agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2373 .



Recviem
scenariu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Aneska ]

2006-04-13  |     | 



Personaje:
ANDRADA – Mai zis și Andra, 17 ani.
DINA – O fată care îi plac băuturile alcoolice, este câteodată retrasă, îngropată în gânduri. Are 17 ani.
DAN – Are 22 de ani, îi place să frecventeze barurile, devine uneori violent.
FLORIN – Un băiat mai liniștit, care nu prea îi pasă de lumea în care trăiește, un bun prieten, îi place să bea. Are 19 ani.
DORU – Un om plin de viață, care îi place la fel să bea.
GEO – Are 18 ani, îi plac petrecerile, dar mai ales drogurile. Este DJ într-o discotecă.
MIRCEA – Este un scandalagiu, care intră mereu în belele.
LEO – Verișorul lui Doru, nu este prea simpatizat de Dina și Andra. Este un băiat de 15 ani, mai miștocar.
SNAKE – Se ocupă cu afacerea străzii, vinde droguri pe bani sau pe femei.
DOCTORUL – Un doctor ca oricare altul.

Pe scenă se află doar Andrada și Dina. Stau așezate pe podea, uitându-se una la alta pentru câteva momente. În scenă se află două mese și câteva scaune.

ANDRA: Deci? Ce ai de gând?
DINA: În legătură cu ce?
ANDRA: Cu proiectul tău?
DINA: Amintește-mi….
ANDRA: Păi, ai zis că vrei să pleci în excursie în Franța.
DINA: Ah, da…. Ãla… m-am răzgândit.
ANDRA: De ce? Era o idee grozavă!
DINA: Pur și simplu…. Și nu era o excursie, ci am primit oferă. Mă primesc la o facultate foarte bună și îmi pot îmbunătății viitorul așa.

Intră în scenă Dan împreună cu Florin.

DAN: Doamnelor, vi-l prezint pe Flo! El m-a ajutat la proiectul de acum un an.
ANDRA: Festivalul?
DAN: Exact ăla!
ANDRA: Îmi pare bine să te cunosc! Eu sunt Andra, iar ea este Dina!
FLORIN: Îmi pare bine….
DAN: Ce ziceți să bem ceva? Are cineva chef de un vin bun?
ANDRA: Ar fi o idee grozavă! Să mergem! Dina, nu vi și tu?
DINA: Nu…
ANDRA: De ce?
DINA: Nu mă simt bine astăzi, mă frământă multe lucruri astăzi….
ANDRA: (o trage pe Dina de mână) Las că îți trece, haide numa.
DINA: Dacă am zis că nu vreau să mă duc, atunci nu mă duc, bine? Altă dată!
ANDRA: Fă cum vrei…

Cei trei pleacă. Rămâne Dina singură pe scenă, care își îngroapă capul în mâini. Stă așa pentru câteva momente.

DINA: Ce o fi cu mine? Simt că mintea mea o I-a razna…. Nu sunt singură pe lume, dar totuși parcă îmi lipsește ceva….
DORU: Măi, măi da ce-i cu tine atât de visătoare? Unde sunt ceilalți?
DINA: S-au dus să bea….
DORU: Păi și tu? De ce ai rămas aici singură?
DINA: Pentru că vreau să stau singură, vreau un moment doar pentru mine…
DORU: Și pentru mine! Lasă, măi… Hai să bem!
DINA: Nu vin…
DORU: Haide că nu mușc, dacă nu vi te iau cu forța.
DINA: ….
DORU: Nu crezi, nu? Na stai să vezi! (o ia pe Dina pe sus și ies din scenă)

*

Florin, Dan și Andra stau la o masă, iar pe masă erau multe pahare și sticle goale, unele răsturnate. Cei trei râdeau de zor. Intră Dina cu Doru.

DORU: Aloha! Ia te uită cine bea fără noi!
DAN: Be… Șez și tu la masă cu noi! Avem beutură cât cuprinde! Dina, ai venit și tu! Ce bei?
DINA: Bloody Mary.
DAN: Ce? Nu aud bine!
DINA: Ba da auzi bine, am zis Bloody Mary.
DAN: Taci mă! Tu nu ești de Bloody! Pe cine prostești tu? (se ridică de la masă și aduce o sticlă de Perfect Lemon) Hai că știu că îți place! Nu mă păcălești tu pe mine! Bea cu noi!!!

Cei doi se așează la masă.

DAN: Vă vine să credeți cât de repede trec anii? De parcă ieri aveam doi anișori….
DORU: Da, vezi că acuși vine mămica după tine…. E timpul să îți bei lăpticul.
DAN: Votca e lăpticul meu! Ah, Andra, cum a mers cu ăla?
ANDRA: Ce? Care?
DAN: Ști tu! Acum te prefaci că nu ști? Hai că ști, tipu ăla în anu doi…
ANDRA: Aaaa…. Da, știu care! Nu mai e, ce a fost a fost. Dar să trecem peste asta, sâmbăta aceasta va avea loc o petrecere și vreau să veniți și voi.
DINA: Ce petrecere? Unde?
ANDRA: Îl mai ști pe Geo? DJ-ul….
DAN: Da, mă, eu știu! Ce, face ceva chef?
ANDRA: Da, și are ceva pentru noi, o mică surpriză drept recunoștință pentru că l-am ajutat să-și păstreze postul de DJ.
DAN: Flo, tu nu zici nimic? Ești foarte tăcut.
FLORIN: Nu am ce să zic.
DAN: Eh, nu! Ia zi tu, ce s-a întâmplat la concertul acela de acu’ două săptămâni?
FLORIN: Deasupra barului în care s-a ținut concertul locuiește o hoașcă bătrână, ce a venit și a început să facă scandal că merge muzica prea tare.
ANDRA: Am fost și eu acolo! Ce tare era baba aia, era îmbrăcată într-un halat și cu șlapi pufoși….
FLORIN: A fost groaznic, a venit mai târziu și poliția.
DAN: Apropo poliție, Mircea a intrat la pârnaie.
DINA: Mă, nu știu ce face omu’ ăla da nu-mi place… a câta oară e?
ANDRA: A treia luna asta.
DORU: Măi fraților, voi mai stați? Eu tre să rup ușa.
DAN: Nu o rupe că intră frigul!!!
DINA: Adică trebuie să plece.
DAN: Știam….

