agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-03 | |
MARÞIANUL TELEMAH
Personaje: CÃLÃTORUL, PRIMARUL, COMITETUL DE PRIMIRE: (CERȘETORUL, NEBUNUL, TOXICOMANUL) CETÃÞEANUL RESPONSABIL, MÃMÃLIGA, MARÞIANUL TELEMAH, O DOAMNÃ ÎNDRÃGOSTITÃ DE MARÞIENI. ACTUL I Scena I CÃLÃTORUL: De aici se vede atât de bine orașul! CETÃÞEANUL: Cât de mare este! CÃLÃTORUL: De jos pare atât de mic! CETÃÞEANUL: Uite casa mea! Ar trebui să repar acoperișul… CÃLÃTORUL: Atâția oameni trăiesc aici fericiți, fără să le pese de alte lucruri. CETÃÞEANUL: Niște paraziți! CÃLÃTORUL: Oamenii trebuie să fie fericiți. CETÃÞEANUL: Privește-i, cum aleargă, care unde, căutând fiecare ceva anume. Dar cimitirul e acolo sus pe deal. CÃLÃTORUL: Ești cinic. Majoritatea vor doar un strop de fericire. Încep să se deschidă magazinele, voci pline de culoare strazile cartierului, orașul acesta s-a deșteptat de-a binelea. CETÃÞEANUL: Primarul nostru întârzie, ca de obicei. CÃLÃTORUL: O fi prins în trafic. CETÃÞEANUL: Prea multe mașini. CÃLÃTORUL: Sunt indispensabile. CETÃÞEANUL: Eu unul aș vota și mâine pentru retragerea lor totală. CÃLÃTORUL: Oamenilor le plac. CETÃÞEANUL: Consumiști ipocriți. CÃLÃTORUL: Exagerezi. CETÃÞEANUL: Tu nu citești studiile de mediu? Mănâncă ăștia la hidrocarburi… plus aerul… CÃLÃTORUL: Aerul? CETÃÞEANUL: Pune mâna pe el! E greu, îmbibat cu prostii. De ce crezi tu că vine un marțian în orașul nostru? CÃLÃTORUL: Nu știu, credeam că e un secret bine păzit. CETÃÞEANUL: E. Dar ție pot să ți-l dezvălui. O întâlnire. Schimb de experiență. CÃLÃTORUL: Experiența noastră în domeniul… CETÃÞEANUL: …poluării. CÃLÃTORUL: Poluarea e mare, dar nu doar la noi. CETÃÞEANUL: A noastră îi interesează. CÃLÃTORUL: Și v-a contactat cum? CETÃÞEANUL: Prin mail. I-a trimis câteva primarului și foarte multe doamnei cu care corespondează în secret. CÃLÃTORUL: O doamnă corespondează cu un marțian pe net. CETÃÞEANUL: E îndrăgostită. CÃLÃTORUL: Și eu ce rol am în toată povestea? CETÃÞEANUL: Dumneata ești călător de profesie. Ne vei reprezenta orașul în acest măreț proiect, schimb de experiență. CÃLÃTORUL: Dar eu nu mă pricep aproape la nimic! CETÃÞEANUL: Modestia nu vă prinde. CÃLÃTORUL: Știu, doar sa călătoresc de foarte mic. Am străbătut Bulevardul și chiar străzile lăturalnice în expediții… CETÃÞEANUL: Primarul nostru v-a decorat pare-se pentru curaj. CÃLÃTORUL: De fiecare dată când traversam un canal, televiziunile se îngrămădeau să îmi ia un interviu. CETÃÞEANUL: Primarul chiar întârzie. CÃLÃTORUL: S-au format ambuteiaje pe toate arterele centrale. CETÃÞEANUL: Un Trabant a luat foc, de la el Dacia aia și chiar Mercedesul. Cum s-o fi simțind limuzina distrusă de mititelul ăsta… CÃLÃTORUL: Probabil carbonizată… CETÃÞEANUL: Am pregătit comitetul de primire, Mămăliga și Doamna vor fi prezente… CÃLÃTORUL: Aduceți mămăliga aici pe turn?!? CETÃÞEANUL: Domnul primar a insistat, foarte multe argumente în interesul cetățenesc, valori, etc., determinând Mămăliga să participe! CÃLÃTORUL: Călător în spațiu… CETÃÞEANUL: Spațiul marțian… Scena a II-a Intră Primarul. PRIMARUL: Domnilor, traficul a devenit un coșmar… CETÃÞEANUL: Trebuie aprobate urgent reglementări noi. Un Trabant a agresat un Mercedes. PRIMARUL: Sunt împotriva amestecului haotic de mărci pe străzile noastre! CETÃÞEANUL: Eu sunt un adevărat rasist rutier. Când văd o rablă, îmi vin în minte tot felul de gânduri negre, aparate de sudură, furnale, concasoare… Călătorul, stimabilul nostru explorator… PRIMARUL: (jovial, foarte intim)Daaa, ne cunoaștem. Expedițiile, statura lui atletică sunt greu de ignorat. CETÃÞEANUL: Puținele informații ce le știam și eu. PRIMARUL: Sunteți un cetățean model. CETÃÞEANUL: Mulțumesc, nu e nevoie. PRIMARUL: (îl îmbrățișează): Ba uite, eu vreau să recompensez bunii cetățeni. Poluarea de pildă… CETÃÞEANUL: Poluarea. PRIMARUL: Mulțumesc. Calitatea ce a trezit interesul marțian, ultimul lor mesaj: „Trimitem mesager identificat Marțianul Telemah. Vrem un schimb de experiențe pe teme de poluare.” CETÃÞEANUL: Tema poluării și nu numai. PRIMARUL: E o bună oportunitate de a le spiona modul de viață, economia, tehnica, tot ce se poate sustrage. CÃLÃTORUL: Eu nu mă pricep la… CETÃÞEANUL: Și ar fi folositor orașului. CÃLÃTORUL: Calitatea care m-a consacrat e mersul, pasul meu larg, viteza. PRIMARUL: Buzunarele mari… CETÃÞEANUL: Pietricele, puțin pământ, chiar praf… PRIMARUL: Orice ne este util. CETÃÞEANUL: Practic orice. CÃLÃTORUL: Util nouă. PRIMARUL: Nouă orașului. CÃLÃTORUL: Călătoria mea! CETÃÞEANUL: Misiunea dumitale. PRIMARUL: Datoria față de cetățeni CETÃÞEANUL: De mine, de noi. PRIMARUL: Hai, domnule. Spionezi puțin, le ții o conferință despre poluare și te întorci. CETÃÞEANUL: Domnul primar, televiziunile și noi, tot orașul te vom aștepta, venera, premia. CÃLÃTORUL: Dar ce știu eu despre poluare? PRIMARUL: Atât cât trebuie. CETÃÞEANUL: Puteți să amintiți experiențele dumneavoastră din copilărie cu apa potabilă. CÃLÃTORUL: Apa potabilă? CETÃÞEANUL: Viermișorii intestinali. PRIMARUL: Despre apa potabilă ar fi bine să nu amintiți nimic. O livrăm noi. CETÃÞEANUL: Atunci palida culoare a ierbii… CÃLÃTORUL: Sunt chiromant. PRIMARUL: Asta o știu putini aici. CETÃÞEANUL: Iarba e puternic depigmentată, firele subțiate, de la an la an devin invizibile. CÃLÃTORUL: O teorie greu de susținut chiar de un savant. Un amator ca mine… PRIMARUL: Iarba devine invizibilă. CETÃÞEANUL: Acest lucru devine vizibil și pentru ilustrul amator. CÃLÃTORUL: Călător în spațiu? PRIMARUL: Marțian. CÃLÃTORUL: Pentru binele orașului nostru primesc să călătoresc. PRIMARUL ȘI CÃLÃTORUL îl felicită. Scena a III – a Intră MÃMÃLIGA