MARÞIANUL TELEMAH


Personaje: CÃLÃTORUL, PRIMARUL, COMITETUL DE PRIMIRE: (CERȘETORUL, NEBUNUL, TOXICOMANUL) CETÃÞEANUL RESPONSABIL, MÃMÃLIGA, MARÞIANUL TELEMAH, O DOAMNÃ ÎNDRÃGOSTITÃ DE MARÞIENI.

ACTUL I
Scena I

CÃLÃTORUL: De aici se vede atât de bine orașul!
CETÃÞEANUL: Cât de mare este!
CÃLÃTORUL: De jos pare atât de mic!
CETÃÞEANUL: Uite casa mea! Ar trebui să repar acoperișul…
CÃLÃTORUL: Atâția oameni trăiesc aici fericiți, fără să le pese de alte lucruri.
CETÃÞEANUL: Niște paraziți!
CÃLÃTORUL: Oamenii trebuie să fie fericiți.
CETÃÞEANUL: Privește-i, cum aleargă, care unde, căutând fiecare ceva anume. Dar cimitirul e acolo sus pe deal.
CÃLÃTORUL: Ești cinic. Majoritatea vor doar un strop de fericire. Încep să se deschidă magazinele, voci pline de culoare strazile cartierului, orașul acesta s-a deșteptat de-a binelea.
CETÃÞEANUL: Primarul nostru întârzie, ca de obicei.
CÃLÃTORUL: O fi prins în trafic.
CETÃÞEANUL: Prea multe mașini.
CÃLÃTORUL: Sunt indispensabile.
CETÃÞEANUL: Eu unul aș vota și mâine pentru retragerea lor totală.
CÃLÃTORUL: Oamenilor le plac.
CETÃÞEANUL: Consumiști ipocriți.
CÃLÃTORUL: Exagerezi.
CETÃÞEANUL: Tu nu citești studiile de mediu? Mănâncă ăștia la hidrocarburi… plus aerul…
CÃLÃTORUL: Aerul?
CETÃÞEANUL: Pune mâna pe el! E greu, îmbibat cu prostii. De ce crezi tu că vine un marțian în orașul nostru?
CÃLÃTORUL: Nu știu, credeam că e un secret bine păzit.
CETÃÞEANUL: E. Dar ție pot să ți-l dezvălui. O întâlnire. Schimb de experiență.
CÃLÃTORUL: Experiența noastră în domeniul…
CETÃÞEANUL: …poluării.
CÃLÃTORUL: Poluarea e mare, dar nu doar la noi.
CETÃÞEANUL: A noastră îi interesează.
CÃLÃTORUL: Și v-a contactat cum?
CETÃÞEANUL: Prin mail. I-a trimis câteva primarului și foarte multe doamnei cu care corespondează în secret.
CÃLÃTORUL: O doamnă corespondează cu un marțian pe net.
CETÃÞEANUL: E îndrăgostită.
CÃLÃTORUL: Și eu ce rol am în toată povestea?
CETÃÞEANUL: Dumneata ești călător de profesie. Ne vei reprezenta orașul în acest măreț proiect, schimb de experiență.
CÃLÃTORUL: Dar eu nu mă pricep aproape la nimic!
CETÃÞEANUL: Modestia nu vă prinde.
CÃLÃTORUL: Știu, doar sa călătoresc de foarte mic. Am străbătut Bulevardul și chiar străzile lăturalnice în expediții…
CETÃÞEANUL: Primarul nostru v-a decorat pare-se pentru curaj.
CÃLÃTORUL: De fiecare dată când traversam un canal, televiziunile se îngrămădeau să îmi ia un interviu.
CETÃÞEANUL: Primarul chiar întârzie.
CÃLÃTORUL: S-au format ambuteiaje pe toate arterele centrale.
CETÃÞEANUL: Un Trabant a luat foc, de la el Dacia aia și chiar Mercedesul. Cum s-o fi simțind limuzina distrusă de mititelul ăsta…
CÃLÃTORUL: Probabil carbonizată…
CETÃÞEANUL: Am pregătit comitetul de primire, Mămăliga și Doamna vor fi prezente…
CÃLÃTORUL: Aduceți mămăliga aici pe turn?!?
CETÃÞEANUL: Domnul primar a insistat, foarte multe argumente în interesul cetățenesc, valori, etc., determinând Mămăliga să participe!
CÃLÃTORUL: Călător în spațiu…
CETÃÞEANUL: Spațiul marțian…


