iar bancurile cu poliţişti le ştiţi, erau bancuri cu isteţi, nu-mi amintesc dacă erau bancuri cu proşti sau isteţi, dar eu am întâlnit mulţi poliţişti isteţi, toţi însuraţi.
Dar forţele de ordine nu s-au oprit aici, altădată o jandarmeriţă m-a cicălit cu prefăcătorie vreo 10 minute cu aceeaşi întrebare, neschimbată dar repetată:

-Eşti însurat?
Eu fiind acum Zorro cel prost n-am mai înţeles iar că ea vrea să mă bage cu totul în sexul împuţit, duhnind a miros de urină al unei femei, deci i-am răspuns naiv că nu, nu sunt însurat şi am scăpat teafăr de căderea în sex, adică în găleata de gunoi.
E o chestie tâmpită, un instict animalic şi dezgustător să faci sex, ca multe din lucrurile dezgustătoare pe care le fac oamenii.
Nu, Zorro nu sare ca prostul în găleata cu urină a sexului femeii.
Iubesc femeile bune ca pe surori dar atât, cunosc limitele corecte ale relaţiei bărbat-femeie, ea aduce mai mult păcate, nervi, obligaţii neplăcute, procese pentru pensie alimentară a copilului, divorţ şi sclavie, unul din doi devine sclav, celălalt tiran şi urlă, reproşează, comandă ca la slugi.
Rareori vezi cupluri fericite şi corecte, mai rar decât câştigă un sărac premiul la loto.
Nu sunt misogin, sunt corect cu femeile. Jumătate din bărbaţii din blocul meu se băteau şi se certau cu femeile şi de disperare unii se îmbătau alţii divorţau.
Aşa am scăpat greu de jandarmeriţa asta deranjantă şi rea şi perfidă, la fel de isteaţă ca poliţistul de adineauri.
Scrieţi mare pe pagina oficială de Internet a ministerului de interne:
„Gudruman Edison nu se însoară, nu-l mai legitimaţi non-stop că nu-l interesează relaţii şi discuţii banale cu forţele de ordine şi fiţi măcar capabili să recunoaşteţi şi să găsiţi o femeie fără cusur, cu care măcar să se poată vorbi corect şi fără pretenţii de căsătorie şi de relaţii de cuplu din partea ei.
Unii sar în sex ca în piscină, dar sar în urină, sexul nu conţine apă.
Eu personal, deşi sunt mai isteţ decât poliţiştii n-am găsit şi ştiu că nu voi găsi o femeie perfectă.
După ce am văzut ţigăncile scotocind şi mâncând din gunoi, femei băgând degetul în fund şi dând copiilor să-l miroasă, femei yoghine cerând bărbaţilor să le bea urina, asistente, doctoriţe şi infirmiere urlând turbate, 10 ore pe zi degeaba la bolnavi şi la mine în spitalul din Iveşti, judeţul Galaţi, femei mânjind cu scuipat copii mici pe toată faţa şi spunând că e glumă, am înţeles bine că femeile sunt majoritatea ceea ce sunt, un coşmar şi că femeile deosebite ca Aishwaria Rai, Miss Univers sunt foarte rare şi nu le voi întâlni niciodată.
Văd femei frumoase pe stradă, dar când prin clarviziune miraculoasă văd urina şi balega în maţele lor îmi vine să vomit şi mi-e groază doar să pronunţ cuvântul „relaţii sexuale, căsătorie”.
Ăsta sunt, indiferent că vor sau nu poliţiştii să fiu altfel, sunt prea isteţ şi tâmpenia căsătoriei şi romantismului nu intră în capul meu, intră doar în capul altora, deoarece tâmpenia trage la tâmpenie.