Doru nu sta prea mult la discuții cu ei, deoarece era așteptat acasă. Restul lumii începură a râde și a discuta bând votcă și gin cât cuprinde, până în zori, când se închise barul. Înspre întoarcerea acasă se sprijineau unul de altul, mergând pe stradă clătinându-se. la un moment dat I se făcu rău Andrei, iar Dan luă în brațe.

DAN: Andrei nu îi este prea bine, iară a băut prea mult.
DINA: Ca noi toți, de fiecare dată se întâmplă așa….
DAN: Am un prieten aici în apropiere. Voi duceți-vă acasă, eu o duc pe ea la el, o să am grijă să își revină… Flo, ia de aici 20 de lei și luați un taxi dacă vreți, eventual, dacă vă vine și vouă alcoolul pe gât.
FLORIN: Nu îți face griji…

Dan și Andra ies din scenă. Dina și Florin se așează pe o bancă sprijinindu-se unul de altul, râzând.

DINA: Și de ce râdem?
FLORIN: Nu știu, spune-mi tu.
DINA: Dejaba.

Încep amândoi să râdă. La un moment dat,când spiritele s-au mai liniștit, Florin îi pune mâna pe spate, iar amândoi se uită unul la altul.

DINA: Ce?
FLORIN: Nimic. Cred că îs mort de beat.
DINA: Numai tu?

După un moment de reculegere, uitându-se amândoi în ochii celuilalt, Florin o sărută pe Dina.

DINA: Pentru ce a fost asta?
FLORIN: Nu știu, probabil pentru că meriți?
DINA: Nu cred….
FLORIN: De ce nu? De ce să nu merite o fată ca tine atât de frumoasă și simpatică?

Florin o sărută din nou pe Dina, iar după la un moment dat Florin îi pune mâna pe genunchi și urcă încercând să o atingă pe fund. Dina se sperie și îi I-a mâna.

FLORIN: Ce este?
DINA: Nimic.
FLORIN: De ce îți este teamă?
DINA: De nimic…. Du-mă acasă, te rog…
FLORIN: Nu știu de ce, dar parcă știu ce te frământă…
DINA: … Du-mă acasă.

Florin o duse acasă pe Dina, iar în loc de “La revedere” sau “Noapte bună” îi dăruise un sărut.

*

A doua zi, gașca se reîntâlnise din nou, mai puțin Florin.

ANDRA: Am vorbit cu Geo.
DAN: Și ce a zis?
ANDRA: Să trecem pe la el.
DINA: Andra, te simți bine? Ești cam palidă.
ANDRA: Da, n-am nimic. Haideți, în jumătate de oră trebuie să apară.
DINA: Dane e bine? Nu prea arată bine…
DAN: Taci mă! Nu înțelegi că e bine? Taci din gură!

Intră Geo în scenă.

DAN: Unde-i mălaiu?
GEO: (scoate sin geacă un pachet)Uite aici, păpușică, uite aici! Din atâta faceți praf 50 de persoane!
ANDRA: Da ce e?
GEO: Ceva ce toți ar vrea să pună mâna, polen.
ANDRA: Îmi place…. Am auzit că e dinamită!
GEO: Este. Hai că nu am prea mult timp, trebuie să mă întâlnesc cu cineva, timpul costă bani! Ne vedem la diseară la party!

Geo iese repede din scenă. Restul lumii se adună într-un colț.

DAN: Încercăm?
ANDRA: Tu ce zici?
DORU: Bă, puteți face ceva mare din asta! O puteți vinde!
DAN: Să ce? Să facem bani? Nu sunt destui banii pe care îi facem din festivalurile alea? Și din proiectele noastre? Nu e destul? Și o să mai primim, mai mult ca sigur! Îl cunosc pe Geo. Să încercăm!
ANDRA: Sunt de acord! Are dreptate, avem destui bani.
DORU: Faceți cum vreți, mie mi-e indiferent, am dat doar o idee.
DINA: Haideți odată! Hotărâți-vă! Andra?
ANDRA: Să o încercăm. Dan?
DAN: O încercăm. Doru?
DORU: Fie cum vreți voi. O încercăm.
DAN: Așa te vreau!

Cei patru se așezase la o masă și trase cu paiul pe nas polenul. După cinci minute toți începu’ a râde anapoda.

DAN: Bă e tare!
DINA: Dinamită!
DORU: Bă, bă…. Bă….
ANDRA: Privește! Dane, ai grijă uite o veveriță! Vezi că se urcă pe tine!
DAN: Unde?
DINA: Uite-o!

Dan începu a striga și a fugi pe scenă, speriat de o veveriță care numai cei patru o vedeau.

DAN: Tui mama ei de veveriță! Na stai să vezi ce îți fac eu ție! Căciulă fac din blana ta! (începu a fugi după veveriță)
DINA: Fugi repede că o prinzi!
DORU: Hai mai repede!
ANDRA: Vine spre noi! Fugiți!!!

Toți continuă așa până ce obosise.

DORU: Cred că a fugit.
DAN: Tui mama ei! I-am arătat noi!
ANDRA: Bine, bine, hai să tragem o țigară și să plecăm la party.

*

La party. Multă lume, unde se află și Mircea.

