FABRICA DE VISURI



PERSONAJE:

Alina-personajul principal(apare la inceput sub denumirea de Fata).

Băiatul

Patroana-proprietara barului in care se petrece cea mai mare parte a actiunii.

Bărbatul-soțul patroanei

Mama-mama Alinei

Tatăl –tatăl Alinei

Sora-sora Alinei

InvitataI

Invitatul2

Invitata3

Impresarul-cel ce o insoțește pe invitata1

Un bărbat dintr-un grup diferit

Femeia-un fel de povestitor

Iubita invitatului2,cațiva oameni dintr-un grup diferit














FABRICA DE VISURI



Un colț din acea lume trecută,surprinsă chiar in momentul in care Dumnezeu hotarâse sa-I despartă pe oameni in jumatați.Aceștia inca mai stateau spate in spate cum erau obisnuiți,dar urmele cioparțirii se vedeau pe fețele si pe trupurile lor(mitul lui Platon).E un cadru static din care razbate suferința si impietrirea timpului.In mijlocul scenei vine o femeie care nu face parte din aceasta lume.
Femeia:-Ce loc trist…si ce frig…Dar oare de ce mă mir?Aici de mult nu a mai fost soare.Si cand te gandești ca așa a inceput totul.Aici,așa a inceput marea suferința a dragostei.Va e mila de ei?Ati vrea sa-I ajutati?Normal…doar sunteti voi intr-o oglinda!Da,dar nimic nu se mai poate face acum.Pentru ca nimeni nu e mai presus de destin.Pentru ca oricat am vrea sa ne inselam noi suntem de vina.Cand te gandesti cat de aproape este acest moment de rai,si totusi el este de fapt inceputul iadului.De-acolo de unde vin eu oamenii stau la fel,pe jos, desnadajduiti, numai ca ei mai au o urma de speranta.Pentru ca ei asteapta la Poarta Dragostei.O dragoste pe care fiecare o poarta in suflet,dar care ii omoara incetul cu incetul.Ei…sau voi…stati in acea Vale a asteptarii si sunteti de fapt intre doua lumi de care va agatati ca de ultima speranta!O speranta ce poposeste insa numai in inimi,numai in acele inimi care nu au uitat si care nu s-au pangarit de tot.Si totusi un lucru ciudat se intampla.Speranta ar vrea sa fie triumfatoare,ar vrea sa rasara pe chipul fiecarui om si sa-l calauzeasca pe drumul cel bun.Numai ca,in drumul ei catre lumea exterioara,speranta moare.Ea nu se mai regaseste in gesturile sau faptele unui om.In exterior acesti oameni nu par sa mai creada in iubire.Si-atunci cu totii ne intrebam de ce speranta traieste numai in cotloane umbrite si prafuite cand ar trebui sa fie cea mai de pret avere a unui om? Eu as putea sa va raspund pentru ca am poposit mult in aceasta amara vale a asteptarii.Pentru ca dragostea e inselatoare .Dumnezeu te incearca la tot pasul .Ati putea crede ca face asta pentru ca nu-I iubeste pe oameni, dar nu e asa.Poate ca suna banal, dar dragostea este o poveste ,o poveste frumoasa ,cel putin asa a fost la inceput ,dar oamenii au pangarit-o.Ei au avut cel mai de pret si cel mai frumos dar si si-au batut joc de el.
La inceput oamenii erau de fapt 2 jumatati :un barbat si o femeie ,ei erau un intreg,lipiti la spate ,iubindu-se curat fara a se fi vazut vreodata. Binenteles ca mai erau si oameni blestemati ,care aratau ca voi,cei de acum.Ei nu puteau aspira la dragoste,dar intr-o zi o femeie blestemata a sedus un barbat dintr-un intreg,care avea o jumatate.El a uitat acest lucru pentru o imagine,pentru o simpla infatisare frumoasa.Bine,asta se intampla azi frecvent,dar atunci nu era permis pentru ca era impotriva darului suprem :iubirea.Si-atunci Dumnezeu a luat o hotarare care poate ca e mai rea decat iadul.A decis ca toate intregurile sa fie separate ,si toate iubirile s-au destramat.Timpul a inceput sa curga atunci pentru prima data.Pentru o singura greseala au fost pedepsiti toti …pentru ca Dumnezeu ii iubeste pe toti la fel.
Le-a mai dat insa o sansa…unora.Oamenii ciopartiti de-acum aveau sa fie aruncati in valtoarea timpului si numai unii aveau sa se reintalneasca ,insa depindea numai de ei sa se recunoasca.De aceea valea asteptarii e asa de plina,de fapt toti speram ca pe noi nu ne-a aruncat Dumnezeu la mii de km sau ani distanta.Toti cei din valea asteptarii stiu ca Dumnezeu a ales numai cativa …cativa din atatia…sa traiasca in acelasi timp,in aceeasi tara,poate chiar in acelasi oras si sa se intalneasca.Dar oare se vor recunoaste?Cred ca asta e intrebarea ce chinuie toate sufletele de langa poarta iubirii .De-ati vedea ce tristi sunteti…fiecare sperand ca el este cel ales.
Inainte,cand am auzit aceasta poveste …adevarata ,I-am condamnat ,dar cand am vazut atatia oameni iesind din salasul iubirii dupa o deceptie sau mai multe, cu fata brazdata de lacrimi…si I-am vazut asezandu-se din nou la poarta iubirii,am vazut cum din lacrimi creste din nou speranta,atunci mi-am dorit ca Dumnezeu sa-I fi iertat ,sau sa-I ierte macar acum. Nu v-as dori sa-I vedeti nici pe ei nici pe ingerii ce-I insotesc ,ce le sterg lacrimile si le dau sa guste din nou din speranta … ei,voi…voi,ei… important e ca nu ati capitulat …si important e ca nu veti fi niciodata siguri de ceea ce v-am spus,numai ca cineva va fi odata sigur…de exemplu cuplul asta ce e gata sa se desparta,Ce credeti,se vor recunoaste?Par facuti unul pentru celalalt ,dar cine stie daca Dumnezeu ii va arunca in aceeasi vreme,in aceeasi tara,chiar in acelasi oras si cine stie daca nu cumva vor trece unul pe langa celalalt,se vor privi si nu vor avea puterea sa se opreasca???
Atunci toata stradania lui Dumnezeu a fost zadarnica.(femeia se retrase)


Intr-un colt stateau 2 tineri ce odata fusesera iubiti,indragostiti,jumatati.S-au privit cateva clipe cu uimire,ca si cand nu stiau ce sa spuna la despartire,apoi cand au realizat ca timpul incepuse pentru prima data sa curga si-au luat mainile si si-au vorbit pentru ultima data:
Fata:-De ce oare Dumnezeu pune capat unei iubiri atat de frumoase?De ce face asta?
Baiatul:-Nu,nu-l judeca,acum vreau doar sa te privesc ,sa-ti aud glasul, bataile inimii….ca sa te pot recunoaste (lacrimile ii invadara ochii).
Fata:-Da,asa e,infatisarea noastra se va schimba ,dar inima nu.Sa speram ca Dumnezeu ne va trimite aproape unul de celalalt,sa speram ca noi ne vom numara printre cei alesi,si ca ne vom recunoaste.Promiti ca o sa ma recunosti,ca o sa rezisti tuturor tentatiilor,indiferent cum e viata acolo pe Pamant?
Baiatul:-Nu cunosc Pamantul,nu stiu cum sunt aceste ispite.Un singur lucru il stiu cu siguranta si o sa ma straduiesc sa nu-l uit niciodata:stiu ca nu sunt un intreg fara tine si ca singura mea jumatate esti tu.
Din departare se auzeau zgomote semn ca momentul despartirii se apropia .
Fata:-Nu,eu vreau sa-mi promiti ca nu ma vei uita,trebuie sa fiu sigura!!!
Cei 2 tineri se imbratisara,dar el nu mai avu timp sa promita nimic pentru ca Dumnezeu arunca peste ei vraja somnului.Un somn adanc din care ii va scula pe rand si ii va arunca in valtoarea vietii.Unii fura aruncati la sute de ani distanta ,sau in locuri prea indepartate ,dar pe acesti tineri ii duse intr-o lume apropiata,in care puteau sa se recunoasca.Numai ca timpul era neprielnic.Sfarsitul secolului 20 ,un timp plin de tentatii,in care visul lor de a se reintalni parea absurd iar glasul inimii era prea stins.

SCENA II

Un bar aproape in paragina,care avea pe pereti tot felul de fotografii ce aminteau de perioada in care avea succes.La masa stateau 2 batrani ce parca vroiau sa nu vada fapul ca barul era gol.Ei se obisnuisera cu aceasta situatie, desi nu fusese mereu asa.