Căsătoria, relaţiile de cuplu şi sexuale sunt o invenţie stupidă,tâmpă şi dezgustătoare a universului, poţi trăi şi singur, poţi trăi şi fără căsătorie inclusiv între femei, dar numai dacă ai mintea mea clară şi isteaţă ca laserul, nu mintea de poliţist din bancurile cu poliţişti. Ca şi în filmul Zorro, pe de o parte am dat numeroase ordine poliţiei şi jandarmeriei ca un Zorro, prinţ şi rege secret al României, pe de alta am râs de poliţişti şi jandarmi păcălindu-i ca în filmul Zorro, că eu nu sunt un fraier cum mă arăt lor şi cum par uneori în film, ci sunt Zorro, bărbat ideal ca Zorro cel din film adică un bărbat sportiv, isteţ, rapid, luptător, abil şi teribil, exact ca Zorro din film şi din cartea scrisă de mine, nici mai bun, nici mai prost, dar cam tot un Robin Hood, deloc romantic.
Apoi poliţiştii din Costineşti mi-au întins o cursă, ca să râdă şi ei de mine cum am râs eu de ei.
Mi-au pus pe plajă trei fete goale, una a încercat să mă agaţe, crezând că nu ghicesc că e agent al poliţiei,o curvă ordinară.
Foarte calm m-am dus în apă, mi-am scos pantalonii şi i-am spălat sub ochii lor cât mai dezagreabil, ştiind că dacă nu le dezgust, voi fi aruncat de poliţie în găleata cu urină a sexului lor.
Fetelor le venea să vomite văzând zoaia ieşind din pantaloni, au fugit repede să scape de mine, aşa am scăpat de curve şi de proxeneţii lor, poliţiştii.
Ulterior un alt poliţist m-a agresat aşa degeaba cu un urlet de salut ori de mărţişor şi totul s-a încheiat cu bine în Costineşti, după ce şi jandarmii au aruncat o înjurătură care mă viza indirect pentru că-i păcălisem râzând şi de ei.
Acum, în alt sat văzând o maşină cu jandarmi aşteptându-mă pe o stradă pentru acea foarte deranjantă legitimare plicticoasă şi poate pentru o nouă propunere de căsătorie, am râs iar de ei, prefăcându-mă că mă ascund după o maşină pe stradă.
Jandarmii au sărit rapid pe mine să afle de ce m-am ascuns, alergând disperaţi să mă înhaţe.
Dar evident n-au găsit nimic ilegal şi n-au reuşit să mă însoare, nu-mi iese că n-am peţitori destoinici, nici măcar printre jandarmi.
Evident ei bănuiau că sunt preşedintele României, Zorro dar neştiind sigur, m-au percheziţionat metodic.
E un lux tare drăguţ şi iubit de mine, să fiu percheziţionat, brutalizat verbal, comandat ca o slugă şi alergat de poliţişti, jandarmi degeaba, suportând propuneri tâmpe şi obraznice sau nesimţite de căsătorie ale lor cu cine ştie ce curve oribile sau scandalagioaice romantice în călduri.
Dar cel mai drăguţ a fost jandarmul care recent m-a gonit ameninţător şi puţin răstit din Herculane, îmi amintea de jandarmii drăgălaşi care i-au bătut de i-au stricat în 10 august şi alte dăţi pe demonstranţii paşnici din Bucureşti.
Şi mai drăguţ a fost poliţistul cu muşchi de halterofil, rapid şi cumplit care a sărit cu pumnii la mine în spitalul Apostol Andrei din Iveşti, pentru că am protestat contra asistentelor şi infirmierelor care urlau de doi ani de zile, degeaba şi din toate puterile, 10 ore pe zi la bolnavii nevinovaţi şi paşnici şi la mine.
Puteţi revedea scenele pe camerele video, film ce întrece războiul din Vietnam, infirmiere karatiste torturând bolnavi cuminţi.
Aceleaşi femei drăguţe şi zâmbitoare, marfă, tot să te-nsori cu ele, să le găseşti şi acasă, tot urlând dement, abia aştept, dar vreau să o fac liber, fără ordinul şi presiunea ministerului de interne, poliţiştilor, jandarmilor.