ANDRA: Mircea! Tu de unde ai mai apărut?
MIRCEA: Eh, am ieșit repede! M-a scos un prieten.
DAN: Păi să sperăm că nu o să ajungi din nou acolo.
MIRCEA: Nu te teme, nu mă prind ei pe mine așa de repede.
DINA: Ca și data trecută?
MIRCEA: Data trecută a fost greșeala mea. Eu am fost prost că am stat pe acolo, că dacă nu, nu ajungeam unde am ajuns. Mama lor de gabori! Bă da ce mă enervează! Îți pun atâtea întrebări….
GEO: Ați venit! Petrecerea e în toi, haideți, să nu mai stăm pe gânduri, hai să bem, să ne simțim bine, apropo, ați încercat ce v-am dat?
DAN: Da.
GEO: Și cum e?
DAN: Trăsnet, dar nu mi-a plăcut de veverița aia nenorocită. Ne-a fugărit până ne-au ieșit plămânii pe gură.
GEO: (râde) lasă bre… Apropo, Andra… Cum a fost?
ANDRA: ….
DAN: Taci mă!
GEO: Las că mai vorbim noi…. Ne mai vedem, distrați-vă.

Andra înțepeni după ce Geo o abordase. Dina știu că ceva nu este în regulă, dar nu spuse nimic.(toată lumea părăsește sala cu excepția lui Dan, Doru, Dina și a vreo cinci figuranți) După ce petrecerea se mai liniști, majoritatea invitațiilor fiind beți, ceva s-a întâmplat. Deodată se aude un țipăt.

DORU: Ce a fost asta?
DAN: Ce s-a întâmplat? De unde vine? Unde este Andra?

Andra este aruncată pe senă de către Mircea și Geo.

DINA: Andra! Ce s-a întâmplat? Ce I-ați făcut nemernicilor?
MIRCEA: Gura! Poate te iau și pe tine!
DORU: Ce v-a apucat? Nu mai sunteți în toate mințile? Ce I-ați făcut? (îl ia de bluză pe Geo).
GEO: Hei amice, stai felx! Ne distram puțin!
DINA: Asta numești tu distracție? Vreau să știu imediat ce I-ai făcut!
MIRCEA: Taci femeie!
DORU: (o analizează pe Andra, care era jos la pământ, aproape leșinată) Ați bătut-o și ați violat-o!
GEO: Bre nu a fost chiar așa, amice! Nu am violat-o!
DAN: Gata! M-am săturat! Plecăm!
MIRCEA: Hai să fim serioși, omu’ n-am făcut nimic! Jurăm!
DORU: Asta rămâne de văzut. Să mergem…

*

Toți părăsesc scena, mai puțin Dina, care se așează în mijlocul scenei. Se uită lung la public….

DINA: (după câteva clipe) Trăim într-o lume fără milă, trăim ca într-o junglă, suntem doar niște animale. Trăim după propriile reguli….
DORU: (intră în scenă cu capul în jos îndreptându-se încet spre Dina) ….Suntem de fapt niște câini ai străzii. Înfometați!
ANDRADA: (intră și ea la fel ca Doru, doar că din cealaltă parte a scenei) … bolnavi …
DAN: (intră și el) Am fost trădați…? După câte am făcut, asta este răsplata noastră….?
ANDRA: … viața nu este corectă. Toată lumea tinde să dea cu piciorul în tine….
DORU: Lumea este crudă…
DAN: … viața e nedreaptă.
DINA: Ce s-a întâmplat atunci, va fi dat uitării….
ANDRADA: … dar mereu va exista o amintire neagră, toate aceste întâmplări vor fi dezvăluite cu timpul, lumea va afla prin câte trebuie să treci pentru a supraviețui… Adevărul va ieși întotdeauna în evidență!

Toată lumea se ridică de pe podea, ridică capul și privește public neutru.

ANDRADA: Dane….?
DAN: Sunt aici.
ANDRADA: Nu mai suport….
DORU: Fi tare.
DINA: O să fie totul bine.

Dan, Andrada, Dina și Doru, se iau încet de mâini, formând un cerc.

DORU: Acesta este jurământul nostru!
DORU + DAN + ANDRA + DINA: Toți pentru unul, unul pentru toți!

*

Toți părăsesc scena, mai puțin Dina ce se așează la o masă, bând un pahar de whisky. Intră Florin.

DINA: Florin, nu te-am mai văzut de mult timp, pe unde ai mai umblat?
FLORIN: (cineva îi aduce un pahar de votcă)Am fost ocupat, a trebuit să mă ocup de ceva treburi foarte importante. Tu?
DINA: Păi, mai nimic.

Un moment de tăcere pentru cei doi.

FLORIN: Mai zi ceva, orice.
DINA: În legătură cu ce s-a întâmplat atunci….
FLORIN: Nu e nimic.
DINA: Ba da, e. A trecut ceva timp de când nu ne-am mai văzut, timp în care m-am gândit la multe lucruri, prin cap mi-au trecut o groază de gânduri și întrebări.
FLORIN: Ce fel de gânduri și întrebări?
DINA: … stăteam și mă întrebam… oare… dacă merită.
FLORIN: Ca noi….?
DINA: …da… tu ce părere ai? Oare chiar merită?
FLORIN: Păi, poate, nu știu. Vorbim altă dată despre asta…
DINA: Când? Ne vedem foarte rar, și atunci din întâmplare…
FLORIN: (zâmbește) Nu știu… poate.
DINA: Să înțeleg că răspunsul tău este nu, nu?
FLORIN: Da…. Scuze, da’ nu am chef de o relație.
DINA: ….
FLORIN: Nu te supăra, dar…
DINA: (dă paharul peste cap)Nu…. Nu… nu am de ce. Eu ar trebui să îmi cer scuze, nu mă înțelege greșit, dar….
FLORIN: Nu ai de ce. Poate că mai târziu, acum mă simt foarte bine așa cum sunt: singur. Nu vreau să încep o relație serioasă cu cineva, pur și simplu nu am chef….
DINA: … ce să zic, mai târziu poate însemna peste două ore sau peste doi ani, poate niciodată.
FLORIN: Cine știe…? (deodată primește un apel. După ce închide, se ridică de pe scaun)
DINA: Ce, pleci?
FLORIN: Da, trebuie. Păi, ne mai vedem. Ceao.
DINA: Ceao….

