De regulă, când se vorbește despre anii în care România purta însemnele comunismului, se folosesc expresii de genul „epoca de tristă amintire” sau „sinistra epocă de aur”. Am traversat și eu cu copilăria și adolescența această perioadă și probabil tocmai de aceea am găsit volumul „Din amintirile unui artist amator”, purtând semnătura lui Ioan Velica, o frescă luminoasă a unui timp în care s-au petrecut și lucruri frumoase. Poate m-a influențat și șarmul autorului, pe care l-am cunoscut în ipostazele care îl prind cel mai bine, respectiv pe scenă, în atenția unui public deschis spectacolului cu substrat, poate și amintirea acelor vremuri în care limbajul codat era la mare cinste, cert este că am simțit nevoia să aștern câteva rânduri despre volumul pe care Ioan Velica, în prezent președinte al Ligii Scriitorilor Români – Filiala Hunedoara, l-a oferit cu curaj, deschidere și mai ales bucurie, acelor cititori care știu a vedea dincolo de amprenta propagandei comuniste și dincolo de culorile închise ale tablourilor în care a fost zugrăvită până acum perioada aflată sub semnul secerii și ciocanului.
„Din amintirile unui artist amator” reprezintă în primul rând un veritabil jurnal de brigadier, iar cei care își amintesc importanța brigăzilor artistice în peisajul cultural comunist, vor găsi cel puțin incitantă ideea de a citi volumul. Cei care nu au luat contact informativ cu fenomenul în sine, vor găsi un material documentar pe cinste pentru un studiu de caz. Experiențele de scenă trăite de Ioan Velica în astfel de grupări de amatori care îmbinau satira și umorul cu momente muzicale pentru a oferi o fereastră de libertate românilor cu dor de divertisment, reprezintă o lectură – deliciu în prezent, un alt fel de lectură și aș îndrăzni chiar să afirm o posibilă filă de istorie culturală, căci, în România comunistă, nu era fabrică, instituție, unitate de învățământ sau cooperativă din care să lipsească o brigadă artistică de agitație. Aceste brigăzi au fost gândite inițial ca instrumente de propagandă comunistă, dar multe dintre poantele prezente în programul artistic scăpau cenzurii, spre încântarea publicului spectator. Festivalurile destinate brigăzilor artistice erau principalele arene în care se produceau artiștii amatori, cu toate că ierarhia locurilor era stabilită de către conducerea de partid. Ioan Velica aduce o culoare aparte volumului său însoțind etapele parcurse ca artist amator și brigadier cu imagini reprezentând afișe de spectacol, file din dosarele de turneu, fotografii inedite alături de artiști consacrați, dedicații de la aceștia și diplome cu care i-a fost recompensată activitatea.
Volumul propus de Ioan Velica mai face un pas de scenă pe lângă brigăzile artistice și completează vitrina evenimentelor acelor timpuri cu descrieri ale spectacolelor de răsunet care bucurau puținul timp liber al românilor epocii comuniste. Mi-am amintit și eu citind „Din amintirile unui artist amator” de acele spectacole transmise și de televiziunea națională, bucurându-mă cu picanterii de culise așa cum au fost ele prezentate de autor, într-un stil accesibil, lejer și plin de umor. Mi s-a părut firească delimitarea geografică făcută de Ioan Velica pe tot parcursul materialului, căci Bazinul Minier Valea Jiului, miezul de cărbune al țării, a reprezentat mereu pentru România un punct sensibil. Lecturarea materialului mi-a lăsat sentimentul că Ioan Velica a fost una dintre minunatele legături dintre mineri și marii artiști ai neamului, pe care i-a cucerit și care i-au devenit prieteni.
*
În urmă cu exact trei ani stăteam la o terasă cu mai mulți scriitori. Ioan Velica era îmbrăcat în țigancă și se desfășura într-un proces artistic inedit, care ne descrețise tuturor frunțile și ne agățase pe fețe niște zâmbete largi. La un moment dat, luându-mi ochii de la scenă, am văzut că în jurul terasei se strânsese lumea ca la un veritabil spectacol de varieteu. Era cea mai clară expresie a faptului că artistul amator al anilor 70 – 80 nu își pierduse cu nimic puternica și electrizanta magie pe care o pot descoperi și cititorii chiar și numai prin simpla lecturare a volumului „Din amintirile unui artist amator”.



Mihaela Rașcu