Scena a II-a

Intră Primarul.
PRIMARUL: Domnilor, traficul a devenit un coșmar…
CETÃÞEANUL: Trebuie aprobate urgent reglementări noi. Un Trabant a agresat un Mercedes.
PRIMARUL: Sunt împotriva amestecului haotic de mărci pe străzile noastre!
CETÃÞEANUL: Eu sunt un adevărat rasist rutier. Când văd o rablă, îmi vin în minte tot felul de gânduri negre, aparate de sudură, furnale, concasoare… Călătorul, stimabilul nostru explorator…
PRIMARUL: (jovial, foarte intim)Daaa, ne cunoaștem. Expedițiile, statura lui atletică sunt greu de ignorat.
CETÃÞEANUL: Puținele informații ce le știam și eu.
PRIMARUL: Sunteți un cetățean model.
CETÃÞEANUL: Mulțumesc, nu e nevoie.
PRIMARUL: (îl îmbrățișează): Ba uite, eu vreau să recompensez bunii cetățeni. Poluarea de pildă…
CETÃÞEANUL: Poluarea.
PRIMARUL: Mulțumesc. Calitatea ce a trezit interesul marțian, ultimul lor mesaj: „Trimitem mesager identificat Marțianul Telemah. Vrem un schimb de experiențe pe teme de poluare.”
CETÃÞEANUL: Tema poluării și nu numai.
PRIMARUL: E o bună oportunitate de a le spiona modul de viață, economia, tehnica, tot ce se poate sustrage.
CÃLÃTORUL: Eu nu mă pricep la…
CETÃÞEANUL: Și ar fi folositor orașului.
CÃLÃTORUL: Calitatea care m-a consacrat e mersul, pasul meu larg, viteza.
PRIMARUL: Buzunarele mari…
CETÃÞEANUL: Pietricele, puțin pământ, chiar praf…
PRIMARUL: Orice ne este util.
CETÃÞEANUL: Practic orice.
CÃLÃTORUL: Util nouă.
PRIMARUL: Nouă orașului.
CÃLÃTORUL: Călătoria mea!
CETÃÞEANUL: Misiunea dumitale.
PRIMARUL: Datoria față de cetățeni
CETÃÞEANUL: De mine, de noi.
PRIMARUL: Hai, domnule. Spionezi puțin, le ții o conferință despre poluare și te întorci.
CETÃÞEANUL: Domnul primar, televiziunile și noi, tot orașul te vom aștepta, venera, premia.
CÃLÃTORUL: Dar ce știu eu despre poluare?
PRIMARUL: Atât cât trebuie.
CETÃÞEANUL: Puteți să amintiți experiențele dumneavoastră din copilărie cu apa potabilă.
CÃLÃTORUL: Apa potabilă?
CETÃÞEANUL: Viermișorii intestinali.
PRIMARUL: Despre apa potabilă ar fi bine să nu amintiți nimic. O livrăm noi.
CETÃÞEANUL: Atunci palida culoare a ierbii…
CÃLÃTORUL: Sunt chiromant.
PRIMARUL: Asta o știu putini aici.
CETÃÞEANUL: Iarba e puternic depigmentată, firele subțiate, de la an la an devin invizibile.
CÃLÃTORUL: O teorie greu de susținut chiar de un savant. Un amator ca mine…
PRIMARUL: Iarba devine invizibilă.
CETÃÞEANUL: Acest lucru devine vizibil și pentru ilustrul amator.
CÃLÃTORUL: Călător în spațiu?
PRIMARUL: Marțian.
CÃLÃTORUL: Pentru binele orașului nostru primesc să călătoresc.
PRIMARUL ȘI CÃLÃTORUL îl felicită.