și DOAMNA ÎNDRÃGOSTITÃ DE MARÞIAN MÃMÃLIGA: În apă trebuie pusă puțină sare. DOAMNA: Când? MÃMÃLIGA: Chiar când mă pui pe foc. DOAMNA: E cald. Trebuie să fie foarte cald. MÃMÃLIGA: Îmi place. Făina de porumb, bineînțeles… DOAMNA: Firește, firește. PORUMBUL nu e american. MÃMÃLIGA: Prostii. Eu de când mă știu , e român. DOAMNA: Bine, zic și eu, că dacă e american, sărăcuțul, se schimbă multe. MÃMÃLIGA (ușor iritată): Stai puțin, eu sunt în măsură să afirm că porumbul e de-al nostru. Făina de porumb… DOAMNA: Se pune în apă caldă. MÃMÃLIGA: Stai ușurel că-ți explic. Făina să nu fie prea veche, umedă sau râncedă DOAMNA: Firește. MÃMÃLIGA: Când apa dă în clocot se amestecă presărând făina. DOAMNA: Amestec intens? MÃMÃLIGA: Mie îmi plac mișcările ritmate, ușoare, tandre, iar făcălețul să fie neapărat din lemn de fag. DOAMNA: Lemn de fag? MÃMÃLIGA: Nu-i o regulă, mai degrabă o toană de-a mea. Asta-i rețeta clasică. Cele două urcă pe turn. PRIMARUL: Doamnelor? MÃMÃLIGA: Tare am mai transpirat. CETÃÞEANUL: Când o mămăligă transpiră, nu-i de bine, e la un pas de a se fleșcăi. DOAMNA: Obraznicule! Asta-i o remarcă răutăcioasă! MÃMÃLIGA: Sper că nu am fost chemată aici pentru a fi jignită! PRIMARUL: Dar Domnul Cetățean vă adoră! Vorbește oricui despre calitățile dumneavoastră… ținuta… MÃMÃLIGA: Nu mă mai peria și dumneata! CETÃÞEANUL: V-am compus câteva versuri, pentru această istorică întâlnire a noastră cu un Marțian! PRIMARUL: Nu știam, domnul meu, că ești talentat! DOAMNA: Și Telemah al meu scrie versuri! PRIMARUL: Un Marțian poet! DOAMNA: Versurile marțiene au un ceva… MÃMÃLIGA: Haide, spune! DOAMNA: Ascultați o mostră! „Vârf roșu-n / Furtunile solare / Hap hap! / Sânul ți-e prea mare!” PRIMARUL: Profund, și parcă misterios! CETÃÞEANUL: Eu acum! „Mămăligă… / Cu brânză de oaie / Cu jumări de porc / Crescut pe paie / Bulgăre mic de aur / Mă reped spre tine ca un taur / (o ia pe Mămăliga în brațe) PRIMARUL: Ușor, domnule, că o zgâlțâi! CETÃÞEANUL: „În mireasma ta străbună / Si din forma ta de lună / De pe Marte am venit / Să-ți gust partea ce-am gândit / Că-i mai ușor de gătit!” MÃMÃLIGA: Ce imn! PRIMARUL: Dragii mei! Călătorul ne va face onoarea reprezentării pe Marte! Am chemat-o aici pe stimabila mămăligă! CETÃÞEANUL: Brandul nostru regional! PRIMARUL: Pentru prezentare, e celebră, blondă și apetisantă! CETÃÞEANUL: Simplitatea, puritatea ei, sunt exemple de nezdruncinat că poluarea nu ne-a atins toate celulele! DOAMNA: Un exemplu demn de urmat, Marțianul Telemah va fi încântat! MÃMÃLIGA: Sunt măgulită! PRIMARUL: Cu brânză și smântână – chiar delicioasă! CÃLÃTORUL: Se poate o bucățică să-mi pun și eu acolo departe, printre stele? CETÃÞEANUL: Ia-o toată dacă dorești, ne rămâne oricum și nouă destulă! PRIMARUL: Mămăligă bună, înțeleapta noastră mumă, dacă interesul orașului