La masă se mai aduse încă un pahar de whisky, Dina îl dă peste cap și se ridică. Se așează pe marginea scenei – în dreapta, unde se afla și Andra.

ANDRA: Care-i baiu’?
DINA: ….
ANDRA: Pari tristă, de ce? Are legătură cu Florin?
DINA: Tu de unde ști?
ANDRA: Mi-a șoptit o păsărică. Ce s-a întâmplat?
DINA: Nimic….
ANDRA: (întinde o oglindă cu un praf pe el și o bancnotă făcut rol) Trage… Te vei simți mult mai bine…
DINA: Nu am chef …
ANDRA: Hai mă! Nu mă ține cu mâna întinsă! Ia odată!
DINA: (trage praful pe nas) ….

După câteva clipe, amândouă încep a râde, iar mai târziu Dina începe a plânge.

DINA: Bă! Nu mai vreau, înțelegi? Nu mai vreau!
ANDRA: Ce?
DINA: Nu mai vreau … nu mai am chef și nici poftă!
ANDRA: De ce?
DINA: Vreau să uit! De ce mă chinuie amintirile!
ANDRA: Lasă, lasă… hai să fumăm o iarbă, până nu vin băieții.
DINA: … Andra?
ANDRA: (o auzi. Dar nu băgă de seamă)
DINA: E adevărat? …. E adevărat că ai rămas? Cu Geo?
ANDRA: E a lui Dan…
DINA: Și știe?
ANDRA: Nu, nu i-am spus încă….
DINA: Și când ai de gând?
ANDRA: Nu știu…. La momentul potrivit, va afla.
DINA: Vezi să nu fie prea târziu….

Intră Doru cu Leo.

LEO: Ia te uită! Doamnele s-au drogat… Ce drăguț!
DINA: Auzi, bă! Vezi că mă ridic la tine și am să îți sparg gurița aia mică!
LEO: Da? Lasă tu!
DORU: Bă, taci. Te rog frumos…. Dina, Andra, haideți sus! Nu stați acolo. A venit văru’miu în vizită.
ANDRA: (zâmbăreață) Da? Și când pleacă? Chemă-ne și pe noi să ne luăm la revedere….
LEO: Stai că nici bine nu am ajuns.
DINA: Spre nefericirea noastră, desigur…. Hai, valea din calea mea că mă urc pe tine!
LEO: ( face loc Dinei și Andrei să treacă) Poftim….
ANDRA: Taci că îți pute gura!

Ei se așează la o masă, unde vine cineva și aduce pentru fiecare o halbă de bere rece. Ei ciocnesc și beau în sec până la jumătate.

DORU: Asta a fost bună! Ei, am auzit că te-ai întâlnit cu Florin.
DINA: Și?
DORU: Ziceam numai, nu te criza….
ANDRA: Taci acolo! Hai să bem, că de aia suntem aici!
LEO: Ce-mi place de voi…. De fiecare dată când vin aici, beau ca un porc! Pot iau ce au luat și ele? Pare că se distrează de minune!
DORU: Nu.
LEO: De ce? Da ce are? De nu pot? Sunt destul de matur pentru asta!
DORU: Taci!
DINA: Auzi piciule, taci! Nu de alta dar nu cred că vrei să te spun lu mămica, nu?
ANDRA: Deci, uite care sunt regulile: 1. Taci din guriță și 2. Ocolește-ne, nu de alta, dar va fi nasol… nu vreau să văd fețișoara mămicii tale când află că fiul lor drăguț, iubit, frumos, deștept și așa mai departe bea cu noi. Să ști că o ducem mai bine fără tine, nu te supăra, dar mă calci pe nervi cu dumele tale de bazar. Să fie clar, da?
LEO: Ce? (se uită la Doru, care nu arăta păsare) Bine! Bine! Numai să tăceți și voi din gură!!!
DINA: S-a făcut!

Intră Dan - nervos. Se așează la masă și scoate din buzunarul de la geacă o sticlă de tărie.

ANDRA: Dane, pari supărat. S-a întâmplat ceva?
DAN: (își deschide sticla și bea)
DORU: Ce ai mă?
DAN: Nimic, nu mă mai enerva și tu atât!
DINA: Hai zi repede ce s-a întâmplat.
DAN: Dacă vă zic că nimic, ce drac’ mă secați?!?
ANDRA: Trebuie doar să ne uităm la tine și deja ne dăm seama că ceva este în neregulă.
DINA: Nu ne vrăjești tu pe noi așa ușor, așa că scuipă afară!
DAN: Bine! Uite, am aranjat ceva cu un tip care ne poate da marfă bună.
DORU: Nouă de ce nu ne-ai spus?
DAN: Da mă, da era ceva doar între noi doi….
DORU: Da, bine. Și?
DAN: Păi, cum să spun, poate să îmi dea marfă foarte faină, dar există o singură problemă.
DINA: Fiind?
DAN: Tipul cere mulți prea mulți bani.
ANDRA: Eh, și? Putem lua mult mai ieftin.
DAN: Da, dar calitatea? Ah, apropo, el a zis că vrea ori bani, ori o noapte cu o femeie….
DORU: Și ce propui?
DAN: Fetelor?
DINA: Nici să nu-ți treacă prin gând! Nu ne implicăm în afaceri jegoase cu obsedați sexuali drogați, să fim înțeleși! Nu mă interesează calitatea drogului, putem să ne facem praf și cu droguri de la persoane care vând mult mai ieftin!
DORU: Aici are dreptate. Trebuie să gândești puțin, că nu e chiar așa de ușor. Nah, fetelor, îmi pare rău, dar eu trebuie să o tai. Ne vedem diseară?
DAN: Da, același loc, aceeași oră.
DINA: Stai, vin și eu. Ne vedem diseară….
ANDRA: Ceao.