Barbatul:-Stiu ca nu o sa-ti placa ce-ti spun ,dar cred ca ar trebui sa inchidem barul…
Femeia sari ca arsa :
Patroana:-Cum ?!Cum poti sa spui asta tocmai tu,tu care ai fost alaturi de mine in toti acesti ani,timp in care barul a fost un succes.
Barbatul:-Da,dar acum se cere altceva,toata lumea rade cand trece si vede sigla asta prafuita!
Patroana:-Ba nu este deloc prafuita sau demodata cum ii mai spui tu.Ce altceva se cere?Locul asta nu este un simplu bar ,tu stii asta mai bine ca oricine!Tocmai sigla este secretul,dar oamenii sunt prea orbi sa vada asta, acum.Fabrica de visuri,exprima exact ce se petrece aici.Intr-adevar pare un bar .Acum 10 ani oamenii veneau ,beau cate ceva,ascultau muzica,se imprieteneau,dar era mult mai mult decat atat.Ajungeau sa se cunoasca foarte bine,sa-si stie visurile,sa si le imparteseasca,sa-si faca proiecte si ele chiar se implineau.Pentru ca locul asta are ceva magic.Oricine vine aici si isi face un vis va reusi .Cu conditia sa fie sincer si bun.
Barbatul:Da,femeie,dar nimeni nu mai vine aici nici macar pentru o cafea ,d-apoi sa-si mai faca si prieteni,visuri.Iti spun eu sigla e de vina.Oamenii se feresc de fabrici,nu mai sunt rentabile,dau faliment repede.Intelege!In plus barul nostru nu mai e in pas cu celelalte baruri,are si aspectul un cuvant de spus,nu?
Patroana:-Aiurea,eu stiu ce spun!Problema e ca oamenii nu mai stiu sa viseze corect.Unii n-au stiut niciodata,altii au uitat,poate viata a fost de vina ,poate sufletul pervertit,cine stie?Acum toata lumea isi doreste bani,glorie,putere,astea nu sunt visuri,sunt doar scopuri,care,cred ei,scuza mijloacele,dar nu e asa.E ca si cum ti-ai vinde sufletul diavolului.Oamenii au uitat sa viseze corect,dar ar fi trebuit sa gaseasca in sufletul lor acel graunte de credinta care sa le arate calea .Inainte asa se intampla,acum insa e o alta viata.Nu stiu a cui e vina,dar trebuie sa gasim o solutie sa salvam Fabrica de visuri.
Barbatul:-Of,nu vrei sa accepti,bine ,o sa continuam sa traim de pe o zi pe alta pentru ca eu nu pot face nimic fara acordul tau ,si poate pentru ca port si eu in suflet speranta ca aceasta fabrica va reinvia intr-o zi.

Cineva batu la usa.Amandoi tresarira.Nu era insa decat vecina de la 1,prima fata a unor oameni destul de draguti care sprijinisera acest cuplu la nevoie. Aceasta fata era mai speciala decat ceilalti membri ai familiei,fiind si preferata ei.

Barbatul:-Ah,e Alina!

Fata aparu in scena.Era tanara care fusese despartita de jumatatea ei.Dumnezeu o aruncase aici.

Alina:-Buna ziua,va intrerup de la ceva?
Barbatul:-Oh,nu ,Alina,de la ce sa ne intrerupi, nu vezi ca barul e gol,ca de obicei,de altfel!
Alina:-Tot suparati sunteti…
Barbatul:-Tocmai ii explicam …ca trebuie sa facem ceva pentru a salva barul asta,altfel noi o sa murim si el tot asa o sa arate!
Patroana(nervoasa):-Dar ce ai de gand?Sa aduci fete dragute pe post de chelnerite,sau ,mai rau,pe post de dansatoare,si sa transformi fabrica de visuri intr-un bar de rand?
Barbatul:-Poate ca asa ar fi mai bine ,poate asa ne-am mai salva si noi viata, am duce-o mai bine!
Patroana:-Oh,nu,nu pot sa cred ca te gandesti la asa ceva,spune-i si tu Alina.Aproape oricine din orasul asta stie ce era odata ,,Fabrica de visuri”.Cum sa-l transform eu in asa ceva?Parintii tai stiu cum era,dar vad ca de la un timp il sustin si ei pe el,pesemne c-au uitat.Oricine venea aici avea un vis,si-l impartasea cu ceilalti si noi toti luptam pentru el.Si ,de foarte multe ori visul se indeplinea.Eu vreau ca barul asta sa renasca,sa redevina ce a fost!
Alina:-Eu va inteleg,dar il inteleg si pe el.Acum e randul tinerilor sa descopere acest loc si intr-adevar trebuie sa faceti schimbari.
Barbatul:-Exact,Alina!Vezi,femeie,ca fata asta intelege?Uite va las singure,poate ea reuseste sa te convinga.Eu acum trebuie sa ma intalnesc cu taica-tau.

Barbatul iesi din scena.Femeia se ridica de pe scaun si privi pe fereastra cu lacrimi in ochi.

Patroana:-Mereu stau aici si astept.In fiecare zi ma gandesc ca totul se va schimba,ca azi o sa intre cineva in bar si o sa depasim si momentul asta…astept asta de 10 ani si nu se intampla nimic.Cateodata pana si eu imi pierd speranta si ma gandesc ca nu va mai fi ca inainte.
Alina:-Dv trebuie sa ma credeti pe mine.Eu sunt fascinata de tot ce-mi spuneti ,ce-mi povestesc parintii mei,dar in acelasi timp ma gandesc ca daca nu as fi stiut toate astea n-as fi intrat aici niciodata!Eu cred in astfel de lucruri,sau locuri sau oameni care pot schimba destine,dar lumea acum e diferita,cateodata simt ca eu as fi din alta epoca,parca sunt mereu cu un pas in urma celorlalti, dar asta nu conteaza pentru ca mie imi place lumea mea.Si nu stiu de ce ,dar cred ca daca vom salva amintirea acestui loc eu ma voi cunoaste mai bine,si voi descoperi ca asta e lumea mea,sau macar o parte din ea…
Patroana:-De ce vorbesti asa,Alina,ca un om singuratic,care asteapta ceva sau pe cineva care sa-l salveze?Tu esti frumoasa,desteapta,ai o familie care te iubeste,ce-ti mai poti dori?
Alina:-Oare nu orice om isi doreste mai mult de la viata?Visurile despre care dv vorbiti cu atata drag mi-au salvat mie viata pana acum,eu prin ele am trait,dar sunt doar niste iluzii,de fapt nu traiesc asa cum as vrea!
Patroana:-Binenteles ca te simti frustrata cand ai visuri si nu se implinesc ,dar tocmai asta e frumusetea,sa lupti pentru ele,si sa le implinesti…
Alina:-Nu,dar nu e numai asta,mai e altceva, dar nu-mi dau seama ce,ceva ce parca ma impiedica sa traiesc cu adevarat,de parca n-as fi intreaga,de parca n-as putea simti sau gandi fara ajutorul cuiva.
Patroana:-Poate pentru ca nu ti-ai gasit si tu un iubit.Esti destul de mare,ai vazut sora-ta ce succes are,si iti spun sincer tu esti mult mai frumoasa,dar…
Alina:-Oh,nu,decat ca sora-mea mai bine singura,ea nu stie ce e iubirea,ea nu vede decat bani,masini,si cu cine se intalneste!Sa nu-I spuneti mamei,dar am vazut-o ieri cu un barbat, cred ca avea varsta tatei,acum daca tot e pe interes nu poate sa-si gaseasca si ea unul tanar,chiar trebuie sa vina acasa numai cu insurati sau babalaci.Tot cartierul ne stie!!!
Patroana(razand):-Dar cred ca maica-tii ii place atata timp cat vine cu bani acasa nici nu mai conteaza cum ii face!
Alina:-Da,binenteles,ea e foarte multumita de fata ei preferata,nu ca mi-ar pasa prea tare,dar eu din familia aia nu ma inteleg cu nimeni,nu stiu cum oi fi aterizat eu tocmai aici…
Femeile radeau cand intrara in scena mama si sora Alinei.

Mama:-Vai,dar ce e cu veselia asta pe capul vostru cand vecinul tocmai ne-a trimis sa va mai ridicam moralul si sa facem planul:cum o sa salvam noi barul asta.

Femeile se asezara la masa,facandu-se comode,fara ca nimeni sa le fi invitat.

Sora:-Noi va ajutam,dar sa fie clar ca daca dati lovitura,impartiti profitul cu noi,ca na,si noi ne-am pus capul la contributie.
Intorcandu-se spre Alina,ca si cum abia acum o observase I se adresa:
Sora:-Tu ce faci aici,iar stai la palavre?Avem atata treaba acasa,dar acuma stai ca trebuie sa ne gandim,poate iti vine si tie o idee stralucita,ca tot iti pierzi timpul pe la facultatea aia!
Patroana:-Fetelor,eu am vorbit si cu Alina,as fi de acord sa facem schimbari,dar nu vreau sa stric reputatia barului din perioada lui glorioasa,nu vreau sa-l fac bar de rand.

