Pentru a avea acces la diferite forme de învățământ (considerat drept), tuturor cetățenilor le sunt verificate cunoștințele. Pentru a avea acces la un loc de muncă (drept), tuturor cetățenilor li se pretinde, mai mult sau mai puțin oficial, fie o pregătire teoretică riguroasă, fie experiență. Pentru a avea acces la libera circulație (drept) pe drumurile publice cu un mijloc de transport personal, tuturor cetățenilor le sunt verificate abilitățile teoretice și practice. În schimb, li se permite tuturor să voteze și să influențeze destinul celorlalți fără nici un fel de testare. Ce anume îți conferă dreptul de a vota?

De asemenea, asist la un delir mediatic: „Yes la vot!”, în cadrul căruia diferiți indivizi din diverse medii de activitate, în virtutea faptului că sunt persoane publice, îî îndeamnă pe alții să voteze. Care este autoritatea sau acea calitate cetățenească a acestora care îi îndreptățește să se creadă superiori concetățenilor care aleg să nu voteze? Ce anume îi motivează cu adevărat pe cetățenii cu drept de vot să nu voteze?

Nu în ultimul rând, atât în țară, cât și în străinătate, au loc manifestări de stradă antisistem (formal îndreptățite) ale cetățenilor care nu au putut vota în primul tur, dar nu am văzut vreodată pe cineva să ia atitudine împotriva faptului că, în realitate, nu are pe cine vota; invariabil, pe listele electorale, indiferent de culoarea politică, ajung indivizi reprobabili și, în majoritatea cazurilor, anchetați sau chiar penali. De cealaltă parte, asistăm nu de puține ori la intervenții în forță asupra cetățenilor care își revendică un drept. Dar nimeni nu s-a revoltat vreodată că, de exemplu, deși armata permanentă a fost desființată, fiind considerată inutilă și costisitoare, an de an au sporit numărul și dotarea forței opresive îndreptate împotriva cetățenilor, mai ales a cetățenilor considerați drept masă.

Așadar, într-o astfel de țară, consider absenteismul un drept cu nimic inferior dreptului de a vota, dimpotrivă. Oricare cetățean onest și de o inteligență obișnuită, conștient de aspectele sus-menționate, ar trebui să își exercite dreptul de a nu alege constrâns fiind să aleagă permanent dintre două rele pe acela mai puțin rău. Pentru că, într-o astfel de problemă, nu există criterii calitative de evaluare a răului, mai ales pe termen mediu și lung. Prin urmare, acela care votează cu orice chip, considerând a vota = datorie civică, dar, în realitate, habar nu are pe cine votează și de ce, mai mult, nu numai că nu înțelege litera și spiritul Constituției, dar puțini dintre ei au citit-o măcar o singură dată, un astfel de alegător, așadar, este sau prost de la natură sau rău-intenționat (cu premeditare).

De aceea, consider alegerile din România (cel puțin) a fi, în realitate, prilejul ce transformă oricare cetățean cu drept de vot în complice la imoralitatea politică. Iar, atunci când un demnitar sfârșește condamnat de o instanță a acestei țări, în solidar ar trebui penalizați și alegătorii săi. Este nu doar imoral, dar și ilegal ca la vini egale să avem pedepse inegale. Cum tot astfel ca, pentru complicitatea unei părți a alegătorilor, să suporte consecințele întreaga țară.

Fără o reglementare juridică neinterpretabilă referitoare nu doar la cine și în ce condiții are dreptul să candideze, dar deopotrivă la cine și în ce condiții are drept de vot, încetând a mai considera vârsta drept singurul criteriu necesar și suficient, democrația este, așa cum s-a spus, o tiranie a majorității, iar dreptul de vot nimic altceva decât o pușcă de lemn.