Un moment scurt de tăcere, în care Dan soarbe din paharul de tărie.

ANDRA: Dane, trebuie să îți spun ceva.
DAN: Nu trebuie să îmi spui nimic….
ANDRA: Ba da. Trebuie să ști…
DAN: Termină! Acum nu vreau să aud nimic.
ANDRA: Dane, tu ți la mine?
DAN: Ce sunt cu întrebările astea? Da, normal….
ANDRA: Dane, aș face orice pentru tine…. Te rog, nu pe prosti. Nu vreau să pățești câte ceva, te rog.
DAN: Nu am să pățesc nimic. Acum vreau un singur lucru…
ANDRA: Drogul? De ce îl vrei? L-ai gustat?
DAN: Da, și e marfă! Aș da orice! Vreau ca să fim noi bine, să fie ca înainte, să ne doară în cot de toată lumea, să râdem de probleme, să ne omorâm timpul împreună…. Ce zici?
ANDRA: Sună prea frumos ca să fie adevărat. Dacă asta ți-e dorința, atunci am să o fac… pentru tine.

Cei doi se ridică de pe scaun și părăsesc scena. La un moment dat, intră în scenă Snake. Andra intră după câteva momente.

SNAKE: Cu ce te pot ajuta?
ANDRA: Vreau mălaiu’….
SNAKE: Ia te uită, ce fătucă frumușică și tupeistă în același timp. Îmi place, treci încoace să discutăm….(o trage de mână)
ANDRA: (se lasă, iar amândoi părăsesc scena)

*

Intră Dina împreună cu Dan, așezându-se la o masă.

DINA: Și, spune-mi, ce ai de gând să faci cu proiectul?
DAN: Ce proiect?
DINA: Păi ai avut o ofertă forate bună în Budapesta, ai zis că vei organiza nu știu ce festival, sau ceva de genu’.
DAN: Ah, da. Știu, dar nu mă bag.
DINA: De ce? Faci ceva bani frumoși, relații bune și totuși… cu asta ne ocupăm noi, nu? Suntem organizatori, facem proiecte, punem în mișcare toate planurile…
DAN: Da știu, dar m-am gândit că ….

Intră Andra.

ANDRA: (Îi aruncă un pachet pe masă) Sper că ești fericit….
DINA: Doamne, cum arăți! Ce s-a întâmplat?
ANDRA: Nimic… Sunt OK.
DAN: Dina, te rog, ne lași singuri? Te rog…
DINA: Să ști că și asta am de gând să fac, dar înainte să plec, Andra, te rog…(părăsește scena)
ANDRA: Fericit? Þi-am îndeplinit poftele și dorințele?
DAN: Ce sunt cu gesturile astea? Crezi că toată asta am făcut-o doar pentru mine? Așa mă crezi?
ANDRA: Nu am spus asta, Dane, te rog, acum vreau să mă asculți!
DAN: Nu mai vreau să aud nimic! M-am săturat pe ziua de azi! Atâtea fițe, atâta bătaie de cap, atâtea regrete și smiorcăieli, dar pentru ce? M-am săturat deja!
ANDRA: Dane, te rog…. Ascultă ceea ce am să îți spun!
DAN: (o pleznește pe obraz) Taci! Nu te mai ruga atâta de mine! Nu am chef și nici nu vreau să aud nimic de la tine! Ce vrei? Hai să zicem! Da, sunt lacom, te-am folosit și nu îmi pasă de tine! Poftim, asta ai vrut să auzi?
ANDRA: ….
DAN: (o mai pleznește odată) Vorbește! Acum nu îmi vorbești? Ai muțit? Vorbește!!!

Dan o mai pleznește încă odată și cade pe podea. Apoi dan o lovește pe Andra cu piciorul în abdomen.

DAN: Tu pentru mine nu valorezi nimic! Pentru mine nu ești decât o curvă ușuratică!
ANDRA: (este la podea, plânge și se ține de burtă)… Dane, termină…. Te rog eu! Nu mai da!
DAN: Gura! (o ia de păr) Auzi fato, noi nu avem nimic în comun, ai auzit? Ah și încă ceva, să nu cumva să îți iasă ceva din gură că va fi vai de tine! M-ai auzit? Vai de tine!!!

Dan ia pachetul de pe masă, părăsind scena cât de repede putu. Andra era pe podea. Pe scenă nu se află decât ea.

ANDRA: Ce am făcut…? Am creat un monstru? Am căzut în gura lupului…. (leșină)

Deodată intră Radu pe scenă. O ia pe Andra în brațe și iese cu ea repede de pe scenă.

*

Se schimbă arătarea scenei: dispare totul, nu mai rămâne nimic.
Intră Florin cu doctorul pe scenă.

DOCTORUL: Nu arată bine deloc. După cum se vede, a fost bătută. Ea va face față, se va recupera repede, dar din nefericire nu am mai putut salva copilul.
FLORIN: Poftim? Despre ce vorbiți?
DOCTORUL: Domnișoara a pierdut sarcina, a fost însărcinată. Nu v-a spus?
FLORIN: E o glumă, nu?
DOCTORUL: Nu, vă asigur că nu este nici o glumă. Domnișoara Andrada se află acum pe masa de operații, va trebui să îl scoatem afară….
FLORIN: Ce? Cum?… Scuzați-mă. Dacă se poate, îmi spuneți vă rog, în ce lună era?
DOCTORUL: A doua, îmi pare nespus de rău. Dacă mă puteți scuza, sunt chemat.

Intră în scenă Dan, Leo, Doru și Mircea.

DAN: Care-i treaba? De ce ne-ai chemat?
FLORIN: Asta ar trebui să ne spui tu.
DAN: Ce ai mă?
FLORIN: Andra îți spune ceva? Ști unde se află ea acum?
DAN: Nu.
FLORIN: Poți măcar să bănuiești?
DAN: Termină odată cu prostiile! Am terminat-o cu ea!
DORU: Cum adică?
FLORIN: Te asigur eu că nu ai terminat, e abia începutul. Andra e în sala de operații.
DAN: Ce?
MIRCEA: Cum adică? Ce a pățit?
DAN: Taci mă! Zi! Ce are? E bine?
FLORIN: Ea da, dar a pierdut sarcina.
DORU: Ce? Andra era însărcinată? De cât timp? Al cui este?
DAN: (îl ia de gât pe Mircea) E numai vina ta! Nenorocitule, tu ești de vină!
MIRCEA: Hei, omule, cum poți vorbi așa ceva despre mine, ce Dracu’ suntem prieteni, nu aș putea să fac așa ceva, nu ție. Crede-mă, nu I-am făcut absolut nimic, jur! Nici atunci la party-ul lui Geo, ne-am drogat, atâta tot!
DINA: (intră pe scenă) De fapt tu, Dane, tu ești de vină. Copilul este al tău. Nu ți-a spus?
DAN: ….Ce?
DINA: M-ai auzit bine! Știu toată povestea…. Să Ști că ai fost foarte iresponsabil față de Andra și mai ales de copilul tău.
DAN: … nu e adevărat… nu sunt eu tatăl… cum se poate așa ceva? Ce am făcut?
MIRCEA: Bă, totul o să fie bine…
DORU: (îl ia de guler pe Dan) Nenorocitule! Cum ai putut să faci așa ceva! Ști ce ai făcut? Era viitorul tău copil!
DAN: Nu am știut!
DORU: Nu contează! Nu aveai motiv să dai în Andrada! Þi-am spus, și îți reamintesc: dacă îi faci vreun rău, te omor cu propriile mele mâini!
LEO: Terminați! Ce sunt cu gesturile astea, vă comportați ca niște copii…
DORU: Taci mă!
MIRCEA: Aici are dreptate. Lăsați cearta și omorul pe mai târziu, acum se află pe masa de operație o prietenă!
FLORIN: Ce sa întâmplat cu voi? Erați buni prieteni, acum uitați-vă în jur unde ați ajuns….
DINA: Nu mai are rost să discutăm…. Ar trebui să așteptăm veștile doctorului.
DORU: (dă drumul lui Dan)… nu am ce să îți mai spun…

Toți se așează pe marginea scenei.

MIRCEA: Îmi pare rău pentru ce am făcut. A fost greșit din partea mea să vă las baltă pe voi atunci când ați avut nevoie….
DORU: … și mie, căci sunt un om căruia nu I-a păsat de ceilalți, în mintea mea erau doar droguri și alcool… am încercat să ascund acest defect, încercând să fac pe înțelegătorul, dar acesta nu sunt eu….
DINA: … nu suntem perfecți, ceea ce este omenesc. Suntem oameni.

Intră Andra în scenă într-un scaun cu rotile. Toți se ridică.

ANDRA: Vă rog să mă lăsați singură…. Cu Dan.

Toți pleacă.

ANDRA:…. Te rog să nu spui nimic. Ai avut dreptate când ai spus că sunt ușuratică… am fost naivă, am făcut totul pentru tine, iar aici am greșit oare?
DAN: De ce nu mi-ai spus? Andra, te rog din toată inima să nu mă ierți. Nu merit nici măcar o privire de-a ta…. Vreau să îți zic că nu am fost eu acela care ți-a făcut rău, mintea mi-a luat-o razna. Nu am vrut niciodată să îți fac vreun rău, totdeauna am ținut la tine, te-am iubit și a fost greșeala mea că nu ți-am arătat… a fost greșeala mea că nu te-am ascultat și că nu am fost pentru tine atunci când ai avut nevoie de mine….
ANDRA: Dane… nu am ce să îți zic. Timpul nu mai poate fi dat înapoi… ce a fost, a fost. S-a întâmplat….
DAN: Da, dar nu am să mă iert niciodată pentru ce ți-am făcut, ție și copilului…. Aș vrea să nu te fi cunoscut, toate astea nu se întâmplau, nu îți făceam atâta rău, iar totul era bine.
ANDRA: …
DAN: Nu mai zi nimic, este numai vina mea. Mă urăsc pentru ceea ce am făcut! Te iubesc din toată inima! De aceea, pentru tine, am să plec! Am să dispar din peisaj, căci fără mine viața era mai frumoasă …. Acum îți spun la revedere. Aș fi vrut să mai sărut buzele tale, căci de fiecare dată mi-a alinat sufletul….

Dan iese de pe scenă. Pe lângă el trece Dina.

DINA: Îmi pare rău, pentru tot…
ANDRA: Nu trebuie să îți pară. E mult prea târziu pentru regrete….
Îmi este teamă că Dan își va face vreun rău, este în stare să își facă vreun rău, de aceea îmi este teamă. Cu toate că am de gând să renunț la Dan, totuși în mine am sentimentul acela de teamă. Te rog să nu verși nici o lacrimă pentru mine, căci toate astea se întâmplă pentru că merit…. Te rog… spune-i lui Dan că dacă copilul se năștea era o fată….

Doctorul o scoate pe Andrada din scenă. Dina cade în genunchi pe podea plângând. Intră Florin.

FLORIN: Știu cum te simți….
DINA: Nu, habar n-ai ceea ce simt eu acum. În sufletul meu există doar suferință… nu îmi pot găsi pacea.
FLORIN: Cu toții greșim, e omenesc, iar noi suntem oameni. Dacă toți eram unul pentru altul acolo, nimic din acestea nu se întâmplau.
DINA: Nu aveam de unde să știm că vom ajunge atât de departe…. Am luat o decizie. Voi pleca peste două săptămâni în Franța.
FLORIN: Te vei mai întoarce?
DINA: Mă îndoiesc. Andra va fi bine, totul va fi bine pentru ea. Părinții ei au fost înștiințați de această întâmplare. Ea se va duce acasă, unde își dorea de mult timp, dar nu putu’ ajunge, căci îi era teamă de tatăl ei care era și el un om violent, care a încercat să o violeze. După doi ani, mama sa a divorțat de el, care a plecat. După două zile, a fost găsit mort. S-a spânzurat în parcul unde a întâlnit-o pe mama Andrei prima dată….
FLORIN: E trist să auzi așa ceva…. E trist să trăiești într-o familie fără pic de bucurie, să duci o viață monotonă, în care nu poți zâmbi, pentru că pentru tine razele soarelui nu au farmec….
DINA: Mi-e teamă că Dan va face vreo prostie…. Se simte vinovat pentru ceea ce a făcut. Se pedepsește singur…. Te rog să ai grijă de el, căci nu știe ce face.
FLORIN: Nu-ți fă griji….
DINA: Înainte de a pleca vreau să ști că îmi pare rău pentru totul ce s-a întâmplat atunci, chiar îmi placi și aș fi vrut ca ceva să fie între noi… te rog să nu mă înțelegi greșit, dar asta este ceea ce simt pentru tine. La revedere, Florin. Să sperăm că ne vom mai vedea.

*

Dina iese din scenă tristă. Florin vrea să iasă pe partea cealaltă a scenei, dar intră Leo disperat.

LEO: Unde e Dina? Unde e Dan!
FLORIN: Ce s-a întâmplat? Unde te grăbești?
LEO: E Andra! Repede!
FLORIN: Ce e? zi!
LEO: A…. a…
FLORIN: A?
LEO: A murit!
FLORIN: Ce? Repede, caută-i pe ceilalți!

Leo iese de pe scenă așa cum a și ieșit (în fugă), iar Florin începe să se uite de pe scenă în public, între persoane. Începe să se învârtă pe scenă căutându-i pe ceilalți.

FLORIN: Cum se poate așa ceva…? Doamne, spune că nu e adevărat…

Intră Doru.

DORU: Ce s-a întâmplat? Unde e Andra? Ce e cu ea? Ai văzut-o?
FLORIN: Omule, a plecat…. Unde e Dan? Unde-s ceilalți!!!
DORU: Stai calm… calmează-te! Dina vine și ea, Mircea a luat deja un taxi, iar Dan nu știu unde este…
FLORIN: Ce? Unde e Dan?!
DORU: Ultima oară l-am văzut la bar, se injecta…
FLORIN: Ce făcea?
DORU: Se injecta! Își dă în vene de la o vreme încoa… Nu am ce să-i fac, ăsta e el.
FLORIN: O fi el cum o fi, dar nu acum! Când totul merge nasol, atunci el are de gând să se ridice la cer?

Intră Mircea împreună cu Dina.

DINA: Ce s-a întâmplat? Am primit vestea! Unde este Andra? Unde este de fapt doctorul?!
FLORIN: Doctorul nu știu unde este, dar eu vreau să știu acum unde este Dan!
MIRCEA: Cum unde este Dan? Lasă-l pe Dan! Vreau să știu ce s-a întâmplat! De ce a murit!

Intră doctorul cu un dosar în mână.

FLORIN: Ce s-a întâmplat?
DOCTORUL: Ne pare rău, dar domnișoara Andrada a murit pe masa de operații. Au fost complicații și a pierdut foarte mult sânge.
MIRCEA: Ce? Ce complicații?

Lumina se lasă, iar vocile lor nu se mai aud, doctorul începu a le explica ce s-a întâmplat, care era de fapt problema…. Deodată, pe partea stângă a scenei, intră Dan cu o sticlă de votcă și o punguliță în mână. Se așează pe marginea scenei, deschide pungulița, face ca un fel de pai dintr-o bancnotă și trage pe nas.

DAN: Ce viață de câine…. Uite unde am ajuns… am ajuns să mă droghez la margine de drum…. Dar drogurile nu mai au farmec, am încercat totul, totul să uit de necazul acesta, dar nu vrea! (privește înspre public) Spune tu ce să fac!?! Mai are un rost viața mea? Am nenorocit iubirea vieții mele, mi-am omorât copilul, mi-am bătut joc de viața mea… o mai merit?

Deodată, lumina se lăsă în totalitate, luminândul numai pe Dan ce se întinse pe marginea scenei, ținându-se în brațe, legănându-se….

*

În momentul în care toate luminile se aprind, toți se află pe scenă – sunt îmbrăcați în negru, unii plângeau, alții erau doar triști și șocați de moartea Andrei. Dan se ridică și se duce înspre Dina.

DINA: Dane, unde ai umblat?
DAN: Taci! Nu mai zi nimic! Știu totul! Și nu mai vreau să știu! ( cade în genunchi, în fața Dinei) Tot ce vreau este viața lor în schimbul vieții mele! E numa vina mea!!!
DINA: Nu fi prea dur cu tine… nimeni nu a știut că se va întâmpla așa ceva. Cu toții purtăm câte umpic de vină….
DAN: Eram tată….
DINA: Andra mi-a spus că copilul se năștea fată.
DAN: Aș fi vrut să o numesc Adriana…. Ce om sunt eu!!??!!

