Renumitul compozitor, violonist și șef de orchestră francez de origine română Vladimir Cosma a susținut marți 14 decembrie 2010, un spectacol de gală organizat de Institutul Cultural Român din Paris la Ambasada României, în care s-a întreținut cu jurnalistul și animatorul de radio și televiziune Vincent Perrot povestind despre viața sa, cariera sa muzicală și modul în care a compus cele peste 300 de piese muzicale pentru filme.


Vladimir Cosma ©Marina Nicolaev

Un inedit spectacol-concert la care au fost invitați muzicieni și cântăreți cunoscuți pentru a interpreta o parte din piesele sale celebre. Pentru prima oară, pe scenă în România (respectiv ambasada), după mai bine de 50 de ani, cum mărturisește el însuși, Vladimir Cosma a anunțat că va fi prezent în 2011 la București unde se va organiza un mare spectacol la Ateneul Român.


©Adrian Rozei

Considerat cel mai mare compozitor din cinematografia franceză, Vladimir Cosma a reușit să inoveze acest gen de muzică introducând de o maniera inimitabilă nu numai pasaje ale muzicii culte dar și inserții din muzica populară românească.

http://www.youtube.com/watch?v=cHQ90fKAUYE&NR=1

Pe un mare ecran instalat pe scenă, Vladimir Cosma alături de interlocutorul său Vincent Perrot, și-a prezentat povestea din Bucureștiul său, acolo unde a văzut lumina zilei - 3 aprilie 1940 - în timpul celui de-al doilea război mondial. Așa cum mărturisește, nașterea sa a urmat unei conjuncturi tragice: părinții stabiliți la Paris, au fost nevoiți să vină de urgență în România la înmormântarea bunicului, dar războiul și mai târziu, după 1944, autoritățile comuniste, nu le-au mai permis reîntoarcerea. Este numit Vladimir „din dragoste pentru Franța” și în cinstea lui Wladimir d'Ormesson, pe vremea aceea ambasadorul Franței la București.

Vladimir Cosma provine dintr-o familie renumită de „muzicieni evrei-români originari din Craiova”: tatăl său Teodor Cosma pianist și șef de orchestră, elevul lui Lazare-Lévy; mama sa, Carola Cosma, autor-compozitor, Edgar Cosma, „cel mai bun dintre noi” unul din unchii săi, compozitor și șef de orchestră, care va emigra definitiv în 1960 în Franța, iar bunica Clémence din partea tatălui, pianistă la rândul ei și elevă a renumitului profesor italian Ferruccio Busoni.
Va studia de mic vioara întrucât familia fiind evacuată din casă într-un spațiu extrem de modest, nu și-a putut permite un pian decât târziu abia când Vladimir Cosma împlinește 15 ani.

Imaginile de altădată se succed pe ecran. Își amintește cu nostalgie de studiile sale de la Conservatorul din București, de figurile luminoase ale profesorilor Cecilia Nițulescu Lupu, Garbis Avakian, Mihail Andricu, Ion Dumitrescu, Romeo Alexandrescu, Leon Keppler ș.a.

In anii 1957-1958, Vladimir Cosma pierde un an de conservator pentru căm deși un student strălucit, este considerat de comuniști ca un student decadent influențat de jazz-ul capitalist.

Va pleca cu toată familia prin 1963,iar reîntâlnirea cu unchiul său Edgar și bunica sa din gara Lyon va fi memorabilă. Își va lua doar vioara și câteva caiete pline de compoziții muzicale. La Paris începuturile au fost grele. Este însă acceptat la cursurile renumitei Nadia Boulanger de la Conservatorul american de la Fontainbleau. Obține mai târziu o bursă prin concurs la Conservatoire national supérieur de musique din Paris. Tatăl său suferă un atac de cord, iar Vladimir Cosma este nevoit să caute de lucru pentru a-și întreține familia. Un sprijin deosebit va acorda familiei de-a lungul timpului Jean Wiener.