Scena a III – a

Intră MÃMÃLIGA și DOAMNA ÎNDRÃGOSTITÃ DE MARÞIAN
MÃMÃLIGA: În apă trebuie pusă puțină sare.
DOAMNA: Când?
MÃMÃLIGA: Chiar când mă pui pe foc.
DOAMNA: E cald. Trebuie să fie foarte cald.
MÃMÃLIGA: Îmi place. Făina de porumb, bineînțeles…
DOAMNA: Firește, firește. PORUMBUL nu e american.
MÃMÃLIGA: Prostii. Eu de când mă știu , e român.
DOAMNA: Bine, zic și eu, că dacă e american, sărăcuțul, se schimbă multe.
MÃMÃLIGA (ușor iritată): Stai puțin, eu sunt în măsură să afirm că porumbul e de-al nostru. Făina de porumb…
DOAMNA: Se pune în apă caldă.
MÃMÃLIGA: Stai ușurel că-ți explic. Făina să nu fie prea veche, umedă sau râncedă
DOAMNA: Firește.
MÃMÃLIGA: Când apa dă în clocot se amestecă presărând făina.
DOAMNA: Amestec intens?
MÃMÃLIGA: Mie îmi plac mișcările ritmate, ușoare, tandre, iar făcălețul să fie neapărat din lemn de fag.
DOAMNA: Lemn de fag?
MÃMÃLIGA: Nu-i o regulă, mai degrabă o toană de-a mea. Asta-i rețeta clasică.
Cele două urcă pe turn.
PRIMARUL: Doamnelor?
MÃMÃLIGA: Tare am mai transpirat.
CETÃÞEANUL: Când o mămăligă transpiră, nu-i de bine, e la un pas de a se fleșcăi.
DOAMNA: Obraznicule! Asta-i o remarcă răutăcioasă!
MÃMÃLIGA: Sper că nu am fost chemată aici pentru a fi jignită!
PRIMARUL: Dar Domnul Cetățean vă adoră! Vorbește oricui despre calitățile dumneavoastră… ținuta…
MÃMÃLIGA: Nu mă mai peria și dumneata!
CETÃÞEANUL: V-am compus câteva versuri, pentru această istorică întâlnire a noastră cu un Marțian!
PRIMARUL: Nu știam, domnul meu, că ești talentat!
DOAMNA: Și Telemah al meu scrie versuri!
PRIMARUL: Un Marțian poet!
DOAMNA: Versurile marțiene au un ceva…
MÃMÃLIGA: Haide, spune!
DOAMNA: Ascultați o mostră! „Vârf roșu-n / Furtunile solare / Hap hap! / Sânul ți-e prea mare!”
PRIMARUL: Profund, și parcă misterios!
CETÃÞEANUL: Eu acum! „Mămăligă… / Cu brânză de oaie / Cu jumări de porc / Crescut pe paie / Bulgăre mic de aur / Mă reped spre tine ca un taur / (o ia pe Mămăliga în brațe)
PRIMARUL: Ușor, domnule, că o zgâlțâi!
CETÃÞEANUL: „În mireasma ta străbună / Si din forma ta de lună / De pe Marte am venit / Să-ți gust partea ce-am gândit / Că-i mai ușor de gătit!”
MÃMÃLIGA: Ce imn!
PRIMARUL: Dragii mei! Călătorul ne va face onoarea reprezentării pe Marte! Am chemat-o aici pe stimabila mămăligă!
CETÃÞEANUL: Brandul nostru regional!
PRIMARUL: Pentru prezentare, e celebră, blondă și apetisantă!
CETÃÞEANUL: Simplitatea, puritatea ei, sunt exemple de nezdruncinat că poluarea nu ne-a atins toate celulele!
DOAMNA: Un exemplu demn de urmat, Marțianul Telemah va fi încântat!
MÃMÃLIGA: Sunt măgulită!
PRIMARUL: Cu brânză și smântână – chiar delicioasă!
CÃLÃTORUL: Se poate o bucățică să-mi pun și eu acolo departe, printre stele?
CETÃÞEANUL: Ia-o toată dacă dorești, ne rămâne oricum și nouă destulă!
PRIMARUL: Mămăligă bună, înțeleapta noastră mumă, dacă interesul orașului e să pleci pe Marte, însoțind acest temerar călător…
CÃLÃTORUL: Străzile orașului, toate bulevardele și câteva sute de canale – străbătute!
Intră Comitetul de primire (cerșetori, nebuni, toxicomani)
UN CERȘETOR: Domnule Primar, a început?
PRIMARUL: Ați ajuns la țanc!
UN CERȘETOR: Om fi ajuns la țanc, dar ar fi bine să vă țineți de program!
TOXICOMANUL: Mai avem: trei lansări de carte, o expoziție de pictură și două concerte de binefacere.
PRIMARUL: Felicitări. Dragi concetățeni, sunteți substanța prezenței noastre fizice la evenimentele spirituale.
CETÃÞEANUL: Scumpilor, ce s-ar face organizatorii fără voi! Dar așezați-vă aici în dreapta, în câteva momente aterizează Telemah.
NEBUNUL: (cântă) „Marțiene Telemah / Pe pământ e un copac / Unul singur a-nflorit / Când la tine s-a gândit”
PRIMARUL: Încă nu! Cântați când intră Telemah!

