~La perete~

Decor initial:
- El in dreapta scenei pe un scaun inalt de bar, in fata unei oglinzi inalte cu o chitara in mana;
- Ea, in stanga scenei, intinsa pe jos sub un perete lat pe care sunt prinse cu bolduri ziare
- Vocea, imbracat in negru, la marginea dreapta a peretelui, sprijinit comod
- Un morman de sepci albastre, albe, rosii, gri, si galbene in fata peretelui, in dreapta
- Pe perete, Imitatii de ziare la scara mare, cu colturi dezlipite din loc in loc si titluri colorate : „Dragoste” si „Te iubesc” (albastru), „ Primul Zambet” (alb), „Casatorie”(oranj) „Incredere” (galben), „Lacrimi”(gri)
- Un tablou cu ingeri in dreapta Ei, mana ei stanga indoita, cu palma sub tablou
- 2 corpuri mici din plus albastru langa sepci




El: Vreau sa urlu!... sa zgudui din temelii tot ce ma inconjoara. “Vedeti-ma!”

Voice: Nu te mai uita in oglinda aceea fara sa-i spui nimic! Nu e vina ei ca ti-e frica. Si nu e nici vina ta ca nu stii! Nu-ti mai intoarce spatele... Stiu cum arata! L-am vazut de-atatea ori incat l-am invatat pe de rost! E rece si mut! Nu pe el il vreau si nici ea nu il vrea! Vorbeste-i! Sterge-ti gri-ul de pe fata, da-ti jos masca de corzi si spune-i ca o iubesti!
(El lasa chitara jos, se ridica timid de pe scaun cu spatele la oglinda si fata spre perete)
Voice: Asa... te-ai ridicat... Nu te uita in sus... nu ai decat un singur scop si nu e acolo! In sfarsit.... esti in fata peretelui. Stiu ca nu o vezi, s-a ascuns! Ce, crezi ca doar tie ti-e frica?

El: De ce nu te vad?
Ea: De lacrimi.. (plans innabusit)
El: Nu mai plange.. o sa cada toate ziarele... Te rog, nu mai plange!
Ea: Sa cada!... Am cazut si eu de atatea ori si nici nu ziar nu m-a plans! (furioasa)
El: Albastru! (timid)
Ea: De ce?! Nu ma vezi!.. nu ma... (srtiga, tragandu-si lacrimile)
El: Ba te vad! Chiar bine! Imi dai voie sa te ridic de jos si sa te refac?
Ea: Nu ma brusca!.. Albastru si tie... (usor calmata)

Voice: Ce.. crezi ca e asa de usor? Mai da-ti o palma si ia-o de la inceput!

(Il trage inapoi la oglinda si il plesneste!)

El: Acum te vad! (zambind)
Ea: Adica inainte nu ma vedeai? Gri! (Il plesneste de jos)
El: Nu ma mai lovi! Vrei sa ma sparg si eu si sa ramanem amandoi pe jos? Dup-aia cine ne mai culege? (copilaros)

(Il plesneste din nou; el cade si mimeaza ca se rupe in bucatele langa ea – Cade pe spate in stanga ei cu mana dreapta in aer de la cot in sus)

Ea: Nu vreau sa fiu singura pe jos! (copilaroasa)
El: Pot sa-mi lipesc un colt de-al tau de frunte? (timid)
Ea: Bine... dar sa nu ma doara!
El: Unde e? (Indoaie mana dreapta cu degetele rasfirate cautand ceva in stanga si in dreapta)
Ea: Sub tabloul rusesc.
El: Cel cu ingerii, nu? (cauta sub tablou, apuca mana ei stanga si trage brusc)
Ea: Au, M-ai lovit! (revolatata)
El: Doar ti-am apucat coltul..
Ea: Si?.. Ce daca sunt in bucatele pe jos?... Tot Eu sunt!
El: Aaaaasa! E bine acum? (lent, ii aseaza palma dreapta pe fruntea lui)
Ea: E putin ciudat.. nu stiu.. nu vreau sa.. (confuza)
El: Te rog, mai lasa-ma sa iau o bucatica.. sa imi termin mana.. si apoi ne refac pe amandoi! (Isi lungeste mana dreapta stanga ei, si ii prinde umarul usor in palma)
Ea: Wow! Bestial! (extaziata)
El: Iti place?
Ea: E perfect... Doamne, cat de tandru poti sa fii!...Mai ia o bucatica!... Galben!
El: Vorbesti serios?!?
Ea: Pai DA!
El: Vezi ca acum pun o parte ceva mai mare peste ale tale... (cu grija si foarte usor, se rostogoleste peste ea, mentinand palma ei pe fruntea lui si a lui pe umarul ei pastrand un spatiu gol intre piepturile lor)
Ea: Se potriveste.. ce fain! Albastru!
El: Iar? (uimit)
Ea: Nu te opri! Incep sa ma simt iar!
El: Adica sa ma simti.. cred...
Ea: Tot una! (induiosata)
El: Albastru!

Voice: Stai!... nu te grabi! Stai sa se usuce... daca mai plange o data va spargeti amandoi.. DE TOT! (Grav)

Ea: Alb!
El: Zambesti?!?
Ea: Am inceput sa vad... Ba nu!.. sa Te vad ..Ba nu! Sa Ne vad! (razand usor)
El: Si cum e?
Ea: Departe... Intinde-mi si mie ochiul din mormanul de sepci! (ironica)
El: Il pun aici? (intinde mana stanga spre mormanul de sepci si o trage inapoi cu pumnul inchis punand „continutul” in dreptul ochilor ei)
Ea: Numai daca ai vedea cat de bine aratam asa!... (melancolica)
El: Neterminati? (zambind)
Ea: Nuuuu... Impreuna!.. Albastru! (razand)
El: Oranj!
Ea: Nu te opri!... Mai... mai avem putin!
El: Unde e ultima bucata?
Ea: Lipsesc doua..
El: Sunt amandoua albastre... Uite-le acolo! (uitandu-se spre marginea mormanului de sepci)
Ea: Lipeste-le! Altfel nu e loc de amandoua!
(le lipesc, le aseaza in spatiul dintre ei, se saruta si se imbratiseaza)
Ea: Nu a fost vina ta! Iti multumesc ca ai venit jos.. sa ma ajuti! Nu vreau sa mai stea niciunul dintre noi, singur langa ziare!... Ma iei inapoi? (copilaroasa-mangaindu-i parul)
El: Te-am luat deja! Albastru? (iubitor)
Ea: Pai DA! (convinsa)

(Se ridica impreuna, cu grija, imbratisandu-se strans, intr-o miscare letna dar continua)

Voice: Va ridicati usor... E mai greu acum, nu? Trebuie sa fiti atenti ce prindeti pe perete acum... Nu mai sunteti doi.. ci unul! Vedeti sa nu va spargeti!
Albastru voua!