Va colabora cu Claude Bolling și orchestra acestuia alături de care va reuși să participe la spectacolele lui Charles Trenet, Jean Sablon, Juliette Gréco sau Tino Rossi. Va face înregistrări pentru Maison de Radio sau studiourile Pathé Marconi.

Întâlnirea cu Michel Legrand va face posibilă intrarea definitivă pe scena cinematografiei. Îi vor trebui de-altfel zece ani pentru a reuși. Șansa de a compune singur muzica unui film va fi în 1967 când la recomandarea lui Michel Legrand, Yves Robert îi va încredința „Alexandre le bienheureux”. Această reușită lansare îi va aduce în primul rând, o prietenie de 35 de ani cu Yves Robert.
Urmează un nou film în 1969 „Clérambard”, la propunerea lui Yves Robert.

În 1972, compune pentru „Le grand blond avec une chaussure noire”(pe care mulți l-au văzut pe ecrane în România) unde introduce pasaje prelucrate din muzica populară romanească, cu predilecție o sârbă interpretată la nai, un instrument necunoscut pe atunci în Occident, care îl va propulsa incredibil pe Gheorghe Zamfir (despre care nimeni din Franța nu știa nimic), și care va face la rându-i o carieră strălucită, cât și la un alt instrument, țambal.
În 1973, este solicitat să compună pentru filmul lui Louis de Funes „Les Aventures de Rabbi Jacob”.

http://www.youtube.com/watch?v=seUSBlUftro&NR=1

Louis de Funes era extrem de pretențios și până a fi contactat se făcuseră și alte înregistrări ale lui Georges Delerue, Michel Polnareff și Norbert Glanzberg!
Succesul este asigurat după care au urmat peste 300 de filme.

http://www.youtube.com/watch?v=MaYOeRARwfU&feature=related

În prezența spectatorilor, Vladimir Cosma a interpretat el însuși câteva din aceste compoziții la pian, și și-a invitat pe scenă prietenii să cânte: de la pianiști, violoniști, sau soprana Sarah Pagin (fiica violonistei Silvia Marcovici) la cântăreți de jazz din Belgia, Franța, România, acompaniați original la acordeon și nai.
Unul din invitații speciali a fost și Richard Sorensen, interpretul șlagărului „Reality” compus de Vladimir Cosma pentru filmul „La Boum” unde a debutat Sophie Marceau.

http://www.youtube.com/watch?v=KDjDYap-_X8&feature=related

În afară de compozițiile muzicale din filme, Vladimir Cosma a compus în 2007 opera „Marius et Fanny” după „La trilogie marseillaise” de Marcel Pagnol, în care compatrioata noastră Angela Gheorghiu alături de soțul ei Roberto Alagna dețin rolurile principale. Ecranul mare de pe scenă i-a prezentat pe cei doi cântând un fragment din această operă.

http://www.youtube.com/watch?v=uKreW6ePtDw&feature=related

În 2009 Vladimir Cosma a compus o cantata „1209” dedicată orașului Béziers și interpretată de Petits Chanteurs de la Trinité, orchestra Baeterra, având ca solistă pe soprana Ulrike Van Cotthem și recitatorul Dominique Lautré, cu un livret de Marc Henric. Aceasta creație muzicală face referire la masacrul miilor de locuitori din 1209 de la Béziers din timpul cruciadei.

În finalul spectacolului a venit pe scenă tatăl lui Vladimir Cosma, Teodor Cosma care, în ciuda celor 100 de ani împliniți, a cântat la pian cele mai frumoase partituri compuse de fiul său. Un moment extrem de emoționant care a ridicat practic, toată sala în picioare, în ropote indelungi de aplauze.


Vladimir Cosma și Teodor Cosma
©Adrian Rozei

După acest spectacol extraordinar, Vladimir Cosma a dat dedicații, fiind oferite publicului interesat, o serie de CD-uri cu muzica sa din filme și mai ales, cartea sa apărută anul trecut „Vladimir Cosma comme au cinéma”, Hors collection (2009).



