Un pas peste Timp
spre sfârșit și niciunde.
Un cal e pata de alb
printre umbre căzute.
Morții cu morții și moartea lovește
târându-și coptura din gând
se zbate puțin și rupe lumina
flămândă-n flămând.

Ce noapte sătulă clipește sub pleoapă
copacul din mine e lemn osândit
ziua de mâine, lăuntrică zi
cade cu vârful tocit.
Un tunet de groază... Tăcere
aceași tăcere plimbată în dric
îmi scârtâie o roată-n ureche
și nu mă doare nimic...