Dar

E doar o statuetă lucrată-n bronz, ce șade
Ca o fecioară-n palma ta arzând
Cu coapsele prea pline și sânii rugători,
S-atingi o clipă trupu-i de bronz și-apoi să mori.

Stă ca o rugăciune mută pe buze de păgân,
Ca o icoană tristă adusă de departe
Ce-a întâlnit în cale doar sufletu-ți vibrând
Și două versuri goale-ncrustate pe o carte.

Privește-o pe-delete, apropie-o de tine
Să simți o clipă dorul care vibrează-n mine,
Așeaz-o cu blândețe pe masa ta de scris
Și înțelege darul ce-n bronz ți l-am trimis.