Publicată în condiții grafice de calitate, cartea „Vladimir Cosma comme au cinéma”, Hors collection (2009) s-a epuizat deja din librării.


Vladimir Cosma și Vincent Perrot
©Marina Nicolaev

O seară excepțională unde am avut și eu privilegiul de a primi o carte având ca dedicație tema muzicală din „Les Aventures de Rabbi Jacob”.


Dedicație Marinei Nicolaev ©Adrian Rozei


Filmografie:
2010 : Crédit pour tous, Jean-Pierre Mocky
2010 : Les Insomniaques, Jean-Pierre Mocky
2009 : Colère, Jean-Pierre Mocky
2008 : Myster Mocky présente, Jean-Pierre Mocky, série TV
2007 : 13 French Street, Le Bénévole, Touristes, oh yes!, Les Ballets écarlates, 4 films de Jean-Pierre Mocky
2006 : Le Deal, Jean-Pierre Mocky
2003 :
Albert est méchant, Hervé Palud
Le Furet, Jean-Pierre Mocky
2001 :
Marche et rêve ! Les homards de l'utopie, Paul Carpita
Le Placard, Francis Veber
2000 : La Vache et le président, Philippe Muyl
1999 :
Le Schpountz, Gérard Oury
Le Fils du Français, Gérard Lauzier
Les Guignols de l'info - La Fiction, Bruno Le Jean
1996-1997 :
Le Dîner de cons, Francis Veber
Les Palmes de M. Schutz, Claude Pinoteau
Le Plus Beau Métier du monde, Gérard Lauzier
Le Jaguar, Francis Veber
1993-1994 :
L'Affaire, Sergio Gobbi
Cache cash, Claude Pinoteau
Bonsoir, Jean-Pierre Mocky
Montparnasse-Pondichéry, Yves Robert
La Soif de l'or, Gérard Oury
1992 :
Cuisine et dépendances, Philippe Muyl
Coup de jeune, Xavier Gélin
Le Souper, Édouard Molinaro
Le Mari de Léon, Jean-Pierre Mocky
1991 :
La Montre, la croix et la manière, Ben Lewin
Ville à vendre, Dis-moi qui tu hais, Jean-Pierre Mocky
Le Bal des casse-pieds, Yves Robert
La Totale !, Claude Zidi
La Neige et le Feu, Claude Pinoteau
1990 :
La Pagaille, Pascal Thomas
Le Château de ma mère, La Gloire de mon père, Yves Robert
Il gèle en enfer, Jean-Pierre Mocky
1988 :
La Vouivre, Georges Wilson
L'Étudiante, Claude Pinoteau
Corps z'a corps, André Halimi
1986-1987 :
Promis juré, Jacques Monnet
Lévy et Goliath, Gérard Oury
La Petite Allumeuse, Danièle Dubroux
Le Moustachu, Dominique Chaussois
Nitwits
Astérix chez les Bretons
Les Fugitifs, Francis Veber
Mort un dimanche de pluie, Joël Santoni
Rahan, générique de la série animée
1984-1985 :
La Galette du roi, Jean-Michel Ribes
Les Rois du gag, Claude Zidi
Le Gaffeur
Le Jumeau, Yves Robert
La Tête dans le sac, Gérard Lauzier
Astérix et la surprise de César, Paul et Gaëtan Brizzi
P'tit con, Gérard Lauzier
La Septième Cible, Claude Pinoteau
Les Mondes engloutis, Nina Wolmark
L'Amour en héritage, Kevin Connor
Just the Way You Are, Édouard Molinaro
1983 :
L'Étincelle, Michel Lang
Drôle de samedi, Bay Okan
Les Compères, Francis Veber
Le Bal, Ettore Scola
Banzaï, Claude Zidi
Retenez-moi... où je fais un malheur!, Michel Gérard
Tout le monde peut se tromper, Jean Couturier
La Chambre des dames, Yannick Andrei
1982 :
Le Prix du danger, Yves Boisset
La Boum 2, Claude Pinoteau
