Doi tipi, unul în costum de camuflaj, cu un kalașnikov pe umăr și cu eșarfă portocalie la gât, celălalt în halat alb, cu mănuși de cauciuc și mască de protecție (sau de gaze) la gură. Apar pe rând mutând un bidonaș pe care scrie „baliză”, unul într-o parte a scenei, celălalt în cealaltă parte. La un moment dat se surprind.
Ucrainianul (Cu un puternic accent moldovenesc): Ce faci aici vecine?
Românul (Intimidat): Ãă... caut lebede moarte!
U: Mă perversule, nu știam că ești și zoofil și necrofil.
R: Nu tataie, trebuiesc arse...
U: Uite că ești și piroman pe deasupra. Dar ce, nu v-a ajuns că le-ați jumulit pe cele din Viena, acum vreți să le prăjiți și pe astea din Deltă?!
R: Ești bolnav tăticu’, trebuiesc eradicate, pentru dezinfecție...
U: Ioane hai să-ți spun ceva, că doar suntem vecini de o groază de timp. Știi tu cum te poți dezinfecta cel mai bine?! Iei o jumătate de votcă pe stomacul gol și pe urmă poți să-nghiți toată Delta, cu lebede cu tot, că nici dracul nu se mai prinde de tine. Pentru că, știi tu, grăsimile îngroașă pereții venelor dar alcoolul se hrănește cu șuncă și întărește vena.
R: Dar hreanul?! Și el lucrează împotriva obezității.
U: Numai că hreanul taie și votca.
R: Să înțeleg că rețeta unei nopți sănătoase ar fi: două părți de votcă și o parte de hrean.
U: Și două trei feliuțe de șunculiță afumată cu parfum de usturoi la fiecare gât de alcool.
R: E bine să iei preventiv trei votci la un antreu gras și o a patra pentru a contracara efectele vasoconstrictoare ale usturoiului.
U: Lasă ca știu eu că la sarmale se verifică cel mai bine raportul corect între grăsoase și tăietoare. Cum sarmalele nu se mănâncă niciodată cu hrean ci cu smântână – care e și mai bună când e gălbuie și grăsuță – trebuie procedat la o vasodilatare îndelungată cu țuică și o reechilibrare a venei suferinde cu șpriț.
R: Aaaa... dar ceaiurile... și ele sunt bune nu? Mănânci puțină tobă, bei niște sunătoare.
U: Înghiți un cotlet, bei un ceai de gălbenele.
R: Golești o farfurie de chiftele, sorbi o cană de coada șoricelului, ochiul boului sau talpa broaștei. (râd amândoi)
U: Hai, lasă mortăciunile și vino să luăm o gură. (scoate o sticlă de sub mantou)
R: Stai oleacă. (Scoate și el un preș de sub halat, îl pune jos între ei, dintr-un buzunar scoate o sticlă cu o soluție spumoasă, toarnă pe preș, își șterge picioarele de el și își continuă drumul spre celălalt) Acum e bine! Și... cum mai merge revoluția portocalie pe la voi?
U: Revoluția merge, dar un lucru nu înțeleg eu. De ce de ziua proletariatului (1 mai) se lasă la Moscova cu vărsare de sânge și la Berlin cu mare vărsare de bere?
R: Păi... fiindcă s-ar putea ca prin părțile noastre răsăritene sângele să fie mai ieftin decât berea. (Ironic) Dar cu dragatul?!
U: Eh, ne trebuie și nouă un canal cu ieșire la mare, nu?!
R: Nu spuneți că vă trebuie apa pentru votcă, ai!
U: Lasă că știu eu că vouă vă trebuie mai mult apa asta.
R: Pentru ce?
U: Cum pentru ce? Pentru inundații tataie. Păi cum să-și facă românul casa din cărămidă după ce o sută de ani a avut-o din chirpici? „Dă Doamne o inundație că pe urmă avem ce aștepta de la guvern”.
R: Hai mă... bieții oameni... au rămas pe drumuri săracii.
U: Prin cârciumi poate vrei să zici, în timp ce alții le scoteau nămolul din curte.
R: Eh... cazuri izolate...
U: Și după ce, cu chiu cu vai cineva le-a construit o casă, cu termopane și centrală termică, nu vor să se mute în ea, stau tot la cort, că dacă alunecă pe gresie și își rup vre-un os, mai ajung și prin spitale…
R: Care spitale domnule, că au rămas numai clădirile. Pastile n-au, aparatură au dar nu-i instalată, bolnavi au dar fără bani.
U: Lasă că-aveți lei noi. 54 lei gramul de aur.
R: Da, leii la noi și aurul la voi.
U: Nu e chiar la noi dar... îl păzim de nemți.
R: De atâția ani îl tot păziți și ați mai luat și Insula Șerpilor pe deasupra. Bănuiesc că de asta ați făcut bancă acolo, ca să aveți unde depozita aurul nostru, așa-i?
U: Informație confidențială vecine, nu se divulgă. (Se poate pronunța în rusă: Savirșăna secretnaia informația…)
R: Dar ia zi, la voi nu mor păsările așa din senin?
U: Nu Ioane, mor numai alea pe care le tăiem.
R: Deci nu aveți H5N1.
U: Acum mă iei tu cu informații codificate.
R: Adică n-aveți gripă aviară.
U: Gripă mai avem, trece cu aspirina săracului, dar aviară… n-am auzit.
R: E ceva ciudat la gripa asta cotcodacă. Vine dinspre voi, dar la voi nu este...
U: Nu este dar dacă vrei neapărat îți fac rost de orice. Uite, o grenadă defensivă cinci euro, un proiectil de obuzier zece euro...
R: Nuuu... nu-mi trebuie nimic, iar gripa aviară a ajuns deja la noi, gratis și cu bonus pe deasupra.
U: Și la ce-i bună?
R: Păi nu-i bună, că mor toate păsările, și Doamne ferește să dea la om că la ce sistem medical avem… Mă întreb însă când va da gripa și în marile găinării… alea politice?!
U: Lasă că de gripă și de nevasta nu scapi! Poate dă gripa și cucuveaua și în puii de milionari care joacă leapșa pe ouate.
R: O să dea... Dar ia zii... știi care e asemănarea dintre un porumbel și un politician???... (Ucrainianul se uită nedumerit) Când sunt aici lângă noi, ambii ne mănâncă și ne ciugulesc din palmă. Când ajung sus (suspans) se găinățează pe noi. La voi cum e?
U: Și la noi se găinățează!... Dar numai PORUMBELUL PÃCII...(pauză) Și mor păsările zici… Mor și astea din Deltă?
R: Mai ales astea.
U: Păi vezi, vă plângeați că o să moară din cauza canalului nostru...
R: Da mă revoluționarule, văd că și Dumnezeu e portocaliu acum... Hai că plec, trebuie să vină șeful... La revedere!
U: Baftă multă! Ne vedem în U.E.!
R(Pentru sine): [Ce-o să o luați la m...oacă...] Sunteți voi străini de virusul ăsta... cum e Marko Bello străin în Ungaria...