agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-02-22 | | În cadrul Expoziției de carte aromână, găzduită de Biblioteca Națională a României și desfășurată între 15 februarie și 22 martie 2013, vineri, 22 februarie, ora 17:00, vor fi două lansări de carte în spațiul expozițional Atrium: Editura Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2012 Fotografii și coperta: Monica Gica Redactor: Marius Marian Șolea Prezintă George Vrana Editura Predania, București, 2012 Manuscris îngrijit de Maria Pariza Prezintă Maria Pariza Alexandru Gica, Introducere în istoria recentă a aromânilor - Prefață Prefață Am crescut înconjurat de cărți de matematică și de istorie. Era normal, fiindcă părinții mei erau profesori de matematică, respectiv de istorie. Cărțile cu care am crescut m-au influențat. Am ales să devin matematician. A fost o alegere oarecum firească. Nu doar că matematica exercita o magie puternică asupra mea, dar istoria era într-o poziție dezavantajoasă. Copil fiind, am realizat rapid că era ceva în neregulă cu istoria în vremea aceea (sunt născut în 1969, am copilărit în comunism). Era un contrast evident între poveștile de istorie pe care le auzeam de la tatăl meu și ceea ce auzeam la școală, ceea ce vedeam la televizor și ceea ce aflam din cele mai multe cărți. Ce-i drept, în bibliotecă erau și niște cărți mai vechi, mai scorojite, care păreau că „vorbesc” altfel. Deși copil, am înțeles că în matematică lucrurile sunt clare, pe când istoria este o știință care depinde mult de perspectiva celui care o prezintă. Am rămas însă cu pasiunea pentru istorie. Toți bunicii mei (Tache Gica, Marenca Piceava, Hristu Geacă și Vanghea Stamu) erau născuți în comuna Livezi, Grecia. Am crescut cu poveștile bunicii Vanghea despre o lume aromânească/armânească perfectă. Când am vizitat locurile natale ale bunicilor mei (în 2001) am constatat că Livezile din poveștile bunicii Vanghea erau mai frumoase decât cele reale (era normal, de fapt, să fie așa). Interesul meu pentru lumea bunicilor mei a început să se întâlnească cu interesul meu pentru istorie. Am primit sugestia să aplic pentru o bursă la New Europe College (NEC) cu un proiect de istorie a aromânilor de la Irina Nicolau într-una din lungile noastre conversații (decembrie 2001). I-am spus atunci Irinei că lipsa unei pregătiri de specialitate ar putea fi un obstacol serios pentru acest obiectiv. Mi-a replicat râzând că oamenii sunt mai liberi la NEC și nu asta va fi problema. După moartea Irinei (iulie 2002), la fiecare termen de înscriere la concursurile pentru bursele NEC, îmi aduceam aminte de spusele ei și resimțeam un fel de imbold de a încerca. Până la urmă, în 2008, mi-am luat inima în dinți și m-am înscris la concursul de burse NEC. Mă apropiam de 40 ani (la bursele NEC nu există limită de vârstă, însă sunt încurajați aplicanții care au până în 40 de ani) și acesta a fost motivul principal care m-a scos din starea de inacțiune. Am primit o bursă NEC (programul NEC) pentru al doilea semestru al anului academic 2008/2009. Era o bursă acordată „prin invitație specială pentru sprijinirea disciplinelor academice mai puțin dezvoltate”. Ulterior, Colegiul mi-a oferit prelungirea bursei pentru primul semestru al anului academic 2009/2010 (programul „Petre Þuțea”). Pentru bursa 2008/2009, am redactat (în engleză) textul despre aromânii din România. Pentru bursa 2009/2010, am redactat (în engleză și română) articolul despre aromânii din Albania, Republica Macedonia și Grecia. Doresc să mulțumesc aici celor care mi-au dat recomandări pentru acest proiect în cadrul NEC: Neagu Djuvara, Matilda Caragiu Marioțeanu (decedată în martie 2009), Nicolas Trifon și Thede Kahl. O adaug aici pe Irina Nicolau deoarece ea mi-a sugerat acest proiect. Aș dori să avertizez aici cititorul că nu