Actul 1:

Scena 1: Personajul este prezentat, are un ochi pictat pe frunte, iar noi îl vedem singur în camera sa, pierdut și suferind. Se luptă să se împace cu greșelile din trecut și cu răul pe care l-au provocat altora. Ei sunt mistuiți de ideea a ceea ce au devenit.

Scena 2: Personajul reflectează asupra acțiunilor sale din trecut și asupra oamenilor pe care i-a rănit. Sunt consumați de vinovăție și regret. Ei încep să se concentreze asupra durerii ca o modalitate de a amorți emoțiile pe care le simt.

Actul 2:

Scena 1: Personajul este bântuit de amintirile din trecut și de oamenii pe care i-a rănit. Ei sunt consumați de vinovăție și regret. Ei încep să poarte o coroană de spini ca simbol al vinovăției și rușinii lor.

Scena 2: Personajul începe să caute răscumpărarea, încearcă să se împace pentru acțiunile lor din trecut, dar este împărțit între dorința de răscumpărare și teama de a se confrunta cu consecințele acțiunilor lor.

Scena 3: Lupta interioară a personajului se intensifică pe măsură ce acesta încearcă să găsească o modalitate de a se revanșa pentru acțiunile sale din trecut. Ei sunt consumați de vinovăție, rușine și îndoială de sine.

Actul 3:

Scena 1: Starea mentală a personajului se deteriorează pe măsură ce acesta rămâne captiv în propria minte. Nu reușesc să meargă mai departe, iar sentimentele de vinovăție și rușine îi consumă. Ei sunt consumați de ideea a ceea ce au devenit.

Scena 2: Personajul este incapabil să repare gândurile distruse din mintea sa. Simte că se îneacă în propria vină și îndoială de sine.

Scena 3: Personajul ajunge la un punct de ruptură, își dă seama că nu poate scăpa niciodată cu adevărat de trecutul său. Ajunge să accepte că trebuie să trăiască cu consecințele acțiunilor sale și să găsească o modalitate de a trăi cu răul pe care l-a provocat.

Actul 4:

Scena 1: Personajul este singur în camera sa, simțindu-se pierdut și îndurerat. Se străduiește să accepte greșelile din trecut și răul pe care l-a provocat altora. Sunt mistuiți de ideea a ceea ce au devenit.

Scena 2: Personajul reflectează asupra acțiunilor sale din trecut și asupra oamenilor pe care i-a rănit. Ei sunt consumați de vinovăție și regret. Ei încep să se concentreze asupra durerii ca o modalitate de a amorți emoțiile pe care le simt.

Actul 5:

Scena 1: Personajul ajunge la o stare de acceptare, a găsit o anumită măsură de pace, dar este încă captiv în propria minte. Nu pot merge mai departe, dar au găsit o modalitate de a trăi cu răul pe care l-au provocat.

Scena 2: Personajul este singur pe scenă, stând în fața unei oglinzi, se privește și se acceptă așa cum este. Piesa se încheie cu personajul acceptându-și soarta, iar cortina se închide pe fundalul unei împușcături surde.