e să pleci pe Marte, însoțind acest temerar călător… CÃLÃTORUL: Străzile orașului, toate bulevardele și câteva sute de canale – străbătute! Intră Comitetul de primire (cerșetori, nebuni, toxicomani) UN CERȘETOR: Domnule Primar, a început? PRIMARUL: Ați ajuns la țanc! UN CERȘETOR: Om fi ajuns la țanc, dar ar fi bine să vă țineți de program! TOXICOMANUL: Mai avem: trei lansări de carte, o expoziție de pictură și două concerte de binefacere. PRIMARUL: Felicitări. Dragi concetățeni, sunteți substanța prezenței noastre fizice la evenimentele spirituale. CETÃÞEANUL: Scumpilor, ce s-ar face organizatorii fără voi! Dar așezați-vă aici în dreapta, în câteva momente aterizează Telemah. NEBUNUL: (cântă) „Marțiene Telemah / Pe pământ e un copac / Unul singur a-nflorit / Când la tine s-a gândit” PRIMARUL: Încă nu! Cântați când intră Telemah! Scena a III-a Intră Telemah. Corul Comitetului de primire cântă cu patos: „Marțiene Telemah…” Din cer, pe o scară, coboară Marțianul Telemah, vizibil emoționat. MARÞIANUL: „Vârf roșu-n / Furtunile solare / Hap-hap! / Muzica-i prea tare!” PRIMARUL (Comitetului): Mulțumim, mulțumim! Minunatule Telemah, orașul nostru, spuma urbei noastre vă întâmpină cu drag. MARÞIANUL: „Vârf roșu-n / Furtunile solare / Hap-hap / Vorbim despre poluare?” PRIMARUL: Un obicei al nostru, vă rog să rupeți din această savuroasă mămăligă, semnifică ospitalitatea! MARÞIANUL (se apropie neîncrezător de Mămăligă) Hap-hap! Ciudată culoare! CETÃÞEANUL: Este cea mai pură formă de adresare. Noi o servim cu sare! MARÞIANUL: Fii mai explicit! Hap-hap-hap! Ce te-a apucat cu această versificare? CETÃÞEANUL: Mămăliga este un conglomerat de apă cu cereale, gustos, se drege cu puțină sare, brânză, ceapă, etc. MARÞIANUL: Vizita mea, acest schimb de experiențe pe teme de poluare, nu văd cu mămăliga ce are! PRIMARUL: E o formă de socializare. MARÞIANUL (ușor iritat): Gata cu gluma! Luați din fața mea arătarea asta! MÃMÃLIGA: Excelență! Sunt umilită! CETÃÞEANUL: N-auzi tu, ieși afară! Domnul Telemah nu se simte bine în prezența ta! Mămăliga leșină. MARÞIANUL: (face un pas peste ea, se adresează Doamnei): Haide dragă, nu avem decât o oră la dispoziție! (Ies sărutându-se). PRIMARUL: S-a dus. CETÃÞEANUL: Poate ar trebui să înștiințăm Comitetul Marțian. Această persoană este iresponsabilă. MÃMÃLIGA: (revenindu-și brusc din leșin): Ce rușiiine! CETÃÞEANUL: Lasă dragă, noi te apreciem! PRIMARUL: Primește, în numele orașului, scuzele mele!Sau invers… Mitocanul! Așa se poartă toți delegații, nu le arde decât de regulat! MÃMÃLIGA (iese izbucnind în plâns): O să mai aveți voi nevoie de mine! PRIMARUL (călătorului): Să redactăm un protest pe care îl vei înmâna personal Consiliului Marțian. Scena a IV-a Un turn pe planeta Marte. Marțianul și Călătorul coboară din cer pe o scară. MARÞIANUL: Pentru