Mi-a cerut apoi acest poliţist periculos din Iveşti să fiu recunoscător Ministerului Sănătăţii, personalului medical pentru urletele lor drăguţe şi implicit probabil şi pentru pumnii cu care el m-a ameninţat.
Dar acum eu nu pot garanta că el şi cei care m-au atacat mai au vreo şansă să scape din războiul nuclear care îi va ucide. Ştiţi bine că atacatorii lui Zorro din film au avut parte de o moarte groaznică, la asta mă refeream când am scris telepatic, miraculos cartea Zorro, romanul meu autobiografic.
Deci aţi ghicit, eu Edison sunt Superman, eroul creat indirect tot de cartea Zorro, înzestrat cu puteri miraculoase asemănătoare cu ale lui Superman. Nu zbor dar sunt omniscient, ceea ce e destul şi mai mult decât orice puteri miraculoase.
Chiar îl vedeţi pe Superman sărind în găleata cu urină care e sexul femeii? Nu, nu e genul şi eu nu am creat un astfel de Zorro.
Aşadar, succes la vânătoare domnilor jandarmi şi poliţişti, ştiţi scenariul, aţi văzut filmul, ţinta voastră e Zorro, prinţul seducător al României şi planetei, el e băiatul bun Edison, unii dintre voi sunteţi ostaşii din filmul Zorro, băieţii răi asupritori ai oamenilor buni şi nevinovaţi iar miza jocului, vânătorii voastre e un fleac: voi cei răi trebuie să vă salvaţi viaţa de la pieire în război nuclear, fără ajutorul meu, al lui Zorro, Edison singurul care vă putea salva din războiul nuclear din care n-aveţi nici o şansă de scăpare.
Voi aţi citit bancurile cu poliţişti proşti?
Şi aşa deştepţi cum sunteţi, încă n-aţi priceput de ce vă las să muriţi în război nuclear?
Dacă treceţi de asta, nu vă pripiţi, mai aveţi un fleac de rezolvat, să scăpaţi de la moartea prin înfometare:
Războiul nuclear şi încălzirea globală, în faza lor finală, adică acum şi în anii imediat următori sunt însoţite de depresiune şi colaps economic, adică o sărăcie lucie, fără un ban şi fără un colţ de pâine, nici în magazine la mine, nici în cămară la voi.
Veţi mânca aer, e un fleac şi ăsta, veţi muri de foame şi veţi aştepta mult şi bine ca eu Zorro, prinţul secret al planetei să vă mai dau salarii. Dar asta nu e tot, am şi alte bucurii ca astea să vă spun, dar nu vi le spun că Zorro e film de suspans, totuşi aţi ghicit că veţi avea necazuri mai grele decât moartea şi înfometarea, tot în colapsul economic actual în creştere, stârnit puţin şi extins lejer şi de pandemie.
Aşa veţi învăţa să tremuraţi când auziţi numele Zorro sau Gudruman Edison, sau Robin Hood.
Dar bancurile cu poliţişti proşti se referă la voi, jandarmii răi şi poliţiştii răi sau la cei buni, poliţiştii, jandarmii care mi-ar salva viaţa fără să-i rog?
Voi de ce aţi face asta, care e sensul, că deştepţi cum sunteţi nu pricepeţi, ca în bancurile cu poliţişti proşti.
Păi cât de prost să fii tu poliţistule rău ca să mă loveşti pe mine, prinţul României şi planetei,
aşteptând să-ţi dau şi salariu?
Păi nu mai vreau să mai am bani, că aşa e în colaps şi nu vă mai dau salarii, nu mai semnez asta ministrului de interne, puteţi verifica la el.
Mulţumesc oricum că în urma ordinului meu din articolelor mele actuale de la poezie.ro i-aţi concediat puţin pe ministrul sănătăţii şi pe conducătorii srr şi tvr, şi l-aţi pus sub acuzare în justiţie pe fostul ministru al sănătăţii, în psd, zilele trecute.