Ca si cum femeile nici nu auzisera aceasta replica incepura sa faca planuri singure:
Sora:-In primul rand trebuie sa angajati niste chelnerite dragute.Pana cand gasiti ma ofer eu,in al doilea rand muzica trebuie schimbata,stiu ca n-o sa va placa ce spun acum ,trebuie ori muzica house ori manele,dar pentru un succes imediat,eu va recomand manele.In al treilea rand e foarte la moda acum internetul,deci n-ar fi rau sa cumparati si cateva computere.Cu aceste investitii,va spun, nici nu mai trebuie sa schimbati numele sau sa amenajati altfel interiorul!

Tocmai cand mama vroia sa-si imbratiseze odrasla cea inteligenta,Alina numai putu sa se abtina,si izbucni intr-un ras sarcastic.Femeile ramasera inmarmurite,cu ochii la fata ce le sfida si le jignea in acelasi timp cu rasul ei.

Mama:-De ce razi,asa ,ma rog,ce tu ai vreo idee mai buna,sora-ta e cea care gandeste cel mai bine si cel mai mult in familia asta,si tu in loc sa o apreciezi razi de ea.
Mama si sora Alinei erau rosii de furie.
Alina(razand in continuare):-Pai asta e problema ,gandeste prea mult,ca de bine….Nu vedeti ca sunteti proaste amandoua.(Alina se ridica nervoasa). Cum sa aduca internet sau manele ,mai ai tu sa faci striptease si totul e perfect,daca vrei sa te afirmi da-mi voie sa-ti spun ca deja esti cunoscuta,numai trebuie sa faci atatea eforturi!Voi nu intelegeti ca daca vrem sa salvam Fabrica de visuri trebuie sa o facem legandu-ne tot de trecutul ei.E adevarat ca trebuie sa schimbam muzica,dar nu cu manele,te rog.Ar fi bine sa amenajam altfel interiorul, sa-l facem mai modern,si mai ales sa facem locul asta cunoscut tinerilor.

Pentru un moment femeile numai zisera nimic,erau prea indignate de reactia Alinei,cu toate ca intre ele mai existau astfel de replici,totusi nu atat de dure.

Sora:-Stii ce cred eu,cred ca esti invidioasa pe mine si de asta te porti asa,te urasc!

Fata se intoarse cu spatele,ducandu-si mainile la ochi ca si cum ar plange,iar mama ei veni imediat sa o consoleze.Situatia fu dezamorsata de venirea celor doi barbati:patronul barului si tatal fetelor.

Barbatul:-Ei ce se intampla aici,ce-I cu tipetele astea,se aude de afara !
Patroana:-Nimic,nimic,mici neintelegeri intre fete(ii facu cu ochiul Alinei, apoi indreptandu-se spre mama si sora ei)Haideti numai va certati luati loc ca sa discutam calm cu toti!
Femeile o ascultara.

Tatal:-Vecinul imi spunea ca vreti sa salvati locul asta,eu sunt de acord sa va ajut.V-ati gandit la o solutie in lipsa noastra?
Patroana:Da,Alina…si sora ei au avut niste idei destul de bune.Trebuie sa investim in interior,ca sa arate mai bine,iar apoi trebuie sa facem cunoscut barul celor tineri,sa le spunem ce a fost el odata,dar nu stim exact cum sa facem lucrul asta.
Sora(luminandu-se la fata ca si cum a gasit solutia salvatoare):-Stiu,putem face niste afise atractive ,nu stiu unde am citit eu ca unu Botrec,Kotrec,sau cam asa ceva, a facut niste afise tot pentru un bar si a avut mare succes.
De data asta Alina izbucni intr-un ras aproape de simpatie pentru sora sa,si spuse repede pentru ca rasul ei sa nu fie iar interpretat:
Alina:-Oh,nu,era Toulouse Lautrec,un francez,dar totusi e o idee buna ,si noua ne trebuie niste afise mai speciale,surioara,ma uimesti,ai facut progrese.
Sora sa se uita nedumerita,nestiind daca sa se simta jignita sau flatata pentru aprecieri.Patroana continua repede,pentru a nu mai izbucni un alt conflict.

Patroana:-Bine,deci am decis cateva lucruri imporatante. Dar cum vom face cunoscut celor tineri ce a fost acest bar,ca din auzite nici nu se compara? !
Barbatul:-Stiu,mai avem numerele de telefon sau adresele prietenilor nostri care veneau aici.Vom stabili o zi de inaugurare.Pana atunci vom imparti acele afise,vom anunta ca redeschidem barul,si ii vom suna pe prietenii nostri.Sa speram ca ei vor putea veni ,si in prima zi le vor impartasi celorlalti din experienta lor!

Se auzira strigate de multumire,semn ca aceasta era cea mai buna solutie.Dupa un timp, cand toti se imbratisara,ca si cum solutia salvatoare venise,se auzi vocea patroanei care parea a fi cea mai lucida si cea mai interesata ca aceasta metoda sa mearga.

Patroana:-Bine,acum trebuie sa ne adunam fortele pentru ca peste o luna Fabrica de visuri va renaste.Chiar de maine ne vom apuca sa ne sunam toti prietenii,vom cumpara mobilier nou,vom merge la tipografie pentru afise,si dupa aceea le vom inparti in tot orasul.Iar eu va promit ca daca si aceasta tentativa va da gres,va las pe voi sa faceti ce vreti cu locul asta:il inchideti sau il amenajati cum vreti!

SCENA III

Timp de o luna fu mare forfota in Fabrica de visuri.Planul fu pus in aplicare intocmai.Ziua inaugurarii se apropia cu pasi repezi si toata lumea avea emotii.Alina tocmai luase afisele de la tipografie.Chiar vis-à-vis de bar un baiat desena peisaje sau portrete doritorilor. Alina il cunoastea din vedere,dar niciodata nu vorbise cu el.Il vedea acolo in fiecare zi,se priveau de fiecare data,dar niciodata nu se oprise sa-l cunoasca mai bine.De data asta insa ii veni o idee si pentru prima data se opri.

Alina :-Buna,vad ca faci desene foarte frumoase.
Baiatul :-Da,vezi de o vreme,numai ca abia acum ai bagat de seama,nu ?
Alina :-Da,de fapt te stiu de mult timp,dar acum vreau sa-ti propun ceva.Stii barul de peste drum,nu ?Cel care nu are succes…
Baiatul :-Fabrica de visuri,cum sa nu !Am auzit ca se redeschide… Sunt curios cu ce or sa vina in plus,stiu ca tu esti prietena cu proprietarii,tu si sora ta…
Alina :-Ah,o stii pe sora-mea…
Baiatul :-Da,a venit sa-I fac portretul …de cateva ori… (rase)
Si ce propunere ai tu pentru mine ?
Alina :-Are legatura cu barul…vreau sa faci un desen care sa-l reprezinte.Chiar acum vin de la tipografie si nu sunt deloc multumita,vreau ceva original.
Baiatul :-Dar nu mi-ai spus de ce te implici atat de mult,tie ce-ti iese din afacerea asta ?
Alina :-Se vede ca ai cunoscut-o pe sora-mea,dar eu nu sunt ca ea…eu chiar cred ca oamenii au nevoie de un loc ca asta.
Baiatul :-Imi pare rau,dar nu ma implic in asa ceva,in primul rand pentru ca nu cred ca va avea succes,si in al doilea rand pentru ca nu cred in bunele tale intentii…scuze,dar eu asta e !
Alina :-Stii, e treaba ta ce crezi tu despre mine,dar sa nu-mi spui ca nu te intereseaza Fabrica de Visuri pentru ca nu o sa te cred.
Baiatul :-Cum asa ?
Alina :-De ce de atata timp vii numai aici pentru a-ti realiza desenele,care pun pariu ca nu-ti aduc prea multi bani ?Nu cumva pentru ca si tu crezi in cauze pierdute ?Daca ma gandesc bine ar trebui sa-I multumesti barului astuia pentru ca el ti-a adus cei mai multi clienti.
Baiatul :-Cum le stii tu pe toate ? !Cum de stii si ce gandesc,si ce simt,vad ca esti chiar mai bagacioasa decat sora-ta !
Alina :-Da,da,de fapt sunt exact ca ea,de-aia suntem surori,nu ?Te mai intreb o singura data,accepti sau nu ?
Baiatul :-Cred ca cel mai bine ar fi sa lasam afisul ala de la tipografie.
Alina :-Bine.
Baiatul :-Dar poti sa ma inviti la inaugurare,ca nu refuz !
Alina :-Oh,nu,n-as vrea sa crezi ca sunt chiar mai indrazneata decat sora-mea !
Baiatul (razand) :-O sa vin oricum !

