Uvertură

La ridicarea cortinei,ee văd în prim plan un elev: elevul maestrului de muzică, stînd la o masă și încercînd să compună, îngînînd pe niște versuri improvizate, o melodie.
Introducere:
ELEVUL: O, vai și vai de mine,
Ziua și noaptea, nu mi-e bine,
Mm..
În inimă am chin...
Ce mă poartă mereu pe drum..
Mm...mm..mm..mm...mm...mm...mm...mm...
Da, veșnic, tot pe drum...
La..la ra lalalala...
Cumplit ma chinuiești...
iubit-o, si...să..mm..mi-o plătești,
Da, da,..hm...plătești..
O, păstoriță,
Hai spune-mi scumpo, spune-mi zău...
Că doar nu sînt dușmanul tău,
Mm...mm...al tău dușman, da zău, al tău...
Frumoaso cum mă chinuiești,
Pe cinstea mea...ai..să-mi plătești...
O, ciobăniță dragă!
Hai spune-mi făr' să-ti pară rău,
Că eu nu sint dusman de-al tău..
...de-al tău..hm...mm..al tău..

PRIMA SCENÂ

Maestrul de muzică,elevul, maestrul de dans,
cîntăreți, dansatori.
MAESTRUL DE MUZICÂ (către elevii săi):Veniți și trăgeți-vă puțin suflețelul, pînă apare domnul.
MAESTRUL DE DANS: (către oamenii săi):Și voi,așteptați aici în sală.(Își conduce elevii într-un colț al sălii).
MAESTRUL DE MUZICÂ (către un elev):Ești pregătit?
ELEVUL:Desigur, am terminat deja.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Lasă-mă să văd.(Se uită la piesele compuse):Da, sînt drăguțe.
MAESTRUL DE DANS: Ceva nou?
MAESTRUL DE MUZICÂ: Da, i-am dat două teme de scris: o arie și o serenadă.
MAESTRUL DE DANS: Pot să mă uit un pic?
MAESTRUL DE MUZICÂ: Puteți chiar să le auziți cînd stăpînul casei va apărea.
MAESTRUL DE DANS: Ne dă contracte, numai așa, ca să se afle-n treabă.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Da, acesta este omul nostru. Dacă toți nobilii ar fi ca înfumuratul ăsta, care habar n-are de noblețe și de sînge albastru, artele noastre ar fi mai înfloritoare ca niciodată.
MAESTRUL DE DANS: Totuși, nu degeaba, aș dori , ca să si înțeleagă ceva din asta.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Desigur, numai că el înțelege prost dar plătește bine. Și, după cum vedeți, arta nu mai e ce a fost odată, acum totul este doar o afacere din care se pot scoate parale.
MAESTRUL DE DANS:Ba, din partea mea, să fie și așa, dar mă scoate din sărite un tîmpit ca ăsta, care n-are nici un simț artistic dezvoltat. Nu este strigător la cer, ca un barbar prost ca ăsta ne judecă nouă operele și le numește, nebunii nesănătoase? Ce frumos ar fi, să putem lucra pentru niște oameni mai cizelați, care să înțeleagă mesajul divin al artei .Trebuie să facem temenele unui neisprăvit, care nu are nici ureche muzicală și nici vreun gust deosebit pentru dansurile de societate.
MAESTRUL DE DANS: Sînt pe deplin de părerea dumneavoastră. Prețuiesc enorm judecata și felul dumneavoastră de a fi. Dar nu putem trăi din imnuri sacre, trebuie să ne adaptăm ca atare situației de față și să aducem acestui afon, cît mai multe daune financiare, chiar dacă asta nu este meritoriu pentru nobila noastră menire de artiști. El poartă toată înțelegerea muzicală în traistă, judecata lui este bîta, putem să-l ducem cum vrem noi de nas.
MAESTRUL DE DANS: Ceea ce spuneți este drept, dar totuși nici banii nu aduc fericirea de cele mai multe ori.
MAESTRUL DE MUZICÂ:Ce să facem, trebuie să jucăm o festă, atît. Și chiar și astfel de recitaluri ne dau posibilitatea să ne facem cunoscuți lumii.
MAESTRUL DE DANS: Uite-l că vine.

SCENA A DOUA:

Domnul Jourdain, doi lachei,maestrul de muzică, maestrul de dans, cîntăreți, dansatori, muzicanți.