Scena a III-a

Intră Telemah. Corul Comitetului de primire cântă cu patos: „Marțiene Telemah…” Din cer, pe o scară, coboară Marțianul Telemah, vizibil emoționat.
MARÞIANUL: „Vârf roșu-n / Furtunile solare / Hap-hap! / Muzica-i prea tare!”
PRIMARUL (Comitetului): Mulțumim, mulțumim! Minunatule Telemah, orașul nostru, spuma urbei noastre vă întâmpină cu drag.
MARÞIANUL: „Vârf roșu-n / Furtunile solare / Hap-hap / Vorbim despre poluare?”
PRIMARUL: Un obicei al nostru, vă rog să rupeți din această savuroasă mămăligă, semnifică ospitalitatea!
MARÞIANUL (se apropie neîncrezător de Mămăligă) Hap-hap! Ciudată culoare!
CETÃÞEANUL: Este cea mai pură formă de adresare. Noi o servim cu sare!
MARÞIANUL: Fii mai explicit! Hap-hap-hap! Ce te-a apucat cu această versificare?
CETÃÞEANUL: Mămăliga este un conglomerat de apă cu cereale, gustos, se drege cu puțină sare, brânză, ceapă, etc.
MARÞIANUL: Vizita mea, acest schimb de experiențe pe teme de poluare, nu văd cu mămăliga ce are!
PRIMARUL: E o formă de socializare.
MARÞIANUL (ușor iritat): Gata cu gluma! Luați din fața mea arătarea asta!
MÃMÃLIGA: Excelență! Sunt umilită!
CETÃÞEANUL: N-auzi tu, ieși afară! Domnul Telemah nu se simte bine în prezența ta!
Mămăliga leșină.
MARÞIANUL: (face un pas peste ea, se adresează Doamnei): Haide dragă, nu avem decât o oră la dispoziție! (Ies sărutându-se).
PRIMARUL: S-a dus.
CETÃÞEANUL: Poate ar trebui să înștiințăm Comitetul Marțian. Această persoană este iresponsabilă.
MÃMÃLIGA: (revenindu-și brusc din leșin): Ce rușiiine!
CETÃÞEANUL: Lasă dragă, noi te apreciem!
PRIMARUL: Primește, în numele orașului, scuzele mele!Sau invers… Mitocanul! Așa se poartă toți delegații, nu le arde decât de regulat!
MÃMÃLIGA (iese izbucnind în plâns): O să mai aveți voi nevoie de mine!
PRIMARUL (călătorului): Să redactăm un protest pe care îl vei înmâna personal Consiliului Marțian.
Scena a IV-a
Un turn pe planeta Marte. Marțianul și Călătorul coboară din cer pe o scară.
MARÞIANUL: Pentru început să ne întărim încrederea unul în celălalt. Dă-mi protestul.
CÃLÃTORUL: Care protest?
MARÞIANUL: Fii drăguț – protestul! Uite, de aia nu progresați voi – protestați și complotați.
CÃLÃTORUL: E un document secret al orașului meu pentru Consiliul Marțian!
MARÞIANUL: Ai încredere! Sunt președintele Consiliului!
CÃLÃTORUL: Excelență, vă înmânez acest protest! Orașul meu este dezamăgit!
MARÞIANUL: Și eu sunt foarte dezamăgit!
CÃLÃTORUL: (brusc încântat): Câte bulevarde aveți pe Marte!
MARÞIANUL: Facem ce putem…
CÃLÃTORUL: Aproximativ câte străzi?
MARÞIANUL: Cu exactitate? Cred că e o informație clasificată!
CÃLÃTORUL: Marțienii par atât de fericiți!
MARÞIANUL: Niște paraziți!
CÃLÃTORUL: Exagerezi! Ooooo, dar câte antene!
MARÞIANUL (foarte plin de sine): Tehnică marțiană de ultimă generație.
CÃLÃTORUL: Folositoare la… ce?
MARÞIANUL: Antena aceea lungă și plină de nervuri captează energia voastră sexuală.
CÃLÃTORUL: Oooo, interesant, foarte!
MARÞIANUL: Cu ea tragem apa la toate grupurile sanitare de pe Marte! Avem sisteme de captare pentru trăirile voastre. Ura ne e cea mai folositoare. Am eliminat în totalitate centralele nucleare. Bineînțeles toate acestea sunt sisteme alternative de energie.
CÃLÃTORUL: Potrivit ar fi să ne plătiți și nouă din când în când!
MARÞIANUL: Voi sunteți extrem de risipitori!
CÃLÃTORUL: Prin natura meseriei plec des. Asta nu-i o scuză, bineînțeles. Cu aceste detalii…
MARÞIANUL: Marte a terminat de secole cu poluarea.
CÃLÃTORUL: Folosiți doar energie umană?
MARÞIANUL: Unele emisii ale voastre trebuie filtrate. Dar în general e OK.
CÃLÃTORUL: Și poluarea, schimbul de experiență…
MARÞIANUL: Nu am nici o treabă, poluarea e un pretext pentru a-mi acoperi cheltuielile de transport. Eu de fapt mi-am vizitat iubita.
CÃLÃTORUL: Domnule, e o glumă proastă! Călătoria mea ar trebui să devină istorică! Soluțiile pentru oraș, poluarea…
MARÞIANUL: Asta e, dragule. Inspiră-te și tu din ce poți și adio, eu am zburat spre consiliu.
CÃLÃTORUL: (singur) Băăăi, dacă și marțienii sunt neserioși…

