Zice-se că nu e bine să îți întemeiezi generalizările pornind de la cazuri individuale, disparate.
Zice-se, dar eu am altă “viziune”!

Cu un an și ceva în urmă, pe 1 aprilie, 2004, fără a fi o glumă, apărea în ediția on-line a Evenimentului Zilei, la rubrica de comentarii, următoarea pastilă pe care o reproduc integral mai jos:
“Operațiunea Kagemusha (scenariu).
Þara este distrusă de corupție și de luptele între clanuri. În aceste condiții pentru a-și proteja seniorul vasalii caută și pregătesc Kagemusha (sosia) pentru ca atunci când seniorul este in pericol Kagemusha să-i ia locul. Seniorul este mult prea important pentru împărat. La timpul și momentul nepotrivit lupta anticorupție începe, Kagemusha își ia rolul în serios și ia locul seniorului, așa cum a învățat din filosofia orientală poate numai Kamicadze îi poate salva seniorul, așa că sosia face mișcarea sinucigașă.
Misiunea este un succes, seniorul este salvat, dar ce dramă Kagemusha și seniorul erau frați!
(Comentariul de mai sus reprezintă opinia personală a unui cititor. Responsabilitatea juridică aparține în totalitate acestuia.)”
Lăsând la o parte faptul că opiniile de mai sus nu au nici o legătură cu textul articolului sub care au fost postate drept comentariu, autorul acestora ori este un maestru al disimulărilor ce a dorit să se amuze pe seama unora și a altora, ori este un naiv incurabil – știți, gura naivului adevăr grăiește!, ori este un preadolescent ce face exerciții de scriere – exerciții ce vor fi, probabil, socotite de mentorii săi neizbutite.
Oricare ar fi situația-stare a autorului, eu unul socotesc spusele acestuia întemeiate, pertinente, corecte și îndreptățit a fi cercetate.
Ați citit cu atenție textul de mai sus? Dacă nu, atunci faceți-mi hatârul să îl recitiți!

Operațiunea Kagemusha (scenariu)
Dacă stăm pe vine și gândim adânc, precum gânditorul din Hamangia, e limpede că de câțiva ani buni interpretăm un scenariu la a cărui construcție nu am contribuit de fel. TOTUL – ce mult îmi place cuvântul ăsta! – fiind prescris, operațiunea este în curs, în derulare. Actori decervali ai acestei piese fiind noi – ființe doar, nu oameni – ființăm ca tâmplarul, care trăiește ce trăiște, apoi, din întâmplare, mai și lovește: într-o zi întâmplătoare, / tâmplarul din întâmplare, / o lovi pe tâmplăreasă, / drept în tâmplă, / de-o tâmpi.
Cineva, nu spun cine, ne animă, trăgând de sforicele. Dexteritatea animatorului merge până într-acolo încât flutură și steagurile, se ridică praful, se aud urletele și gâfâielile, se văd broboanele de transpirație ... ca-n filmele și în realitatea luptelor lui Sergiu Nicolaescu pentru drepturile de autor – autor total: senator, producător, regizor, scenarist, interpret, chiar în travesti. Ce mai, dacă vezi un film de Akira Kurosawa ești bun de plată în contul trecutelor, actualelor și viitoarelor producții semnate S.N.!
PAUZÃ. PUBLICITATE
reclama 1:
... bă ninja, ai văzut că nu e ca în filme?
reclama 2:
... tu, nimic, nimic: Batman, Batman!
NOTA:
în prima reclamă pastorul iese doar șifonat;
în cea de a doua ... se duce.
Estimp, Sèrge se plimbă cu mâinile la spate, prin Amsterdam: mai un navlu, mai ceva, mai o chestiune cu petrol;... Amsterdamule, dreptule în autoritate, te implor dragule, precum și pe tine obstinatule Brel, terminați, vă rog, treaba de pe lumea aceea!
În fine, Comisarul Moldovan ne spune, ne “comunică” prin portavoce, că se trage și că trebuie să ne punem la pământ. Ne-am pus, conform drepturilor de autoritate vocală. Cine a stat cu burta în sus a văzut trasoarele și minunea minunilor minunate: mergea emisiunea la tevere continuu, cu ăia, cu Dinescu și Caramitru, pentru că alții erau beți, precum ar fi Cărtărescu.
Dar ... e bine că se trage în continuare. Din banii publici se trage “numai” ceva semnat “exclusiv” de Sergiu Nicolaescu, din buzunarele proprii se trage “Moartea domnului Lăzărescu” - un fel de postneo-neorealism –, iar din banii de reclamă ai televiziunilor iuți de mână se trage câte un ciné-vérité, ca pe mână, cu patru fete cucuiete, ce-au plecate ca să se-mplimbe, aerul ca să-l mai schimbe, drept în China la Sanhai, să-nvețe Kung Fu Thai – protagonistele, având între 16 și 18 ani, s-au gândit, după cum spunea în telerecital cea mai gingașă dintre ele și cea mai isteață, prin urmare: “se pot câștiga și bani din interpretare!”.