Alina intra in bar.
Patroana:-Oh,sunt gata?Intra,Alina,sunt singura, sa mai stam si noi de vorba!
Alina:-Cei de la tipografie au zis ca de mult nu s-au mai facut niste afise asa de frumoase si ca vor veni si ei sa vada barul.
Patroana:-Inseamna ca am starnit interesul oamenilor si asta e cel mai important.Te vei duce tu mai tarziu sa le imparti prin oras,da?
Alina:-Da,binenteles!
Patroana:-Alina,nu stiu cum sa-ti multumesc,ai facut atatea pentru noi!
Alina:-Eu tin la dv,si v-am spus,poate ca o sa inteleg mai bine ce vreau de la viata.
Patroana:-Exact,ziceai ceva de un vis al tau,niciodata nu mi-ai spus ce vis ai .Acum, ca Fabrica de visuri se va redeschide poti sa te gandesti mai mult la el.N-ai vrea sa-mi povestesti ?
Alina:-Visul meu e in aparenta foarte simplu,numai ca mai e ceva ,ceva de care nu-mi dau seama exact ce e,dar stiu ca intr-o zi voi afla.Si totusi imi e frica de ziua aia.Visul meu cel constient,ca sa zic asa, e sa devin actrita.Daca in cazul asta stiu ce sa fac, in cazul celuilalt vis,pe care inca nu-l stiu ma apuca teama numai cand ma gandesc.
Patroana:-Dar,ce simti?
Alina:-Simt ca in ziua in care o sa aflu ce e cu acest vis nedefinit o sa fiu trista, ca acolo nu va fi vorba de planuri pentru implinirea lui.Cand voi stii care e, voi stii cu siguranta daca pot sa-l implinesc sau nu.Iar eu stiu ca fara el nu pot sa fiu intreaga,de aceea imi este frica de esec.
Patroana:-Dar atunci nu este vorba de un vis,ci mai degraba de realitatea pe care inca nu o cunosti….Of,dar ce ciudata mai esti cateodata,de-asta nu te intelegi cu familia ta.Vorbeste-mi mai bine de visul de a fi actrita,aici te pot ajuta!
Alina:-Intodeauna mi-am dorit sa fac ceva special in viata,si mi se pare fascinant sa fii pe scena ,in fata unor oameni care practic nu au venit sa te vada pe tine,ci au venit sa vada o poveste,un personaj.Si tu trebuie sa te identifici atat de bine cu rolul pe care il joci,sa-l simti intr-atat incat si spectatorul sa se identifice in parte cu personajul,sa plece cu o intrebare,cu o dilema de la teatru.Eu de cate ori plec de la o piesa sunt trista,pe de-o parte pentru ca nu sunt eu,acolo,pe scena,si pe de alta parte pentru ca ma regasesc cate putin in fiecare personaj….ceea ce nu e bine pentru ca si asa nu prea stiu cine sunt si ce vreau de la viata!
Patroana:-Cum nu stii?Foarte multi oameni traiesc asa…fara nici un rost,nici nu se cunosc,nici nu stiu ce vor ,dar cel mai grav e ca niciodata nu si-au pus aceste intrebari,niciodata nu au avut un vis la care s-au gandit.Acestia sunt oamenii saraci.Tu iti cunosti visul,chiar daca ai unele indoieli, cu timpul se vor clarifica.
Alina:-Chiar credeti in mine?Credeti ca voi reusi?
Patroana:-Atata timp cat vei lupta pentru ceea ce iti doresti,binenteles.O sa-ti spun un secret.Cand eram de varsta ta si eu doream sa fiu actrita,dar ca sa fii cineva in viata nu trebuie numai sa-ti doresti,iar eu nu am facut nimic.Dupa aceea am facut Fabrica de visuri si aici tot timpul mi-am jucat rolurile si inca foarte bine.
Alina:-Cel mai mult imi doresc sa joc macar o data pe o scena adevarata, intr-o piesa de teatru adevarata, avand in fata o sala plina care la sfarsit sa se ridice si sa ma aplaude furtunos…cred ca asta e cea mai mare satisfactie a unui actor…
Femeia o privi mirata.
Patroana:-Dar,Alina,ceea ce imi spui tu seamana mai mult cu faima ,cu gloria decat cu un vis.Eu cred ca un actor adevarat joaca de multe ori in fata unei sali pline,si de fapt este inteles doar de un singur spectator.Cea mai mare bucurie a unui actor e atunci cand cel putin un spectator pleaca acasa pastrand in suflet ceva din ceea ce a auzit,cand o singura replica il face sa-si schimbe viata,si numai adevaratii si marii actori pot face asta.Atunci cand vei intelege ca unui om care se transforma atat de repede ii este indeajuns o singura persoana pentru a crea o lume,atunci vei fi foarte aproape de visul tau.

Alina o ascultase si isi dadu seama ca tot ceea ce gandise ea inainte era in mare parte eronat.
Alina:-Da,poate ca ar trebui sa ma gandesc mai bine la ce mi-ati spus.
Patroana:-Da,dar acum trebuie sa te duci sa imparti afisele si poate ca o data cu acest loc vei debuta si tu ca actrita.





SCENAIV




Fabrica de visuri asteptandu-si invitatii.Patronii si vecinii lor asteptau ora deschiderii pentru a vedea rezultatul muncii ,dar mai ales a visurilor lor din ultima luna.

Tatal:-Totul a fost aranjat,nu avem de ce sa dam gres:invitatii si-au confirmat prezenta,Alina a imprastiat afisele in tot orasul,am cumparat mobilier nou,bauturi scumpe,numai sa vina lumea.
Barbatul:-Si eu cred la fel ,cred ca in seara asta vom avea succes,dar daca nu va fi asa sa nu uiti ce-ai promis(se uita inspre sotia sa).
Patroana:-Binenteles,va voi lasa pe voi sa faceti ce credeti de cuviinta.Pana la urma trebuie si noi sa traim din ceva…dar eu nu vreau sa ma gandesc la asta acum.

Dadura drumul la usa.Acum stateau toti pe scaune cu ochii atintiti pe usa.Minutele treceau greu,iar cu fiecare secunda care se scurgea ei se apropiau mai mult de infern.Vecinul fu cel care imprastie pentru o clipa acea tacere aproape dureroasa.
Tatal:-Parca suntem la ,,Iarta-ma’’:vine,nu vine,se deschide usa,nu se deschide.

Dar chiar in acel moment usa se deschise si toti sarira in picioare ca si cum scaparea venise in ultimul moment.Patronii localului se dusera la usa.

Patroana:-Oh, bine ati venit,chiar ne gandeam ca a trecut deja o ora.

In local venisera 3 persoane,fiecare insotita de cate cineva,astfel incat bucuria era atat de mare incat ei nu observasera ca nimeni din afara,nici un tanar nu intrase,desi se facuse destul de tarziu.
Femeia incepu sa faca prezentarile:
Patroana:-Ei sunt vecinii nostri care ne-au ajutat in relansarea barului.Sunt sigura ca veti fi incantati de acesti vechi prieteni,care stiu ce inseamna cu adevarat acest loc.Haideti sa ne asezam.

Invitatii incepura sa vorbeasca intre ei ,li se mai adresau si celorlati,dar noroc cu patroana care le sugera fiecaruia sa-si spuna povestea.



Patroana:-Ce ar fi sa le impartasiti si lor poveastea voastra,care evident este legata de Fabrica de visuri,si asa vom afla si noi ce-ati mai facut de cand ati incetat sa veniti pe aici ?Ar fi o idee buna,nu ?

Incepu o doamna de vreo 35 de ani care era insotita de un domn mult mai in varsta.Acesta nu parea interesat de tot ce se intampla in jurul lui,ci doar de paharul de bautura din fata sa.
Invitata1:-Eu pot sa spun ca am crescut odata cu Fabrica de visuri si aici mi-am format primul meu vis,acela de a fi dansatoare .Din fericire , datorita prietenilor pe care ii aveam am reusit sa obtin o bursa in Paris si am plecat acolo.Viata mea s-a schimbat.