DOMNUL JOURDAIN: (Intr-un halat de noapte, cu căciulă de noapte pe cap): Deci, oameni buni, ce este nou? Mă vrăjiți cu ceva strașnic?
MAESTRUL DE DANS: Cum așa? Ce doriți să insinuați cu asta?
DOMNUL JOURDAIN: Sau..voiam să spun,ma delectati cu vreun dialog, cu vreun prolog ,cu ceva pus pe muzică si însoțit de dansuri.
MAESTRUL DE DANS: Aha, așa deci!
MAESTRUL DE MUZICÂ: Noi sîntem pregătiți cu tot tacîmul.
DOMNUL JOURDAIN: M-am sculat tîrziu azi și m-am îmbrăcat ca un domn din lumea bună. un croitor mi-a pregătit niște mătăsuri, și hainele nu erau încă gata, nu mă puteam pune așa, cu una cu două , la patru ace.
MAESTRUL DE MUZICÂ: De aceea sîntem aici, să ne delectăm ochiul cu asta.
DOMNUL JOURDAIN: Vă rog, nu plecați pînă nu vine croitorul, și-mi aduce hainele cele noi. trebuie neapărat să mă vedeți , cum îmi stă așa.
MAESTRUL DE DANS: Cum doriți dumneavoastră.
DOMNUL JOURDAIN: O să vedeți cum o să mă căftănească din cap pînă-n picioare.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Nici nu ne îndoim de asta.
DOMNUL JOURDAIN: Și halatul ăsta de pe mine, l-am primit mai dăunezi. E foarte scump.
MAESTRUL DE DANS: Ce minunăție de halat.
DOMNUL JOURAIN: Croitorul meu zice că numai oamenii de vază poartă așa ceva, cînd primesc lume, dimineața.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Parcă a fost croit pe dumneavoastră.
DOMNUL JOURDAIN: Hei, lacheilor! Unde sînt cei doi lachei ai mei?
PRIMUL LACHEU: Ce doriți, excelența voastră?
DOMNUL JOURDAIN: Nimic. Voiam să văd doar, dacă mă auziți cînd vă chem. (către cei doi maeștri):Ce părere aveți despre livrelele astea?
MAESTRUL DE DANS: Sînt tare frumoase.
DOMNUL JOURDAIN:(Descheindu-și halatul, lasă să i se vadă picioarele, în ciorapi fini de mătase și pantalonii de culoare verde, combinată cu culoare roșie), pulpanele. Acesta este un costumaș de dimineață, pentru orele mele de gimnastică artistică.
MAESTRUL DE MUZICÂ: E foarte simpatic.
DOMNUL JOURDAIN: Lacheu!
PRIMUL LACHEU: Înălțimea voastră?
DOMNUL JOURDAIN:(In timp ce-și dă halatul jos):Ja halatul, te rog. Ce ziceți, arăt elegant îmbrăcat?
MAESTRUL DE DANS: Minunat de elegant, nu există posibilitatea unei comparații.
DOMNUL JOURDAIN: Și acum să trecem la oile noastre.
MAESTRUL DE MUZICÃ: Doresc mai întîi să vă prezint o piesă(face semn elevului să se ridice)care este de fapt serenada pe care mi-ați comandat-o mai dăunezi. Acest elev este cel mai talentat dintre toți elevii mei.
DOMNUL JOURDAIN: Totuși, așa ceva nu se dă elevului, domnul meu. Elevii nu sînt totuși potriviți pentru așa ceva.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Să știți că avem elevi care sînt la fel de buni, ca marii maeștri. Ascultați, vă rog, totuși, melodia este superbă.
DOMNUL JOURDAIN: Dă-mi te rog din nou halatul, ca să pot auzi mai bine!-Sau mai bine stați, că parcă sînt totuși mai drăguț fără halat pe mine-ori mai bine, dă-mi-l totuși, îmbrăcat arăt ceva mai dominant.
(Un cîntăreț cîntă pe note, ceea ce mai devreme a scris elevul).

ARIE

CÎNTÃREÞUL:
"O, vai mie, doamne sfinte, ce chinuri cumplite,
Mă porți cu a ta privire pe drumuri ocolite!
De ce mă pedepsești, vai;
Să plătesc cu lacrimi,
Oh, frumoasă păstoriță,
De ce-mi ești dușmancă?