început să ne întărim încrederea unul în celălalt. Dă-mi protestul. CÃLÃTORUL: Care protest? MARÞIANUL: Fii drăguț – protestul! Uite, de aia nu progresați voi – protestați și complotați. CÃLÃTORUL: E un document secret al orașului meu pentru Consiliul Marțian! MARÞIANUL: Ai încredere! Sunt președintele Consiliului! CÃLÃTORUL: Excelență, vă înmânez acest protest! Orașul meu este dezamăgit! MARÞIANUL: Și eu sunt foarte dezamăgit! CÃLÃTORUL: (brusc încântat): Câte bulevarde aveți pe Marte! MARÞIANUL: Facem ce putem… CÃLÃTORUL: Aproximativ câte străzi? MARÞIANUL: Cu exactitate? Cred că e o informație clasificată! CÃLÃTORUL: Marțienii par atât de fericiți! MARÞIANUL: Niște paraziți! CÃLÃTORUL: Exagerezi! Ooooo, dar câte antene! MARÞIANUL (foarte plin de sine): Tehnică marțiană de ultimă generație. CÃLÃTORUL: Folositoare la… ce? MARÞIANUL: Antena aceea lungă și plină de nervuri captează energia voastră sexuală. CÃLÃTORUL: Oooo, interesant, foarte! MARÞIANUL: Cu ea tragem apa la toate grupurile sanitare de pe Marte! Avem sisteme de captare pentru trăirile voastre. Ura ne e cea mai folositoare. Am eliminat în totalitate centralele nucleare. Bineînțeles toate acestea sunt sisteme alternative de energie. CÃLÃTORUL: Potrivit ar fi să ne plătiți și nouă din când în când! MARÞIANUL: Voi sunteți extrem de risipitori! CÃLÃTORUL: Prin natura meseriei plec des. Asta nu-i o scuză, bineînțeles. Cu aceste detalii… MARÞIANUL: Marte a terminat de secole cu poluarea. CÃLÃTORUL: Folosiți doar energie umană? MARÞIANUL: Unele emisii ale voastre trebuie filtrate. Dar în general e OK. CÃLÃTORUL: Și poluarea, schimbul de experiență… MARÞIANUL: Nu am nici o treabă, poluarea e un pretext pentru a-mi acoperi cheltuielile de transport. Eu de fapt mi-am vizitat iubita. CÃLÃTORUL: Domnule, e o glumă proastă! Călătoria mea ar trebui să devină istorică! Soluțiile pentru oraș, poluarea… MARÞIANUL: Asta e, dragule. Inspiră-te și tu din ce poți și adio, eu am zburat spre consiliu. CÃLÃTORUL: (singur) Băăăi, dacă și marțienii sunt neserioși… ACTUL II Scena I Piața orașului. Călătorul tocmai s-a întors de pe Marte, încărcat de documente și diferite recipiente cu mostre de tot felul. PRIMARUL: Iubitul nostru erou! CETÃÞEANUL: Pionierule spațial! PRIMARUL: Mulțumesc! CETÃÞEANUL: Cu respect mulțumim! PRIMARUL: Întors cu nenumărate informații despre neprețuita experiență marțiană! CETÃÞEANUL: Vom scăpa de poluare! PRIMARUL: Da, acesta va fi miezul luptei noastre politice în campanie: moarte poluării! CETÃÞEANUL: Jos rablele! PRIMARUL: Ușurel, frate, că suntem doar la jumătate de mandat. Călătorule, curajul tău, priceperea în a ne reprezenta interesele fac din tine eroul zilei! Intră în piață Comitetul de primire… NEBUNUL: Ridicați-i o statuie! TOÞI: O statuie, o statuie! PRIMARUL: Trebuia să fiți aici la 