ACTUL II
Scena I
Piața orașului. Călătorul tocmai s-a întors de pe Marte, încărcat de documente și diferite recipiente cu mostre de tot felul.
PRIMARUL: Iubitul nostru erou!
CETÃÞEANUL: Pionierule spațial!
PRIMARUL: Mulțumesc!
CETÃÞEANUL: Cu respect mulțumim!
PRIMARUL: Întors cu nenumărate informații despre neprețuita experiență marțiană!
CETÃÞEANUL: Vom scăpa de poluare!
PRIMARUL: Da, acesta va fi miezul luptei noastre politice în campanie: moarte poluării!
CETÃÞEANUL: Jos rablele!
PRIMARUL: Ușurel, frate, că suntem doar la jumătate de mandat. Călătorule, curajul tău, priceperea în a ne reprezenta interesele fac din tine eroul zilei!
Intră în piață Comitetul de primire…
NEBUNUL: Ridicați-i o statuie!
TOÞI: O statuie, o statuie!
PRIMARUL: Trebuia să fiți aici la 3!
TOXICOMANUL: Două înmormântări și o prelegere despre fericire. Nu facem față!
PRIMARUL: Poate ar fi bine să mai înființăm un comitet. Orașul a devenit extrem de activ.
CETÃÞEANUL: Dumneavoastră l-ați făcut atât de însetat de cunoaștere!
PRIMARUL (Călătorului): Ei?
TOÞI CEI DIN PIAÞÃ: Ei?
CÃLÃTORUL: Ehehei!
PRIMARUL: Și spune, sunt mulți marțieni pe Marte?
CÃLÃTORUL: Muuulți!
PRIMARUL: Și poluare?
CÃLÃTORUL: Șiiii!
PRIMARUL: Producție au?
CÃLÃTORUL: Ehehei!
PRIMARUL: Ei?
CÃLÃTORUL: Domnilor, e ceva…
CETÃÞEANUL: Ceva… ce?
PRIMARUL: Vorbește, omule!
CÃLÃTORUL: Suntem jefuiți. Marțienii sunt niște hoți!
Rumoare.
CETÃÞEANUL: O afirmație gravă.
PRIMARUL: Urgent urgent trebuie acoperită cu dovezi?
CETÃÞEANUL (scoate un teanc de documente): Am aici planuri, detalii tehnice, și-au dezvoltat o tehnologie cu care ne storc toată energia.
PRIMARUL: Voi decreta un conflict diplomatic pe termen nelimitat!
CÃLÃTORUL: Marțienii stau toți cu burțile la soare, prosperitate – prosperitate, sugându-ne nouă vlaga.
CETÃÞEANUL: Zi ceva de poluare.
CÃLÃTORUL: Vax, domnule, nimic, nu-ți spun? Și-au oprit industria, toate și le iau de la noi!
PRIMARUL: Atunci, oprim și noi industria.
CETÃÞEANUL: Producția?
PRIMARUL: Producția oprită imediat, savanții noștri să pună pe picioare sisteme similare cu cele marțiene!
CÃLÃTORUL: Mămăliga lipsește, ce s-a făcut cu ea?
PRIMARUL: De când a fost umilită public, s-a retras, nu se știe unde.

Scena a II-a

Tot orașul e plin de antene. Comitetul de primire tolănit la soare.
NEBUNUL: Agricultura…
TOXICOMANUL: Nu mai mișcă nimic. Plantele s-au oprit din creștere. Chiar și cânepa…
NEBUNUL: Când o să înceapă să funcționeze?
CERȘETORUL: Mi-e frică de foamete. Eu sunt cel mai afectat dacă începe.
TOXICOMANUL: Primarul a promis că în scurt timp instalațiile vor produce.
CERȘETORUL: Primarul… dă din gură. Asta-i meseria lui. Salariul salariu, mâncărică din plin, dar noi, Comitetul de primire, cui rămânem dacă începe foametea?
Scena a III-a

În turn primarul și cetățeanul, apoi călătorul.
PRIMARUL: Savanții noștri au reprodus integral tehnologia marțiană?
CETÃÞEANUL: În cel mai mic detaliu, până la ultima șaibă.
PRIMARUL: Mai folosesc piese atât de rudimentare?
CETÃÞEANUL: E o figură de stil…
PRIMARUL: Orașul e agitat, s-a împuținat mâncarea.
CETÃÞEANUL: Încă câteva antene și începem captarea energiei marțiene.
CÃLÃTORUL (intră ușor descumpănit): La marginea orașului au fost mâncate toate frunzele de pe copaci.
PRIMARUL: Nu mai spune, atâția viermi de mătase?
CÃLÃTORUL: Oamenii. Și se întreabă dacă antenele vor funcționa…
CETÃÞEANUL: Întrebarea e logică.
PRIMARUL: Eu, de unde să știu? Presupun că ar fi bine să fim optimiști.
CETÃÞEANUL: Nefuncționarea pentru noi ar fi sfârșitul
PRIMARUL: Marțianul Telemah a întrerupt orice comunicare.
CÃLÃTORUL: Impostorul! Săraca Doamnă s-a sinucis.
CETÃÞEANUL: Din dragoste?
PRIMARUL: O sinucidere din dragoste pentru un… impostor?
CÃLÃTORUL: Tragedie pură.
PRIMARUL: Pură… ca mămăliga.
CETÃÞEANUL; Mămăliga! Uitasem de ea! Ar trebui să intensificăm acțiunile diplomatice. În cazul unui dezastru, ar fi o alternativă.
PRIMARUL: Nu primește pe nimeni.
CETÃÞEANUL (Călătorului): Dacă ai încerca tu, de când cu… călătoria pe Marte… ai căpătat o experiență de-a dreptul… logoreică.
PRIMARUL: Mămăliga rămâne soluția de avarie.
CÃLÃTORUL: Primesc,dar nu sunt poet. Știți, ați obișnuit-o cu versuri.
CETÃÞEANUL: Rimele în seama mea!
PRIMARUL (voce stinsă, fără convingere) E… talentat, sărăcuțul…

Scena a IV-a

Foametea a ajuns în centrul orașului. Tehnologia de inspirație marțiană refuză să funcționeze. În turn s-au refugiat Primarul, Cetățeanul, Comitetul de primire și în curând va coborî din cer și Marțianul Telemah.
PRIMARUL (privește neliniștit înspre Bulevardul central): Hm, nu se vede…
CETÃÞEANUL: Gata, ultima bucată de șuncă au furat-o șobolanii.
PRIMARUL: Suntem terminați.
Coboară de pe scară Marțianul Telemah. Abia se ține pe picioare. Corul Comitetului de primire, anemic.
CORUL (cântă): Marți-țiene-Tele-mea-ah…
PRIMARUL: Liniște! Cât tupeu să te arăți aici!
MARÞIANUL: Sunt exilat. Pe Marte e o catastrofă… Nimănui nu i-a trecut prin minte utilitatea unei antene de captare a senzației de foame.
PRIMARUL: Ahaaa! Dependența de noi vă e fatală!
MARÞIANUL: Încetându-vă activitatea ne-ați trimis în declin.
PRIMARUL: Cinicule, murim. Orașul meu piere de foame.
MARÞIANUL: Aduceți Mămăliga. Am să-i cer scuze public.
CETÃÞEANUL: Scuzele tale nu mai valorează nimic.
PRIMARUL: De s-ar întoarce Călătorul…
CETÃÞEANUL: Excelență, liniștiți-vă, încă nu-i totul pierdut.
MARÞIANUL: Ceva în bine tot s-a schimbat aici. De când ați încetat producția, aerul e mai curat.
PRIMARUL: Aerul, apa… Toate rămân în urma noastră.
CETÃÞEANUL: Mi-e o ciudăăăă… Cui rămân?
NEBUNUL: Asta-i o mostră de pesimism prehalucinant. Fluturilor, florilor, păsărelelor negreșit.
TOXICOMANUL: Domnule Primar, să vină Mămăliga!
COMITETUL DE PRIMIRE (cu un ultim efort9: Măăămăăăliiigaaa!

Scena a V-a
Toți sunt amețiți, au halucinații.
MARÞIANUL: Vii odată?
PRIMARUL: Unde, unde?
MARÞIANUL: Bucata mea din lunăăă… Hap-haaap…
CETÃÞEANUL: Tacă-ți gura, marțian plicticos.
PRIMARUL: Uite pe bulevaaard… Călătorul o ține de mânuță, e delicaaată…
CETÃÞEANUL: Aburindă… Proaspătă…
MARÞIANUL: Haaap... Urcă…
NEBUNUL: Ãștia delirează, pe bulevard nu e nimeni.
CÃLÃTORUL (intră vioi): Vine, pentru a cât-a oară mămăliga ne scoate din impas.
Nici o mișcare, toți au amuțit.
NEBUNUL: S-a terminat cu noi, ați ajuns prea târziu.
CÃLÃTORUL: Prea târziu? Dar Mămăliga v-a iertat, e aici pentru voi!
NEBUNUL: Cu brânză?

SFÂRȘIT