Exercițiu de simțire



E vara târzie pe malul mării și sunt lângă tine .

Soarele aproape a apus cerul e sângeriu violet ca un pastel , valurile clipocesc încet amăgitor , universul parcă răsuflă lângă noi și noi parcă stăm într-unul din colțurile sale contemplându-l fiind în același timp cer soare, mare val, suflare visare ..fir de nisip infinit cuvânt negândit.

Vântul adie ușor timid parcă prin pletele tale tăcere ... soarele dispare lăsând pe cer o cicatrice violet si o geana de stea : surâsul tău .E răcoare țipatul unui pescăruș înjunghie mirajul contemplării pielea ta miroase a sare ,trupul tău e plin de dogoarea soarelui plecat ..preacurând .
Șoptești ceva un refren de tangou fără vârsta mă privești ochii tai sclipesc adânc misterios, fermecător mă simt luat de val si aproape mă înec ,îmi înghit cuvintele prea puține prea sărace .
As vrea atât de mult sa te sărut .. dar sunt împietrit, zidit în clipă .... inima marea valul ....iți ating obrazul intr-o mângâiere stângace .
E noapte .
Ființa mea e însuși gestul. Simt în fiecare celula dorința de a te îmbrățișa si poate stelele mă înțeleg în tremurul lor stăm umăr lângă umăr .Propria ființare ne îmbată .
Suntem o singura suflare ,universul, noi, nisipul, luna marea
TE SARUT .
Rămân pe buzele tale acesta lunga secunda ,ca și un blitz ,un gust, o lacrima, o amintire ,un exercițiu de simțire si ATÂT.