3! TOXICOMANUL: Două înmormântări și o prelegere despre fericire. Nu facem față! PRIMARUL: Poate ar fi bine să mai înființăm un comitet. Orașul a devenit extrem de activ. CETÃÞEANUL: Dumneavoastră l-ați făcut atât de însetat de cunoaștere! PRIMARUL (Călătorului): Ei? TOÞI CEI DIN PIAÞÃ: Ei? CÃLÃTORUL: Ehehei! PRIMARUL: Și spune, sunt mulți marțieni pe Marte? CÃLÃTORUL: Muuulți! PRIMARUL: Și poluare? CÃLÃTORUL: Șiiii! PRIMARUL: Producție au? CÃLÃTORUL: Ehehei! PRIMARUL: Ei? CÃLÃTORUL: Domnilor, e ceva… CETÃÞEANUL: Ceva… ce? PRIMARUL: Vorbește, omule! CÃLÃTORUL: Suntem jefuiți. Marțienii sunt niște hoți! Rumoare. CETÃÞEANUL: O afirmație gravă. PRIMARUL: Urgent urgent trebuie acoperită cu dovezi? CETÃÞEANUL (scoate un teanc de documente): Am aici planuri, detalii tehnice, și-au dezvoltat o tehnologie cu care ne storc toată energia. PRIMARUL: Voi decreta un conflict diplomatic pe termen nelimitat! CÃLÃTORUL: Marțienii stau toți cu burțile la soare, prosperitate – prosperitate, sugându-ne nouă vlaga. CETÃÞEANUL: Zi ceva de poluare. CÃLÃTORUL: Vax, domnule, nimic, nu-ți spun? Și-au oprit industria, toate și le iau de la noi! PRIMARUL: Atunci, oprim și noi industria. CETÃÞEANUL: Producția? PRIMARUL: Producția oprită imediat, savanții noștri să pună pe picioare sisteme similare cu cele marțiene! CÃLÃTORUL: Mămăliga lipsește, ce s-a făcut cu ea? PRIMARUL: De când a fost umilită public, s-a retras, nu se știe unde. Scena a II-a Tot orașul e plin de antene. Comitetul de primire tolănit la soare. NEBUNUL: Agricultura… TOXICOMANUL: Nu mai mișcă nimic. Plantele s-au oprit din creștere. Chiar și cânepa… NEBUNUL: Când o să înceapă să funcționeze? CERȘETORUL: Mi-e frică de foamete. Eu sunt cel mai afectat dacă începe. TOXICOMANUL: Primarul a promis că în scurt timp instalațiile vor produce. CERȘETORUL: Primarul… dă din gură. Asta-i meseria lui. Salariul salariu, mâncărică din plin, dar noi, Comitetul de primire, cui rămânem dacă începe foametea? Scena a III-a În turn primarul și cetățeanul, apoi călătorul. PRIMARUL: Savanții noștri au reprodus integral tehnologia marțiană? CETÃÞEANUL: În cel mai mic detaliu, până la ultima șaibă. PRIMARUL: Mai folosesc piese atât de rudimentare? CETÃÞEANUL: E o figură de stil… PRIMARUL: Orașul e agitat, s-a împuținat mâncarea. CETÃÞEANUL: Încă câteva antene și începem captarea energiei marțiene. CÃLÃTORUL (intră ușor descumpănit): La marginea orașului au fost mâncate toate frunzele de pe copaci. PRIMARUL: Nu mai spune, atâția viermi de mătase? CÃLÃTORUL: Oamenii. Și se întreabă dacă antenele vor funcționa… CETÃÞEANUL: Întrebarea e logică. PRIMARUL: Eu, de unde să știu? Presupun că ar fi bine să fim optimiști. CETÃÞEANUL: Nefuncționarea pentru noi ar fi sfârșitul PRIMARUL: Marțianul Telemah a întrerupt orice comunicare. CÃLÃTORUL: Impostorul! Săraca Doamnă