Copleșită de materie

Uneori mă copleșește materia:
Oceanele de cearceafuri care trebuiesc apretate,
Aspiratorul de praf ce lîncezește printre florile covorului,
Muntele de farfurii din bucătărie
Și tacîmurile de argint cu strălucirile lor mate...

Dar eu tot mai încerc să ispitesc poezia vieții -
Cu ultimele arome ale dimineții,
Pentru că eu visez să trăiesc într-un alt decor,
În care oceanul miroase a îngeri, nu a clor.