Cunoscand in parte aceasta poveste patroana nu putu sa se abtina si interveni.
Patroana:-Draga mea,de multe ori ti-am scris pentru a ne trimite si noua niste poze de pe marile scene pe care ai dansat…
Invitata1:-Te rog,lasa-ma sa termin.Dragii mei,viata in Paris e cu totul alta decat aici.E mult mai stralucitoare,mai scumpa,dar ai si foarte multe alternative,as putea spune ca este intocmai lumea mea.Am avut foarte mute oportunitati ,de care,binenteles am profitat.Asta le-as sfatui pe tinerele fete din ziua de azi(isi indrepta privirea spre cele doua surori):Sa profite din plin,sa incerce sa gaseasca omul potrivit la locul potrivit si le va fi bine(uitandu-se la cel de langa ea le facu cu ochiul fetelor).
Tatal:-Dar domnul de langa dv cine este?
Invitata1:-Ah,el este impresarul meu(il lua de dupa brat),el imi aranjeaza toate spectacolele.
Alina:-Inca mai dansati?Nu sunteti cam plinuta pentru o balerina?
La auzul acestor cuvinte,,impresarul” femeii izbucni in ras.
Invitata1:Draga mea,esti prea tanara pentru a intelege unele lucruri.

Intra in bar pictorul,care se duse direct la Alina.Sora sa,din fericire,nu-I dadu prea mare atentie pentru ca era mult prea absorbita si fermecata de povestile invitatilor.Alina insa incepea sa se simta dezamagita.
Asa ca se retrase la o alta masa cu baiatul ce tocmai venise.

Alina :-De ce ai venit ?
Baiatul :-Ei sunt vedetele cunoscute,invitatii speciali ?
Alina dadu din cap afirmativ.
Baiatul :-Oh,dar ce ai ?Ti-a disparut entuziasmul asa repede ?
Alina :-Vai,dar ce dragut esti,stii am uitat sa-ti spun ca sora-mea e acolo,luand lectii de la idolul ei,pot sa te duci sa o anunti ca ai venit,ca eventual poti sa-I faci si un portret, ca in seara asta arata fermecator,e cu totul alta !
Baiatul :-Crezi ?Hm,nu mi se pare !
Se auzira rasetele celorlalti.Se pare ca se aratau incantati de acea poveste si vroiau sa mai auda si altele. Patroana il indemna pe alt invitat sa faca acelasi lucru.De-acolo de unde erau cei doi tineri puteau auzi si celelalte povesti.

Patroana:-Dumnealui este un foarte bun prieten,cu care chiar am mai tinut legatura pana la un moment dat.Obisnuia sa vina aici cu sotia,o fata fermecatoare(Se uita incurcata la cea de langa el,nu era sotia,ar fi putut sa-I fie fiica,insa nu facu imprudenta sa-l intrebe)sa-l ascultam si pe el.
Invitatul2:-Povestea mea nu e la fel de spectaculoasa ca a doamnei.Eu veneam aici in timpul studentiei,preturile erau mici,ne formasem o gasca destul de mare,stiu chiar ca doamna a dat o reprezentatie in local.Eu imi doream foarte mult o afacere.Atunci,ca si acum,o facultate nu era indeajuns pentru a reusi in viata ,dar eu am reusit cu timpul sa-mi pun pe picioare o afacere care merge si acum…dar in alt oras…apoi am avut norocul sa o intalnesc pe aceasta domnisoara care mi-a schimbat viata cu totul…si stiti ce? Cred ca toate bucuriile mi se trag de la Fabrica de visuri.

Toti pareau fascinati de aceasta ultima replica,care evident ii umplea de mandrie pe patroni.Uitasera cu totii sa-l intrebe cum a reusit,ce face intr-adevar,sau…unde ii este fermecatoarea-I sotie.Toti,in afara de Alina.

Alina:-Dar sotia dv unde este?
Alina isi dadu seama de raspuns cand toti ceilalti,dar mai ales domnisoara de langa el o privira cu repros,ca si cum cauta nod in papura tuturor.Binenteles nu mai astepta raspuns,si fu salvata chiar de sora ei.

Sora:-Eu vreau sa ma fac cantareata!Acesta este visul meu.

Fu randul invitatei numarul 3 de a-si spune povestea si de a fi incantata de aceasta superba fata care vroia sa-I calce pe urme.

Invitata3:-Asta a fost si visul meu si din fericire eu mi l-am implinit.Am avut o viata foarte fericita pentru ca am luptat pentru ceea ce mi-am dorit si acum,cand sunt prea in varsta pentru a canta ,pot sa spun ca traiesc in lux.

Intr-adevar aceasta invitata afisa un lux aproape ostentativ fata de ceilalti si fata de locul in care era,si care, cu toate pregatirile facute, tot saracacios arata.

Sora:-Dar,cum ati reusit?
Invitata3:-Ei,fetito,am muncit,am muncit foarte mult,si in ciuda aparentelor m-am chinuit foarte tare.Din nefericire nu am avut noroc in amor,am fost casatorita de 3 ori,iar cu ultimul meu sot m-am chinuit foarte mult pana a murit…vreau sa spun ca era mult,mult mai in varsta decat mine,si foarte bolnav,apoi m-am chinuit si cu copiii lui,care nu au inteles cat de mult l-am iubit si cat de mult am suferit dupa moartea lui…meritam si eu partea mea, nu?
Sora:-Da,saraca de dv,ce mult ati suferit,noroc ca acum aveti tot ce v-ati dorit!
Invitata3(stergandu-si lacrimile care ii aparusera de pe urma emotionantei povesti):-Da,acum am ce mi-am dorit ,si tu o sa ai, draga mea daca vei stii sa traiesti.

Sora Alinei se arata incantata de acesti invitati,si mai ales de aceasta ultima poveste,in care se regasea foarte bine.Ramasese o singura invitata care insa statea foarte retrasa si pe care nimeni nu o remarcase.Parea ca venise doar pentru a-I asculta pe ceilalti,si nu-ti puteai da seama daca ea facea sau nu parte din acest grup.
La un moment dat toti isi dadura seama ca ei erau singuri in bar,ca de fapt nimeni din afara nu mai venise. Relansarea fusese un esec.Cu toate astea continuau sa discute,ca si cum ar fi uitat de acest scop..

Baiatul :-Se pare ca sora ta si-a gasit un nou idol !
Alina :-Da,isi gaseste unul la fiecare cinci minute,nu e asta o problema !
Baiatul :-Dar mi se pare mie sau ea viseaza mai mult decat tine ?Si tu care ziceai ca tii mult la bar,nu prea se vede !
Alina :-Ce, ai vrea sa ma si bucur cand vad toate astea ?Nu asa ma gandeam ca o sa fie.
Baiatul :-Eu stiam,de-asta am venit,sa nu te simti singura si suparata !
Alina :-Vai,ce sa-ti spun,pictorul boem a venit sa sustina locul care ii aduce profit,dar de fapt stia ca totul va fi un esec.Si ma rog,cum o sa-ti castigi existenta de-acum inainte ?
Baiatul :-Am eu metodele mele.Dar nu era vorba de mine.Fabrica de visuri nu mai trebuie redeschisa,cel mai bine ar fi sa ramana asa cum e acum.Imi aduce destul de multi clienti.
Alina :-Aa,deci despre asta e vorba,despre bani,pai atunci cred ca ar trebui sa te duci la masa aia,sa nu ma mai consolezi pe mine.
Baiatul :-Eu nu sunt sarac,Alina,nu e vorba de asta.Tu nu intelegi,tu nu intelegi ca nu poti obliga oamenii sa viseze frumos printr-un bar,mai ales in vremurile astea cand barurile sunt asociate cu altceva.Noi,oamenii ar trebui sa avem in suflet o fabrica de visuri.Si ar trebui sa invatam de la ceilalti,nu sa ne ducem intr-un loc doar cu scopul asta,asa nu e bine.
Alina :-Eu cred ca este important ca cineva sa ne invete sa fim mai buni,sa ne invete sa visam,si cred ca patroana localului nu va permite sa redevina un bar de rand.Este evident ca nu gandim la fel.
Baiatul :-A,da ?Asa ti se pare ?Mie mi se paruse ca doar noi doi gandim la fel,dar,oricum o sa te las sa te convingi singura.Tu oricum ai o fabrica a visurilor in inima,asa ca nu stiu de ce te agiti asa pentru ei sau pentru altii.Ar trebui sa-ti vezi de viata ta.Te-ai gandit ca,poate,locul tau nu e aici ?…Eu am plecat.Poate ca n-o sa ma crezi,dar nu mai suport sa-I vad.
Baiatul vru sa plece,dar mai poposi cateva clipe langa masa invitatilor,care se parea ca acum ei vor sa salveze Fabrica de visuri.
Si ceilalti invitati remarcasera faptul ca inaugurarea nu avusese succes.Si cum ei erau acum in centrul atentiei,tot ei venira si cu solutia salvatoare.
Invitata1:-Si totusi e ceva ce nu-mi place aici,locul asta e prea saracacios,prea demodat…
Patroana localului ,care pana atunci se aratase total impotriva acestor idei,parea perfect de acord.
Patrona:-Da,si noi ne-am gandit ce putem face,dar se pare ca solutiile noastre n-au fost bune…
Invitata1:-Da,cu siguranta !Daca a-ti vedea barurile din Paris !Va trebuie niste lumini mai speciale ,muzica mai moderna,cocktail-uri,dansatoare.
Sora :-Cred ca nici afisul nu era cel mai potrivit,dar avem aici un pictor foarte talentat.Poate ca, daca l-am ruga pe el,ne-ar da o alta imagine(il aduse pe baiat langa ei).
Baiatul :-Eu nu sunt un pictor profesionist…
Sora :-Oh,dar nici nu trebuie,tu doar sa reprezinti corect intr-un desen barul asta,atata tot.
Baiatul :-Da,asa sunt de acord,dar cred ca ar trebui sa va faceti o alta imagine,sa fiti un bar adevarat…si sa dati jos sigla aia,desi poate ca ar fi mai bine sa lasati totul asa cum e acum,poate ca nu mai e nimic de facut pentru Fabrica de visuri.
Patroana :-Oh,dar cine a zis ceva de salvat acest renume ?Trebuie sa traim din ceva,iar daca invitatii nostrii spun ca asa e mai bine,asa o sa facem.