am invocat aceste personalități pentru a garanta în vreun fel conținutul textelor scrise de mine; este chiar posibil ca unele dintre concluziile mele să nu fie în concordanță cu cele ale prietenilor mei menționați anterior. Nick Balamaci (editorul revistei Newsletters tipărită de Asociația Aromână Farsarotul din Statele Unite ale Americii. Fărșărotul este una dintre cele mai vechi asociații aromâne fiind fondată în 1903.) mi-a propus în 2010 publicarea celor două articole în revista pe care o coordonează. Conducerea NEC a fost foarte deschisă și a acceptat publicarea celor două studii scrise de mine pentru Colegiu în timpul celor două burse pe care le-am avut la această instituție într-o altă publicație (aceasta deoarece anuarele NEC apar cu o întârziere de câțiva ani; din acest motiv cele două texte menționate anterior nu au apărut încă în anuarele NEC). Textele publicate în Newsletters (volumele 24 și 25 reunite) au fost editate de Nick Balamaci căruia îi mulțumesc mult pentru munca făcută (care nu a constat doar într-o îmbunătățire a limbii engleze în care erau redactate articolele, ci și în diverse corecturi, tăieri și adăugiri). Newsletters apare în formă elecronică (există și o variantă tipărită în puține exemplare). Acest fapt a contribuit la o răspândire semnificativă a celor două articole (inclusiv prin preluarea lor de către alte site-uri). Doresc să exprim aici recunoștința mea pentru New Europe College (NEC), o instituție unică în România, pentru oportunitatea pe care mi-a oferit-o, dar și pentru libertatea pe care mi-a acordat-o pentru a-mi răspândi/ populariza scrierile realizate sub egida instituției („circulația” unei cercetări fiind un aspect important). Fiecare dintre noi „îngroapă” multe virtualități. Bursa NEC a fost pentru mine șansa de a nu „îngropa” pasiunea mea pentru istorie. Cartea de față apare la sugestia prietenului Marius Marian Șolea. Textele din această carte sunt cele scrise inițial pentru NEC. Cum unul singur dintre articole (cel despre istoria recentă a aromânilor din Europa de Sud-Est) era redactat în limba română, am tradus în română pentru această ediție textul despre istoria recentă a aromânilor din România. Am corectat unele erori din textele inițiale și am actualizat câteva informații. Am ales să păstrez titlurile inițiale ale articolelor. Am primit unele critici (probabil justificate) privitoare la aceste titluri. Un alt tip de critici se referă la folosirea de către mine a termenului aromân, în loc de armân. În general, istoricii se feresc să scrie despre istoria recentă, motivul fiind acela că lipsește perspectiva pe care ți-o dă distanța în timp și acumularea de documente. Am ales aceste două teme de istorie recentă deoarece cititorul poate intra astfel mai repede în miezul istoriei aromânilor. Pe de o parte, am ales să analizez istoria recentă a aromânilor din România prin prisma conflictului care divide comunitatea aromână din România (privitor la statutul aromânilor în România). Pe de altă parte, am dorit să creionez principalele repere ale istoriei re10 cente a aromânilor din Balcani prin „cartografierea” unei harți complicate de autoidentificări ale aromânilor, care adeveresc opinia Irinei Nicolau că politropia (varietatea formelor) este un fenomen definitoriu în lumea aromânească. Cele două articole sunt parte a unui proiect mai vast, acela de a realiza o istorie a aromânilor din secolul XVIII până astăzi. Dedic această carte memoriei bunicii mele, Vanghea, mamei mele, Despa, și tatălui meu, Gheorghe, de la care am învățat că trebuie să privești întotdeauna un fapt istoric din mai multe perspective. Părinții mei și bunica mea mi-au transmis dragostea pentru lumea aromânească/armânească. Le sunt recunoscător. Autorul |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate