Inspirata de CTC si raku cu a lor melodie TV. o parte din replici sunt chiar preluate din respectiva melodie.




Personaje : X, T.V., Femeia
Locatie: Apartamentul lui X

(X doarme pe canapea, într-o poziție incomodă, cu telecomanda la îndemână. În față are un televizor mare)

X :
Dintr-un greu somn mă trezesc
Tâmplele mă ard, capul mă doare
Dar nici nu pot să îndrăznesc
A cugeta ieși din prinsoare
(Deschide televizorul)

TV:
Nu-ncepe iarasi sa te plangi!
Zi de zi te smiorcaiesti
Cum c-ai fi inlantuit
Dar poti oricand sa ma opresti!
La cine e telecomanda?
X: La mine...

Tv: Cine are voința?

X: Eu...

TV:
Dacă nu ți-ar plăcea,
Dacă vreun pic te-ar deranja
Lumina mea,
Ce iți inundă camera
Ai stopa-o fara sa gandesti!
Dar nu te poți lăsa
Din a-mi privi ecranul
Ce-ți arata LUMEA-NTREAGÃ!!!
Unde vezi viață și moarte?

X:
La tine...
Tu îmi prezinți frumuseți și minunate decoruri,
În tine văd urgii, durere și teamă
Spre tine când privesc văd uimitoare planuri.
Dar nimic din ceea ce privesc, nu pot atinge.
Îmi arăți un lan de flori, dar nu le simt parfumul...
Îmi arăți frumoase doamne, dar ele nu mă știu.

TV:
Ce nevoie ai tu de parfumul florilor?
Sau stirea femeilor?...
Totul pentru tine s-ar pierde în fum.
Iubirea mea,
Nu ți-o oferă nimenea.

X: Mă iubești?

TV: Desigur...

X: Mă vei ocroti de lumea de-afară?

TV: Mereu...

X: Și totuși, e atât de rău afară?

TV:
Privește la mine:
În al meu ecran vezi totul de la crime la câmpuri de maci
Războaie pe cauze ereditare și experimente genetice pe vaci.
Eu acum te educ spre ce e mai bine
Prin fire intru in casa ta si te apar doar pe tine.

X:
Te cred, totuși adânc în suflet
Am impresia că ecranul tau
lasă să se vadă doar aspecte proaste
În timp ce impresiile bune, sunt atent filtrate,
De circuitele voastre.

TV:
Ce bine speri a găsi înafara ecranului meu?
Ce plăcere crezi că poți avea afara de lumina unui zeu?

X(sla: Sunt dispus să descopăr...

TV: NU EXISTÃ!!!

X(aparte):
Sufletul și inima, chiar și mintea fragilă
Îmi spun că ecranul îmi dă a minciunii pastilă

TV:
Acum taci încetișor
Căci ți-am pregătit un program minunat
Crime, violuri, sânge și lacrimi
Privește în ochiul meu și vei fi luminat.
Carne desfrânată,
Dulci mebre pubere
Și plăcere neînfrânată.
Fugăriri accelerate ce-ți cresc adrenalina în vene
Focuri de armă și răsucire de spadă imposibil de-urmărit.
Fericire, libertate,
ți le-aș oferi pe toate
După un scurt moment de publicitate.
Ce altceva ai mai putea dori?

X: Să le trăiesc chiar eu!
(Încearcă să închidă televizorul)

TV: Poate că tu ai telecomanda însă eu te controlez,
Deschide ochii și privește cum ființa-ți delectez.
Vrei să îți spun ce ești? Un sclav care și-a cumpărat stăpân.
Adevărul n-are preț, de aia n-am de ales să-ți vând minciuni.


X:
Minciuni?
În tot acest timp?

TV: Le-ai devorat, când le-am șoptit...

X: Mă simt de parcă în ureche otravă mi-ai turnat.
De cât timp stau aici legat,
de lumea intreagă uitat?

TV:
Eterna clipă a murit de mult și mai am alte vești.
Ani mulți s-au perindat, copil tu nu mai ești.

X(privin în pământ): Copilăria mi s-a pierdut în vânt(își pune mânile pe față).

TV: Ai pierdut-o singur. Dar nu ți-a plăcut?

X(țipând): NU!

TV:
Privește-mă când îți vorbesc!
Ascultă-mi poveștile,
mintea ta ca un burete va absorbi totul!

X: Refuz!

TV(zâmbind): Nu poți!

(Dar între timp, în dreptul ferestrei lui X, se oprește o femeie care începe să plângă)

X:
Ce făptură celestă se oprește-n drepul casei mele?
Oare...Ce-o face să verse lacrimi acum în alte clipe eterne?
Al ei chip pare brodat cu tristețe
Și e singură între citadine fețe.
Oare aș putea-o mângâia?
Durerea i-aș putea-o alina?

TV(respingător): Visezi!!!

X:
Crezi?
Oare eu nu mai sunt om?
Și ca om, nu sunt capabil a ajuta
Orice seamăn în a uita
Că durerea ce o simt azi
Va dăinui pe străzi
Care aparțin timpului
Crezi ca inima moartă îmi e...ori de rocă?
Iar dragoastea nu mai poate încolți în astă epocă?

TV:
Îți arăt eu dragoste!
Îți ofer tot ce vrei!

X:
E timpul să îmi satisfac singur
Dorințele sufletului care-au prins mugur.

TV:
Imaginea îmi dispare cumplit
Ești liber să pleci
Tu ești de vină, crezi tot ce-ți zic.
Nu e vina mea, că lumina mea
Nicicând nu te mai sătura.

(Femeia pare că începe să își revină, iar incetișor pleacă din dreptul ferestrei)

X:
Îngerul dispare, la fel și speranța mea.
Dar, lacrimile il le voi urmări
Și pe ea din nou o voi găsi!

(Se ridică în picioare și dezvălui lanțul cu care era legat de mâna stânga și picioare. Printr-o sforțare supraomenească le rupe și fuge pe urmele tristei femei)