Asadar toti fura de acord,inclusiv patroana care nu mai avea nimic de obiectat acum.Alina era singura care statea de-oparte si ii privea stupefiata.Dar cel mai mult il ura pe pictor.Daca nu ar fi intrat in vorba cu el atunci !
Toti invitatii erau de acord si incepura sa faca planuri pentru o noua relansare,numai ca de data aceasta nu era relansarea Fabricii de visuri, ci a unui simplu bar.


SCENA V

Un loc sumbru,intunecat din care razbatea doar figurile disperate a unor fiinte ce pareau mutilate de ceva sau cineva,murdare,si cu privirea ratacind ca a unor nebuni.Erau multi,dar intr-un colt se distingeau invitatii speciali ai Fabricii de Visuri.Stateau oarecum feriti de ceilalti,dar se comportau la fel de ciudat si nu se suportau nici intre ei.
Invitata ce odata fusese dansatoare acum avea hainele rupte si avea semne de violenta pe fata.Langa ea statea negresit impresarul ei care acum n-o mai iubea atat de tare.Fetele tuturor erau schimbate si se parea ca doar vag au vreo legatura cu celelalte personaje.

Impresarul :-De ce stai aici nefacand nimic,ti-am spus sa-mi aduci tot ce mi-ai furat !Tu oricum nu esti buna de nimic,niciodata n-ai fost !Cum de nu mi-am dat seama ?
Invitata1 :-Stii bine ca ai fi facut la fel.Cine a inventat lumea asta ne-a jucat o mare festa…dar,eu ma consolez cu gandul ca in cealalta mi-e bine …pe banii tai si fara tine !
Impresarul(nervos,luand-o de par) :-Hai nu mai spune !De parca stii tu ce e acolo !Te infrupti dintr-o idee falsa asa cum viermii scurma pamantul in cautare de ceva bun,numai ca locul tau e aici,adica in pamant,langa mine,ca sa-ti amintesc intodeauna ca lumea asta e mai lunga decat cealalta !
Invitata1 :-Lasa-ma,nenorocitule,tu crezi ca esti mai bun ?Dac-ai fi diferit n-ai mai trai aici,acum, cu mine,in lumea de dedesubt !
Impresarul :-Niciodata n-am vrut sa traiesc in gonoiul asta,langa mizeriile astea din care faci parte si tu,dar nu pot sa spun ca sunt vre-un sfant ca sa aspir la lumea de sus.
Invitata1(razand sarcastic) :-Ma intreb daca e cineva acolo !Pe vremuri poate ca mai erau fraieri care visau,dar visele lor nu se implineau pe Pamant,ci doar acolo, in lumea de sus !
Invitatul2 :-Dar acum in nici un caz !Ma intreb ce e mai rau ?Sa traiesti intr-o lume goala sau aici unde parca s-au ales toti oamenii pe care ii urasti mai mult(spunand aceasta se uita cu dispret la iubita sa, tanara care acum se agata de bratul lui ca o lipitoare,dar nu mai era deloc atat de atragatoare ca pe Pamant).Pleaca de langa mine !(dar fata parea de-a dreptul nebuna,nefiind in stare sa spuna nimic,doar ranjea la iubitul sau).
Invitata3(venind tipand,cu parul ravasit,purtand inele din tinichea,multe lanturi,si o haina de blana pe jumatate mancata de molii) :-Hotii,hotii,mi-au furat hainele si bijuteriile ,sariti nu vreau sa raman saraca,nuuuuuu ! ! !

Ajunge in mijlocul scenei,se prabuseste,dar nimeni nu-I acorda nici o atentie !Doar impresarul primei invitate vine si o taraste pana in coltul lor.
Invitata1 :-Iar a venit nebuna asta !Ne-a innebunit cu hainele ei,cu bijuteriile ei !Ce bijuterii,nu vezi ca nu mai ai nici una ?
Invitata3 :-Ba da,ba da,uita-le(ii arata tinichelele),nu vezi cat de stralucitoare sunt ?Pe ele n-au reusit sa mi le ia !Nuuu,n-am sa-I las !
Acum mai trebuie doar sa-mi gasesc o casa mare, frumoasa,nu mai suport sa stau aici printre atatia sobolani,caini,locul meu nu e aici…sigur,nu…
Invitata1 :-Ha,ha,ai vazut tu aici case mari,frumoase ? !Simt ca-mi explodeaza capul din cauza ta,sau poate ca din cauza batailor tale !(se uita urat la impresarul sau).
Invitatul2 :-Dac-as fi stiut de atunci…dac-as fi stiut de lumile astea poate acum totul ar fi fost altfel !
Impresarul :-Ha,ha,si-atunci care ar mai fi fost farmecul !Si ce crezi ca ai fi facut !Sufletul unui om ramane acelasi !
Invitatul2 :-Nu,este si influentat de altii,are ispite,dar poate ca as fi incercat si eu sa visez !
Invitata3(sarand ca arsa,urland) :-Taci,sa nu mai aud niciodata de vise,de Fabrica de visuri,numai ea ne-a adus aici,noi am fost pedepsiti mai rau pentru ca ne-am aflat in locul ala blestemat !Sa nu mai pronunte niciodata,nimeni acel loc…il urasc ! ! !

Grupul acela parea de acord cu spusele femeii,dar cativa din ceilalti oameni de-acolo venira spre ei.Pareau nedumeriti !

Un barbat din acel grup :-Ati spus ceva de Fabrica de visuri ?Voi veniti de-acolo ?
Invitata1 :-Nu mai trebuie sa pomenesti de locul asta…nebuna avea dreptate.E un loc blestemat !
Un barbat din acel grup :-Deci voi sunteti…nu pot sa cred ca ati fost tot timpul sub nasul nostru si n-am stiut.(intorcandu-se catre ceilalti) :Ei vin din acel loc !Ei au avut marea sansa si au ratat-o !Ce fel de monstri sunteti ?
Invitatul2 :-Aceiasi ca si voi !
Un barbat din acel grup :-Nu,nu ne comparati pe noi cu voi.Intr-un fel suntem la fel,dar voi ati fost in locul care putea sa va mantuiasca !Si in cel mai rau caz puteati ajunge in lumea de sus !Nu merita sa traiasca nici aici !
Ceilalti oameni se napustira asupra invitatilor,dar chiar atunci o lumina orbitoare se observa de sus.
Invitata1 :-Ce e cu lumina asta ?Vine chiar din Fabrica de visuri !
Invitata3(razand) :-Se mai pregateste ceva.Dragii mei,in curand vom avea oaspeti,noi oaspeti…oaspeti care nu stiu ca vin aici pentru vecie.Sa vedem care din noi mai apuca cu gheara sa pe cineva slab de inger,ce expresie frumoasa...pregatiti-va!
Gasca invitatilor incepu sa rada,dar aceasta parte de lume se inchise si veni cea reala.


SCENAVI

Peste doar cateva zile barul arata altfel :pusesera acum o sigla luminoasa,un afis modern facut de pictor,imprumutasera un nume englezesc,aveau bauturi alcoolice si muzica house sau manele, asa ca de cele mai multe ori tinerii intrau,contribuind astfel la succesul noului bar.Invitatii considerau,probabil ca succesul li se datoreaza si lor,asa ca nu mai aveau de gand sa plece.Nici macar patroana parea ca nu-si mai aduce aminte de Fabrica de visuri.Alina era singura care vedea ce se intampla in jurul ei. Nu-I mai suporta pe acei oameni,incat nici nu mai statea cu ei la masa. Oricum barul era in fiecare seara plin si aducea profit.
La fel se intampla si in seara asta cand barul era plin,marea familie reunita la o masa,iar Alina statea singura la bar.Nu intelegea cum se putuse intampla aceasta rasturnare.Nici chiar vecina sa nu se impotrivise acestei transformari,ba mai mult parea ca nici nu-I mai face placere sa stea in preajma ei.Fata se retrasese foarte mult.
La bar aparu un baiat.Jumatatea ei,cel de care trebuise sa se desparta cu mult timp in urma.In sfarsit aparuse in viata ei.Dar el era pictorul.Pentru un moment Alina il privi uimita,ca si cum si-l aminteste de undeva,dar apoi, cand realiza cine e,intoarse privirea.