L'As des as, Gérard Oury
Jamais avant le mariage, Daniel Ceccaldi
Le Père Noël est une ordure, Jean-Marie Poiré
1981 :
Les Sous-doués en vacances, Claude Zidi
La Chèvre, Francis Veber
L'Année prochaine... si tout va bien, Jean-Loup Hubert
Une affaire d'hommes, Nicolas Ribowski
Pourquoi pas nous ?, Michel Berny et Maurice Biraud
1980 :
Diva, Jean-Jacques Beineix
Celles qu'on n'a pas eues, Pascal Thomas
La Boum, Claude Pinoteau
Inspecteur la Bavure, Claude Zidi
Le Coup du parapluie, Gérard Oury
C'est pas moi, c'est lui, Pierre Richard
Le Bar du téléphone, Claude Barrois
1979 :
La Femme enfant, Raphaelle Billetdoux
Courage fuyons, Yves Robert
Ils sont grands, ces petits, Joël Santoni
Cause toujours... tu m'intéresses !, Edouard Molinaro
La Dérobade, Daniel Duval
Duos sur canapé, Marc Camoletti
1977-1978 :
Confidences pour confidences, Pascal Thomas
La Raison d'État, André Cayatte
Plein les poches pour pas un rond..., Daniel Daert
Je suis timide mais je me soigne, Pierre Richard
La Zizanie, Claude Zidi
Nous irons tous au paradis, Yves Robert
Un oursin dans la poche, Pascal Thomas
L'Animal, Claude Zidi
Les Aventures de David Balfour, Jean-Pierre Decourt
À chacun son enfer, André Cayatte
Le Chien de Monsieur Michel
1975-1976 :
Le Jouet, Francis Veber
L'Aile ou la Cuisse, Claude Zidi
Les Robots pensants, Michel Subiela
Un éléphant ça trompe énormément, Yves Robert
Dracula père et fils, Édouard Molinaro
La Surprise du chef, Pascal Thomas
La Course à l'échalote, Claude Zidi
Catherine et compagnie, Michel Boisrond
Dupont Lajoie, Yves Boisset
Le Téléphone rose, Édouard Molinaro
Les Œufs brouillés, Joël Santoni
Le Faux-cul, Roger Hanin
1974 :
Le Chaud lapin, Pascal Thomas
Le Retour du grand blond, Yves Robert
La moutarde me monte au nez, Claude Zidi
Un couple, parmi tant d'autres... mais si pervers
La Virée superbe
La Rivale
1972-1973 :
La Dernière Bourrée à Paris, Raoul André
Les Aventures de Rabbi Jacob, Gérard Oury
La Raison du plus fou, François Reichenbach et Raymond Devos
Pleure pas la bouche pleine, Pascal Thomas
La Gueule de l'emploi, Jacques Rouland
L'Affaire Crazy Capo, Patrick Jamain
Salut l'artiste, Yves Robert
Le Dingue, Daniel Daert
Le Journal intime d'une nymphomane, Jésus Franco
Les grands sentiments font les bons gueuletons, Michel Berny
Le Grand Blond avec une chaussure noire, Yves Robert
Les Zozos, Pascal Thomas
Les Félines
Lo B'Yom V'Lo B'Layla
1971 : Les Malheurs d'Alfred, Pierre Richard
1970 :
Le Caïn de nulle part
Le Distrait, Pierre Richard
Teresa, Gérard Vergez
Le Voyageur
1969 : Clérambard, Yves Robert
1968 :
The Death of Joe the Indian
Aserei Hahofesh
Maldonne, Sergio Gobbi
But
1967 : Alexandre le bienheureux, Yves Robert




Autoarea mulțumește domnului Adrian Rozei pentru fotografiile puse la dispoziție.




surse:
„Vladimir Cosma comme au cinéma”, Hors collection (2009)
http://fr.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Cosma