Þara este distrusă de corupție și de luptele între clanuri
Umilit vin și spun că eu unul am considerat că presa a fost, este și va fi, numai pentru că eu am fost în stare să mă bat cu pumnul în piept pentru ea.
Ete na! Dincolo de chestiunea asta personală, un trust de presă, ca să spun așa, e o afacere, iar afacerea trebuie să aibe “acoperiș”. Priceput-ați?
Dacă nu, atunci să faceți ce făcu Luca - nu ăla al Artanului, Luca cel nebun - ci minusculul leader sindical ce ședea la umbra corifeilor Mitrea & Co. Acum Luca ne dă televiziune și ziare făcute din banii sindicatelor țițeiului. Nu ai gaz, nu ai petrol? Nici o grijă, cu un chibrit, ori de la brichetă aprinzi ziarul. Filă cu filă. Ai grijă să nu fii risipitor! Cu ochii în patru să fii, nu ca ăia din fostul C.A. al Adevărului, care au deschis ochii numai după ce au priceput că Tinu (ce nu avea carnet de conducere auto) conducea automobilul pe timp de iarnă în picioarele goale, având grijă să-și pună pantofiorii pe bancheta din spate. Vai câtă durere: “... săriți, hoții, hoții / vai ce noapte furtunoasă, / ne-a intrat un hoț în casă. / mare ni-i durerea, / că ne-a luat averea, / ce nerușinat, / c-a pus mâna și-a luat, / ce nerușinat ... “ (ascultați TÃNASE!), se citea în privirile CTP-ului, BC-ului și AU-lui, priviri ce nu spuneau: “despre morți, numai de bine!”. Nici cu Gândul nu gândești. Mai bună este fapta ... cum ar fi aceea a Evenimentului Zilei care vede clar ceva, numărând niște pahare întinse pe o masă la o agapă, extinzând apoi blitz-uiala asupra justiției... până la fundul paharului. Eh, că de aia e Rodica șefă de comisie parlamentară (anti)justiție, mânca-i-aș deux piece-ul ei roz de două mii de parai cumpărat la Paris!
Dincolo de costumațiunile rozaliei de șapteșicevadeani (las la o parte faptul că dânsa Rodică după ce se dă de mai multe ori peste cap, călătorește cu avion, ca să spun așa, în care are patul ei și al soțului ei), e minunată declarația înlocuitorului de președinte de republică, în caz de ceva, Văcăroiu, ca să spun așa: “... nu e de democrație, e de posturi de conducere care modificarea regulamentului nu le are...”
Dacă aveam pălărie, o trânteam de pământ, pentru că Academia Cațavencu face reclamă romtelecomului, adică ca Luca! (cacofonie permisă de lectori, presupun!).

To be continued!