Baiatul:-Buna,pot sa-ti ofer ceva de baut,nu e bine sa stai asa singura aici cand in jur e atata veselie.
Alina:-Poate ca eu nu sunt vesela,poate ca in jur doar pare ca e veselie…
Baiatul:-Hai,nu e timp de filosofat,mai ales cand esti tanar.Tot mai esti trista ?Nu ai inteles ce ti-am spus atunci ?Nu ai de ce sa fii trista pentru ca tu stii sa visezi.
Alina :-Si cum le stii tu pe toate ?Ah,da,inteleg,acum s-au inversat rolurile. Nu ma face sa-mi amintesc ca tu ai pus paie pe foc,si ai incurajat initiativa grupului vesel de a arunca la gunoi Fabrica de visuri.Tu nu stii ce inseamna pentru mine !
Baiatul :-Imi pare rau,nu vreau sa te supar,dar sa stii ca eu am venit atunci si acum aici pentru tine.E ca si cum…nu conteaza asta. Dar nu poti sa-mi spui ca tu chiar credeai ca pe timpurile astea oamenii vor veni aici pentru a invata sa viseze !
Alina :-Si de ce nu ?
Baiatul :-Pentru ca asa ceva nu se invata !Cu siguranta ai un vis,pentru ca altfel nu ai mai fi azi aici,dar cu siguranta nu o sa ti-l implinesti daca stai si te amagesti spunandu-ti ca trebuie sa salvezi Fabrica de visuri.Tu n-ai ce sa salvezi,mai de graba ei au,pentru ca ei nu stiu sa viseze,dar asta nu e treaba ta.Vrei sa-ti irosesti viata cautand sa-I salvezi pe ei ?
Alina :-Dar tu vrei sa mori sarac si necunoscut desenand peisaje si portrete ? !
Baiatul :-Imi pare rau sa te dezamagesc,dar eu nu sunt sarac,am avut norocul,sau nu,de a ma naste intr-o familie destul de bogata care a avut grija sa ma indrume spre o profesie profitabila.Desenez pentru ca vreau,pentru a putea scapa de unele imagini care nu-mi dau pace de cativa ani.Nu stiu ce inseamna, si de-asta pictez.Nu sunt un geniu vitregit de soarta care va fi cunoscut abia dupa moarte si hulit de multi ca nu am fost sarac si nu m-am hranit cu arta mea toata viata.Si cu toate astea eu nu am uitat sa visez,dar tu exagerezi.
Alina :-Semanam in multe privinte,numai ca tu stii ce vrei,eu…nu prea.
Baiatul :-Nu e chiar asa,toti suntem confuzi la inceput,dar trebuie sa vina acel ceva care sa te lumineze si care sa-ti spuna ce ai de facut sau ce simti cu adevarat.Asa mi s-a intamplat mie cand am inceput sa pictez…stii eu ti-am adus un cadou pentru ca in curand voi pleca.
Alina :-Serios,ce cadou ?
Baiatul dezveli atunci un tablou ce infatisa chiar strada pe care se afla Fabrica de visuri.Era un peisaj in culori de toamna,trist,cu un inger in prim plan.Era insa un inger trist,cu o singura aripa.Baiatul I-l arata fetei.Atunci,cand privi tabloul,intelese si ea ce e cu acele viziuni ale baiatului pentru ca isi aminti de tot.Isi dadu seama ca el este acel mare semn de intrebare din viata sa,ca el este jumatatea ei.Ea era poate una dintre putinii oameni care erau siguri de ce se intamplase.Si dintr-o data I se facu frica.
Baiatul :-Asta e de fapt una din imaginile pe care le vad cateodata,mi s-a parut ca fata seamana cu tine.Intodeauna m-am intrebat ce inseamna. Acum ti-l daruiesc tie.Poate tu o sa-ti dai seama.
Alina :-Un inger cu o aripa…da, e foarte frumos…
Baiatul :-Da,dar oare ce inseamna ?
Alina :-Inseamna ca ingerul asta nu poate zbura,pentru ca are doar o aripa si trebuie sa si-o caute pe Pamant,pentru ca e evident ca a cazut din cer, nu ?
Baiatul :-Exact,cum de nu mi-am dat seama mai devreme ?Vezi,stiam eu ca tu vei intelege.Hm,ciudat.Stii, fata seamana cu tine,bine,cel putin in viziunile mele,in tablou poate mai putin.
Alina :-Da,mi-ai mai spus.Inseamna ca stii intr-adevar sa visezi,daca tu crezi in aceste imagini.
Baiatul :-Ma crezi daca iti spun ca parca te-am mai vazut undeva, candva,dar nu stiu exact unde.
Alina :-A,da ?Ce mult seamana cu o replica de agatat,esti sigur de ceea ce spui ?
Baiatul :-Da,daca mai stau mult in preajma ta chiar o sa cred ca te-am mai iubit intr-o alta viata,pacat ca o sa plec foarte curand.Si pacat ca nu te-am intalnit mai devreme.
Alina :-Ce vrei sa spui ?
Baiatul :-Eu nu sunt asa cum crezi tu.Adica intr-adevar cred in vise ,cred ca orice intalnire nu este intamplatoare,dar eu sunt mai libertin.Chiar azi plec in alta tara,de-asta am venit.Imi pare sincer rau ca ne-am intalnit tocmai acum.Stii,intr-un fel chiar te invidiez pentru ca tu ai reusit sa pastrezi unele lucruri pe care eu le-am pierdut.As fi vrut sa fie altfel…
Alina:-Adica?
Baiatul:-Adica,eu am acum o prietena oficiala,bine neoficiale am mai multe,dar tu nu semeni cu ele.Imi place de tine foarte mult.
Alina:-Ma cunosti doar de cateva zile.
Baiatul:-In viata asta,da.
Alina:-Deci ai mai multe prietene,deci nu crezi ca ai o singura iubire pe care trebuie sa o gasesti,bla,bla,bla…
Baiatul:-Ah,nu stiu,chestia asta cu jumatatea vietii e relativa asa cum sunt si visurile,uneori pot fi inselatoare.Daca intalnesti o jumatate mai buna,sau daca viata iti ofera atatea alte placeri,incat nu mai te gandesti la asta,asa cum sunt eu, deja cred ca nu mai poti face nimic…nu stiu,sincer,acum nu cred ca as vrea sa-mi intalnesc jumatatea, sa ma simt atat de legat de cineva…Tu te-ai gandit la asta vreodata?
Alina:-Cred ca m-am gandit tot timpul ,dar nu mi-am dat seama.
Baiatul:-Nu stiu ce-I cu mine de iti spun toate astea .Daca as mai sta cu tine,cred ca eu chiar as crede ca ne-am mai intalnit odata.Acum trebuie sa plec,vreau sa stii ca mi-a parut bine sa te cunosc.Poate ca o sa razi,dar de cand te vedeam trecand pe strada am stiut cum esti in realitate.Nici nu stiu ce sa-ti doresc.Sa ramai la fel,sau sa te schimbi pentru ca lumea asta e altfel decat crezi si ai putea sa suferi,cred ca cel mai bine ar fi sa-ti implinesti orice vis ai avea.Dar sa stii ca trebuie sa lupti pentru el,si cine stie, poate ca undeva,candva drumurile noastre se vor intersecta din nou,desi nu cred ca ma voi mai intoarce vreodata aici..
Alina(razand amar):-Dar spune-mi un ultim lucru.Tu spui ca nu crezi ca fiecare avem o jumatate pe care trebuie sa o gasim.Tu nu crezi ca asta e iubirea,dar prin acest desen exact asta arati celorlalti.Daca tu esti cu cineva si acel cineva, acea fata nu e adevarata ta jumatate,pentru ca in situatia asta te afli tu acum,cea care este cu adevarat ce va face?
Baiatul(serios pentru prima data):-Da,asta ar fi trist,desi cred ca se intampla frecvent ,nu stiu ,cred ca ar trebui sa-si caute si ea o jumatate mai buna…sau oricum ar fi ea…sau sa astepte o alta viata.
Alina:-Daca ti-as spune ca…
Baiatul:-Scuza-ma,dar acum chiar trebuie sa plec,nu stiu cand ne vom mai vedea ,niciodata nu mi-a parut atat de rau ca las pe cineva in urma,desi te cunosc de cateva zile,si nu vreau sa te vrajesc ,cred ca cel mai bine ar fi sa-ti spun…adio suna prea dur pentru niste artisti ca noi…cel mai bine ar fi sa speram ca ne vom mai reintalni undeva,candva,desi asta suna a replica de film viata e cateodata la fel de rigida,iar noi niste actori care se supun unor reguli ….