Dar nu-i săriţi pe atacatorii mei, poliţişti, jandarmi, asistenţi, infirmiere, băgaţi-i în paradisurile menţionate mai sus şi pe ei, până nu scot sabia lui Zorro, prezidenţială, rapidă şi cumplită, necruţătoare, drăgălaşilor de politicieni corupţi. Să nu cumva să gustaţi din sabia mea zglobie.
Decivă ordon conducătorilor României şi planetei, începeţi rapid o anchetă în spitalele din Iveşti şi Galaţi şi băgaţi politicos la închisoare pe viaţă poliţiştii, infirmierele, doctoriţa Obeadă Camelia, asistenţii, doctorii care lucrând în complicitate m-au îmbolnăvit de trei boli mortale, tot un fleac şi care au urlat la bolnavi, au bătut bolnavi şi au sărit cu pumnii la mine, mi-au administrat forţat medicamente şi injecţii otrăvitoare.
Dacă nu-i ştiţi care sunt, vă dau eu lista cu ei, sunt cooperant.
Dar atenţie, mai e un ultim fleac, cel mai drăguţ:
condiţia principală ca eu să vă salvez din război nuclear pe voi conducătorilor e să băgaţi la închisoare pe viaţă pe atacatorii mei, inclusiv pe miniştrii sănătăţii şi politicienii care au făcut sau susţinut legile prin care poliţiştii şi persănalul medical m-au internat forţat în spital şi legea criminală care le-a dat dreptul să mă otrăvească, administrându-mi forţat medicamente otrăvite, injecţii otrăvite, cu chimicale, nu cu suc de portocale.
Ori dacă nu faceţi asta nu scăpaţi cu viaţă din războiul nuclear, că nu vă salvez eu, şeful vostru, e clar politicienilor?
Ştiu, pentru că nu-s tâmpit că aţi concediat conducătorii srr şi tvr doar pentru că v-a ameninţat preşedintele rus Vladimir Putin că face război nuclear dacă nu sunteţi corecţi cu omenirea şi cu mine şi nu faceţi ce am ordonat în textele mele de la poezie.ro.
Deci ameninţarea asta a lui Putin e încă valabilă, el n-a uitat, iar eu nici atât. Putin e un om foarte crunt, a făcut vreo trei războaie, e fost kgb-ist, adică securist cumplit şi a declanşa un război nuclear e o joacă pentru el, un fleac. Eu nu vă recomand să-l supăraţi, contraziceţi, neîndeplinind ordinul meu de pedepsire a atacatorilor mei.
Deci pregătiţi-vă bine, că apoi mai aveţi de băgat la închisoare încă vreo alţi câţiva dobitoci care m-au atacat, nu vi i-am prezentat deocamdată, vi-i voi numi şi arăta la momentul potrivit.
Domnul Vladimir Putin ştie lucrurile astea şi o să vă deacurând, împreună cu conducătorii Americii şi Chinei un nou ultimatum cu războiul nuclear pentru ca să respectaţi ordinul meu şi cererile mele din textele mele de la poezie.ro, un ultimatum ceva mai dur, ca să nu vă pară o joacă pedepsirea atacatorilor mei.
Însă ei nu sunt oameni prea răbdători, nu dau sute de ultimatumuri în neştire, ca nebunii, ci după un ultimatum ei trec la atac nuclear contra Nato.
Deci nu aşteptaţi 7 ani ca să-i pedepsiţi pe atacatorii mei, că nu sunt un prinţ de joacă, sunt cumplitul Zorro, nimicitorul vostru al corupţilor, nu negociez, sunt expeditiv, pedepsim acum şi nu la anul vinovaţii, atacatorii mei, urgent, să nu mă încrunt.
Am o dungă drăgălaşă când mă încrunt, dar când apare, dacă voi conducătorii României nu executaţi ordinul meu, nu mai scăpaţi de urgie, ăsta e cusurul dungii mele.
Nu mă refer la jandarmii şi poliţiştii buni, corecţi, pe ei îi voi salva din războiul nuclear dacă ascultă de mine.
Aşa e în filme, eroul triumfă, Zorro triumfă, ticăloşii pier.