Dan scoate din pantaloni un pistol, iar toate luminile se sting brusc…după câteva secunde mai târziu, se aude numai împușcătura….

DINA: Dane!!!
*

După ce lumina se aprinde, scena este complet goală. Intră Florin cu o scrisoare în mână. Florin începe a citi scrisoarea plimbându-se pe scenă. Din fundal se aude vocea Dinei care citește de fapt scrisoarea.

FLORIN: “Dragul meu Florin, au trecut patru luni după acel coșmar. Seară de seară mă bântuie coșmaruri și amintiri neplăcute. Le duc dorul foarte mult ./ Îți scriu din Franța. Am primit un cămin de la facultatea la care învăț și vreau să zic că totul este plăcut, mai puțin amintirile și dorul acela ce mă chiuie mereu…. / Mi-e dor de tine și de Doru, de Mircea și de Geo, chiar și de răsfățatul acela de Leo…. Vreau să mă întorc acasă, vreau să fie din nou ca înainte…. / Seara, privesc pe fereastra căminului spre stele și mă întreb dacă acasă cineva se gândește la mine, dacă mă așteaptă…. Cât de curând mă voi întoarce acasă, dar într-un fel mă tem de acel moment. Mă tem de reacția celorlalți la care nu le-am spus despre plecarea mea în Franța. / Gașca noastră s-a destrămat, fără Andra și Dan totul este pierdut… de ce trebuia să se întâmple? Sper numa’ ca totul să fie bine…. După acel incident m-am lăsat de droguri și alcool. Singurul lucru care îl fac aici este să învăț și să fumez. Viața aici nu este viață. Vreau din nou acasă…. / Timpul se scurge atât de repede, încât simți că sfârșitul zilelor se apropie tot mai repede…. / Trebuie să pun punct acestei scrisori, căci timpul îmi alunecă printre degete, fără să îmi dau seama, zilele se risipesc și simt că nu am prea ajuns departe. Sper ca să ne revedem din nou, cu mult respect Dina. ”

Florin privește spre public, iar luminile se lasă.

*

Pe scenă Doru, Florin, Mircea și Geo, încep a se plimba pe scenă.

FLORIN: Priviți în ce hal am ajuns!
GEO: Priviți ce se întâmplă!
MIRCEA: Am luat-o pe o cale greșită….
DORU: Mai este o cale de a scăpa din acest coșmar?
FLORIN: Vom suparviețui, sau vom cădea pradă ca ceilalți?
MIRCEA: Ce s-a întâmplat cu noi?
GEO: Va fi ca înainte?
DORU: Unde vom găsi răspunsul?

Din spatele scenei, intră Dina. Toți se opresc, dar nu o privesc pe Dina, ci se întorc spre public.

DINA: Răspunsurile le găsiți în inimă. Unde ajungem când murim? În Rai sau în Iad? Te iubesc saute urăsc? Vreau să trăiesc sau să devin una cu pământul? Răspunsurile le avem deja, dar trebuie căutate…. Ascultă-ți inima, iar ea îți va deschide poarta spre libertatea și fericirea ce o căutăm neîncetat!
FLORIN: Dan a știut ce face în timpul în care s-a împușcat.
GEO: Și-a dat viața pe fericire.
MIRCEA: Pentru el viața fără Andra și copilul lui nu avea rost.
DINA: Dan e împreună cu Andra… s-a schimbat.
DORU: Noi știm asta, pentru că ascultăm de inima noastră.
GEO: Știm ce se va întâmpla în viitor, pentru că avem înredere în ceea ce simțim…
MIRCEA: Oare voi ați fi în stare să faceți ce a făcut eroul nostru Dan?
FLORIN: Ați fi în stare să vă dați viața pentru o persoană doar pentru a fi alături de ea? Chiar dacă știți că este prea târziu, ați fi în stare?
DINA: Priviți în jurul vostru! Cât de departe v-ați duce pentru cel de lângă dumneavoastră?
GEO: Dar pentru persoana la care țineți?
DINA: Ceea ce s-a întâmplat atunci s-a întâmplat… nimeni nu știa, nimeni nu a intervenit, nimănui nu I-a păsat…
DORU: Trăim într-o lume crudă, dar dacă sunteți puțini atenți, veți observa că de fapt trăim într-o lume în care nu putem supraviețui fără ca cineva să ne susțină…
GEO: …să ne încurajeze, să ne dea un motiv să ne bucurăm de viață…
MIRCEA: … să zâmbim…
FLORIN: Dan nu a mai avut de ce trăi, nu a avut pentru cine…
DINA: Fără dragostea Andrei, Dan era pierdut…
GEO: Dar acum este fericit…
MIRCEA: Căci este alături de familia lui…
DORU: Oriunde ar fi, în inima noastră, într-un spațiu îndepărtat, în Rai sau în Iad…
FLORIN: El este fericit….
DINA: Iar rândul nosrtu va veni curând.
GEO: Mai devreme sau mai târziu vom fi cu toții împreună.
MIRCEA: Vom fi din nou aceeași familie, ca înainte.
DORU: Dar până atunci, până la acea reîntâlnire…
FLORIN: Vom împlini sufletului nostru acea dorință.
DINA: Dorința de a supraviețui alături de alt suflet..
GEO: Vom bucura alt suflet cu căldura și iubirea noastră sufletească.
DINA: Acum ne luăm la revedere….
MIRCEA: Căiile noastre se despart aici….
DORU: Probabil că ne vom reîntâlni din nou.
FLORIN: Timpul ne va da de știre.

Cei partu ies unul câte unul din scenă, iar toate luminile se aprind.


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!