Si pleca.
Fata nu fu lasata sa sufere in tacere pentru ca vecina sa ,chiar atunci isi aminti de visul ei de a fi actrita.De la o ora inaintata barul se golea si lor le placea sa creada ca vremurile bune se intorc.

Patroana:-Dragii mei,Alina,doreste sa fie actrita,asa cum buna noastra prietena intoarsa de la Paris obisnuia sa faca odata,o chemam pe Alina pentru a da o reprezentatie!

Se auzira niste aplauze vagi,Alina statea pe scena,pe scaunul ei de la bar,intrebandu-se ce sa le spuna acum acestor oameni pe care nu-I intelegea si care nu o intelegeau.Totusi si ea facea parte din lumea lor,si trebuia sa continue,trebuia sa improvizeze ceva.In scurt timp nimeni nu mai era atent .Totusi,Alina ridica ochii pentru a gasi o singura persoana care sa o asculte, si o gasi.Era acea femeie care venise cu invitatii,dar nu li se alaturase.
Si atunci Alina incepu.

Alina:-Mi-a spus odata cineva ca lumea nu e cum o vedem noi,nu e deloc simpla si ca alaturi de oameni,de natura, mai exista ceva,ceva ce nu putem vedea cu totii,ceva ce trebuie sa descoperim in timp.Am crezut atunci ca e vorba de iubire,ca ea vine o data si-odata la oricine,si toti aflam misterul.Da,asa am crezut,dar oare cat din ceea ce credem noi e adevarat? Cred ca nimic…Cred ca de fapt alaturi de noi mai sunt si multe amintiri ce ne urmaresc mereu rugandu-ne sa le recunoastem.Nu stiam pana astazi ca cineva poate avea o jumatate mai buna,asa cum nu stiam cu siguranta de existenta acestei jumatati…ei bine,acum stiu….din pacate,azi stiu. Probabil ca voi pleca si voi incerca sa uit un lucru de care altii vor sa fie siguri.Si totusi ma tem,ma tem ca voi incepe un drum pe care pasesc plangand pentru ca stiu ca la capatul lui nu voi mai fi aceeasi,si mie imi placea cum eram,eram adevarata eu.Voi renunta la unele visuri,sau poate la toate,doar pentru a putea trai.Ma tem ca nu voi mai avea niciodata puterea sa privesc spre cer,si cel mai mult mi-e frica de faptul ca la capatul drumului s-ar putea sa nu ma astepte nimeni.Atunci cu siguranta se vor gasi cativa care sa arunce cu pietre…dar, stiti, nu cred ca asta va conta prea mult.Important va fi ca am supravietuit unei vieti searbede si triste…sau nu !

Alina pleca de pe scena,cu ochii in lacrimi,convinsa ca nimeni nu a inteles-o. Iesi din bar,afara ploua,poate ca si Dumnezeu plangea ca doua jumatati atat de aproape nu se recunoscusera.Veni,insa dupa ea acel singur spectator care o ascultase si intelesese.
Femeie:-De ce plangi?Doar nu crezi ca esti singura !
Alina:-Cum,si dv…?
Femeia:-Da,si eu am intalnit certitudinea ,asa cum ii spui tu..
Femeia :-Sa stii ca trece,cel putin durerea asta pe care o simti tu acum se va atenua.Nu spun ca va trece cu totul.Daca ai noroc o sa fii actrita pentru ca ai talent,vei intalni pe altcineva,o sa-ti omori timpul cu altceva,o sa ai copii.Trebuie sa treci doar peste aceasta perioada,stii, in ciuda a tot ce se spune noi doua stim ca timpul si visurile sunt poate cele mai bune lucruri inventate de Dumnezeu dupa acea despartire.
Alina:-Da?Eu credeam ca este iubirea.
Femeia:-Acolo sus era perfecta,aici nu,e doar o iluzie,dar sa stii ca au fost perechi care s-au regasit.Trebuie sa plec,am stat prea mult aici.
Alina:-Asta inseamna ca mai am si eu o sansa?……Macar intr-o alta viata?
Femeia:-Poate,eu nu ti-as spune sa speri prea mult.Dar as spune sa incerci sa traiesti ca ceilalti,sa incerci sa-I pacalesti ca nu le esti superioara,sa incerci sa nu le dai si lor din durerea si din certitudinea ta.Visurile sunt importante,dar ele nu sunt viata ta,ele doar traiesc cu tine,te insotesc oriunde-ai fi.Si daca Dumnezeu te-a dus aici,unde in principal se traieste inseamna ca locul tau nu e in Lumea visurilor.E destul de complicat,si cred ca nu mai trebuie sa-ti spun ca nu toate lucrurile complicate trebuie deslusite.Poate ca pare dureros,dar viata ta de-abia acum incepe.Nu-ti dezamagi jumatatea si gandeste-te ca tu ai fost intr-un fel norocoasa ca ai cunoscut-o,si cine stie daca n-o s-o mai revezi vreodata.
Si fata pleca departe de zgomotele din bar,care,insa,pentru ea nu mai existau.Ramase insa femeia.
Femeia :(catre spectatori)-Alina a plecat,nu mai e aici…dar va voi spune un secret ,un lucru la care nici nu visati …Alina e acum in Valea Asteptarii.Va vine sa credeti ca sufletul ei nu a capitulat ?Dupa tot ce a aflat ,nici macar ea nu a renuntat...
Mi-e teama ca v-am dezvaluit prea mult.As vrea sa va rog sa va ganditi din cand in cand la jumatatea voastra.Daca sunteti singuri, sa va uitati bine in jur iar daca voi credeti ca ati gasit-o deja, eu as zice sa o mai priviti o data,cu ochii sufletului de aceasta data…si daca o recunoasteti,sau credeti ca o recunoasteti va doresc o viata fericita …si sa nu va vad niciodata iesind pe poarta iubirii cu lacrimi pe obraji pe care sa vi le culeaga ingerii si din care sa se nasca iarasi speranta.
Probabil ca va intrebati cine sunt eu si de ce am venit sa va spun toate astea.Am venit pentru ca trebuia si sunt…nu stiu,pot fi atat de multe .Pot fi un simplu inger care-I vegheaza pe oameni,sau pot fi un anumit inger,un inger al unuia dintre voi,unul care tocmai a iesit pe poarta iubirii cu lacrimi in ochi…si asta este felul meu de a-I culege lacrimile si de a I le transforma in speranta .Sau poate ca sunt glasul inimii fiecaruia dintre voi care pastreaza in suflet aceasta poveste…adevarata.Sau poate ca sunt …poate ca sunt un simplu om ce nu si-a gasit jumatatea ,pentru ca jumatatea lui nu a coborat inca din eternitate.Si care a venit azi aici pentru a va convinge sa nu renuntati la iubire…si poate asa Dumnezeu va iesi macar pentru un minut in Valea Asteptarii si isi va da seama ca a facut si El o singura greseala :aproape a distrus cel mai frumos lucru pe care l-a creat.
SFARSIT

Observatii:
• Personajele nu au nume pentru ca nu este importanta identificarea lor astfel,ci doar incadrarea intr-o tipologie,acolo unde se poate.Invitatii sunt oameni corupti,pangariti ce nu mai pot fi salvati de nimeni si nimic,de aceea personalitatea lor este aratata dintr-un singur punct de vedere.Ceilalti(in afara de femeie si cuplu)sunt victime ale societatii in care traiesc,si care,incetul cu incetul incep sa se confunde cu invitatii.
• Desi fata este singurul personaj cu nume-Alina- ar fi de preferat evitarea si acestui nume tocmai pentru a sublinia ideea ca aceasta poveste este general valabila,se poate intampla oricui crede in dragoste,si oricare dintre spectatori se poate refasi in aceasta fata,sau chiar in unele personaje.
• Femeia de la inceput si de la sfarsit este cateodata confuza in privinta persoanei,foloseste fie persoana I plural fie persoana II plural pentru a crea exprex mister in ceea ce priveste originea ei.
• Folosirea unor melodii cunoscute in aceasta piesa ar fi foarte potrivita pentru a atrage publicul tanar,dar si pentru a delimita mai bine unele pasaje,pentru a le da mai mult farmec sau nu.(de exemplu la scena despartirii dintre cei doi de la inceput se va folosi aceeasi melodie din secventa in care fata vede tabloul si isi reaminteste totul-semn ca ea s-a putut intoarce in timp si numai atunci si-a dat seama cine este el).