DOMNUL JOURDAIN: Acest cîntecel e cam aiurit, mă face să adorm. Nu găsiți ceva mai săltăț?
MAESTRUL DE MUZICÂ: Dar cîntecul trebuie să se cînte pe versuri, domnule.
DOMNUL JOURDAIN: Ce-i al lui e-al lui. Mi-a cîntat frumos, nu zic ba. Ja spune-mi cum vine asta?
MAESTRUL DE DANS: Nu știu, regret nespus.
DOMNUL JOURDAIN: Parcă era și ceva zgomot în muzica asta, nu?
MAESTRUL DE DANS: Zgomotos?
DOMNUL JOURDAIN:(Cîntă după ureche, fără acompaniament orchestral):
Fetițo, ce miel mi-erai,
Puiculiță dragă,
De nevastă mi te luai
Și tăceai ca moartă.
Of of of și aoleu,
Vai de suflețelul meu,
Acum ești un tigru.
Nu-i frumos?
MAESTRUL DE MUZICÂ: Este cel mai frumos cîntec din lume.
MAESTRUL DE DANS: Și cîntați așa de bine...
DOMNUL JOURDAIN: Și cu toate acestea, vă asigur că în viața mea nu am luat niciodată lecții de canto.
MAESTRUL DE MUZICÃ: Domnul meu, trebuie să studiați și muzica, nu numai dansul. Dansul este nedespărțit de muzică.
DOMNUL JOURDAIN: Învață lumea bună să cînte?
MAESTRUL DE MUZICÂ: Desigur, domnul meu.
DOMNUL JOURDAIN: Păi atunci, hai să o-nvăț. Dar nu prea știu nici eu cînd am timp, că, mi-am comandat și un maestru de scrimă și un filozof, care vin tot dimineața să mă învețe.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Și filozofia este ceva, domnul meu, însă, muzica, vai, muzica...
MAESTRUL DE DANS: Muzica și dansul sînt totul, domnule, sînt exact, ce aveți mai multă nevoie.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Nimic pe lume nu-i mai folositor într-o țară, ca muzica.
MAESTRUL DE DANS: Dansul este o necesitate contemporană.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Fără muzică, o țară nu are sens.
MAESTRUL DE DANS: Fără dans, omul este pierdut.
MAESTRUL DE MUZICÂ: De aceea sînt atîtea războaie și pierderi, că oamenii nu ascultă sunetul împăciuitor al muzicii.
MAESTRUL DE DANS: Toate relele de-a lumgul vremurilor se trag din lipsa dansului.
DOMNUL JOURDAIN: Da, asta așa este.
MAESTRUL DE DANS: Dacă toți oamenii ar fi conștienți de spiritul armonic și benefic al dansului, ar fi mai buni și mai toleranți unii cu alții.Istoria nu ar mai aduce atîtea pierderi de valori umane.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Nu au fost mereu războaie, pentru că oamenii nu au vrut să învețe muzica?
DOMNUL JOURDAIN: Aveți dreptate.
MAESTRUL DE DANS: Apare o lovitură de stat, sau înfăptuiește ceva greșit, are o strategie proastă, atunci se vorbește de o retragere politică. Sau se spune, că el dansează singur, nu în rînd cu ceilalți.Nu.i așa?
DOMNUL JOURDAIN: Ba da.
MAESTRUL DE DANS: Și asta i se trage, pentru că nu cunoaște pașii de dans.
DOMNUL JOURDAIN: Da, aici aveți amîndoi dreptate.
MAESTRUL DE DANS: Noi dorim doar să vă demonstrăm, cît de importante și de folositoare sînt, dansul și muzica.
DOMNUL JOURDAIN: Da, asta pot să înțeleg încă foarte bine.
MAESTRUL DE MUZICÂ? Doriți deci să probăm arta noastră?
DOMNUL JOURDAIN: Da.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Așa cum vă spuneam, este vorba despre încercarea noastră modestă de a demonstra aceste pasiuni care se trag din spiritul artistic al muzicii.
DOMNUL JOURDAIN: Bravo!
MAESTRUL DE MUZICÂ:( către cîntăreți)!Acum!
(către domnul Jourdain). Trebuie să vă imaginați că sînteți costumat ca păstor.
DOMNUL JOURDAIN: De ce din noi cioban? Peste tot, nu se vorbeste și nu se cîntă decît despre coibani.
MAESTRUL DE DANS: Dacă scena reprezintă prin intermediul muzicii o scenă idilică, păstorească, trebuie să înțelegeți tematica acestei scene și rolul real artistic al păstorului.Cîntecul s-a născut în sînul păstoritului autohton din toate timpurile, chiar dacă a fost interpretat chiar de oameni de vază precum prinți, duci , marchizi, care așa își puteau exprima focul interior al pasiunii lor, al iubirii.
DOMNUL JOURDAIN: Foarte bine, să auzim.