s-a sinucis. CETÃÞEANUL: Din dragoste? PRIMARUL: O sinucidere din dragoste pentru un… impostor? CÃLÃTORUL: Tragedie pură. PRIMARUL: Pură… ca mămăliga. CETÃÞEANUL; Mămăliga! Uitasem de ea! Ar trebui să intensificăm acțiunile diplomatice. În cazul unui dezastru, ar fi o alternativă. PRIMARUL: Nu primește pe nimeni. CETÃÞEANUL (Călătorului): Dacă ai încerca tu, de când cu… călătoria pe Marte… ai căpătat o experiență de-a dreptul… logoreică. PRIMARUL: Mămăliga rămâne soluția de avarie. CÃLÃTORUL: Primesc,dar nu sunt poet. Știți, ați obișnuit-o cu versuri. CETÃÞEANUL: Rimele în seama mea! PRIMARUL (voce stinsă, fără convingere) E… talentat, sărăcuțul… Scena a IV-a Foametea a ajuns în centrul orașului. Tehnologia de inspirație marțiană refuză să funcționeze. În turn s-au refugiat Primarul, Cetățeanul, Comitetul de primire și în curând va coborî din cer și Marțianul Telemah. PRIMARUL (privește neliniștit înspre Bulevardul central): Hm, nu se vede… CETÃÞEANUL: Gata, ultima bucată de șuncă au furat-o șobolanii. PRIMARUL: Suntem terminați. Coboară de pe scară Marțianul Telemah. Abia se ține pe picioare. Corul Comitetului de primire, anemic. CORUL (cântă): Marți-țiene-Tele-mea-ah… PRIMARUL: Liniște! Cât tupeu să te arăți aici! MARÞIANUL: Sunt exilat. Pe Marte e o catastrofă… Nimănui nu i-a trecut prin minte utilitatea unei antene de captare a senzației de foame. PRIMARUL: Ahaaa! Dependența de noi vă e fatală! MARÞIANUL: Încetându-vă activitatea ne-ați trimis în declin. PRIMARUL: Cinicule, murim. Orașul meu piere de foame. MARÞIANUL: Aduceți Mămăliga. Am să-i cer scuze public. CETÃÞEANUL: Scuzele tale nu mai valorează nimic. PRIMARUL: De s-ar întoarce Călătorul… CETÃÞEANUL: Excelență, liniștiți-vă, încă nu-i totul pierdut. MARÞIANUL: Ceva în bine tot s-a schimbat aici. De când ați încetat producția, aerul e mai curat. PRIMARUL: Aerul, apa… Toate rămân în urma noastră. CETÃÞEANUL: Mi-e o ciudăăăă… Cui rămân? NEBUNUL: Asta-i o mostră de pesimism prehalucinant. Fluturilor, florilor, păsărelelor negreșit. TOXICOMANUL: Domnule Primar, să vină Mămăliga! COMITETUL DE PRIMIRE (cu un ultim efort9: Măăămăăăliiigaaa! Scena a V-a Toți sunt amețiți, au halucinații. MARÞIANUL: Vii odată? PRIMARUL: Unde, unde? MARÞIANUL: Bucata mea din lunăăă… Hap-haaap… CETÃÞEANUL: Tacă-ți gura, marțian plicticos. PRIMARUL: Uite pe bulevaaard… Călătorul o ține de mânuță, e delicaaată… CETÃÞEANUL: Aburindă… Proaspătă… MARÞIANUL: Haaap... Urcă… NEBUNUL: Ãștia delirează, pe bulevard nu e nimeni. CÃLÃTORUL (intră vioi): Vine, pentru a cât-a oară mămăliga ne scoate din impas. Nici o mișcare, toți au amuțit. NEBUNUL: S-a terminat cu noi, ați ajuns prea târziu. CÃLÃTORUL: Prea târziu? Dar Mămăliga v-a iertat, e aici pentru voi! NEBUNUL: Cu brânză? SFÂRȘIT |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate