Comunităţi - virtualul sub impactul poeziei de bianca marcovici

http://www.youtube.com/watch?v=05ZQYajrt_k

Poezia sub impactul virtualului, sau virtualul sub impactul poeziei

note de lectură
poeme,
IMPACTUL VIRTUALULUI, EDITURA "HAIFA"
ISRAEL,
(AUTOEDITARE )
de LUCIAN ZEEV HERȘCOVICI-Ierusalim

Recent am răsfoit un volum de poezii nou, cel de-al 23-lea volum al ei. Volumul este intitulat"Impactul virtualului" și, în afară de poezii, include cîteva prezentări asupra autoarei, precum și Bio-Bibliografia acesteia. Trebuie să menționăm că titlul volumului nu este întîmplător.
Bianca Marcovici este prima poetă israeliană de limbă română care folosește Internetul, respectiv tehnologia virtuală modernă pentru a-și publica și difuza poeziile. În mod paralel, ea continuă să publice și volume de versuri pe hîrtie, după sistemul tradițional. Faptul că poeta este și ingineră, avînd cunoștințe, își pune amprenta asupra sistemului ei de lucru și difuzare a operei ei literare. Ea înțelege că virtualul impun un impact asupra poeziei, are o influență asupra acesteia Ne-am gîndit să-i parafrazăm ideea, gîndindu-ne că este vorba despre o influență dublă, reciprocă, virtualul asupra poeziei, dar și poezia asupra virtualului. Cel puțin, bine ar fi să fie așa, reuniunea între poezie, dar și tehnologie în epoca noastră, realizîndu-se o poezie tehnologică și o tehnologie cu aspecte poetice-
Bianca Marcovici scrie poezii pe teme iudaice, alături de lirica ei personală. Odată i-am scris un mesaj prin Internet, citindu-l pe Mihail Eminescu." Bianca, află că din leagăn/ Domnul este al tău mire/". Mi-am amintit de o poveste simpatică și plină de extaz a poetei cu privire la romanul ei cu" Kotel Ha- Maaravi" (Zidul de Apus, sau Zidul Plângerii) din Ierusalim. Probabil că identitatea ei se reunește cu acest zid, cu iubirea pentru el. La care adaugă dragostea fizică și psihologică, autoarea manifestîndu-se ca o femeie îndrăzneață, care depășește normele sociale. Bianca Marcovici " Levana" locuiește la Haifa, orașul la care se referă în poeziile ei adeseori. Este Haifa cea frumoasă de pe malul mării și de pe Muntele Carmel, dar și Haifa problematică, cu oamenii cu probleme, poluarea, victima celui de-al doilea război din Liban.
Trăiește, muncește (lucrează ca ingineră la Societatea de Electricitate), își are familia, iubește sau suferă decepții în dragoste, își crește nepoții deși se compară ca o femeie tînără.
Haifa care capăta o notă specială, un aspect deosebit în poezia ei " Am urcat pe Muntele Carmel, pe coclauri pe lângă Universitate/ bineînțeles că e o antenă acolo, e punctul cel mai înalt din Haifa/ jos, undeva în prăpastie/ pădurile sunt arse... arse. De după ultimul incendiu/ nu știu dacă a fost pus focul dar,/ tare greu se mai reface pădurea! (Muntele Carmel) La care poeta adaugă visul ei de a renaște "din cenușă", precum și filosofia ei " dacă n-ar fi omu' să ardă să sufoce, să se dea în spectacol, să/ urască, să distrugă, cred că/ pădurea ar reveni la viață mult mai repede"
Bianca Marcovici vede și simte pericolul ecologic pentru Haifa ei dragă " chimicalele ne întoxică, facem cură de otrăvuri zi și noapte- deschizi fereastra spre Golful Mediteranian/ se furișează gazul toxic-" ( Haine avertizoare). Cîtă dreptate are poeta să spună acest lucru cu mînie, dar și cu expresii literare! Ne putem gândi că afirmația ei este valabilă oriunde și oricum în epoca noastră... Deci, Bianca Marcovici este nu numai poetă ingineră, ci și poetă ecologistă. Mînia ei nu are margini atunci cînd afirmă că, "la noi se moare iute, prea iute". Totuși, apare și gîndirea ei asupra inevitabilei scurgeri a timpului, reflectată asupra propriei ei vieți, după ce se autocompară cu o orhidee." Caut mereu ce nu pot să văd/ simt orhideea plăpîndă-albul ei.../azi s-a mai uscat o petală". Bianca Marcovici trăiește pe un " pod Haifa-Iași", desigur virtual. Frica ei este de " Yiddishe mamme". Dar dragostea ei pentru peisajele și orașele israelienie se reflectă cel mai profund, mai puternic față de Ierusalim. Ea are chiar o viziune a Ierusalimului și a Zidului Plângerii." Ierusalimul meu, noaptea viselor, divinitate atît/ de aproape, dispre aroganța spirituală,/ apare grădina noastră în lumină feerică,- revelația/ Zidul Plângerii" ( Noaptea la Ierusalim). Vorbind despre Cetatea lui David, poeta merge pînă la identificare acordîndu-i o măreție de simbol, reunind-o cu dragostea ei umană, spiritulă dar fizică sexuală. Vorbind despre ea însăși, Bianca afirmă: Vibrez ca o harpă din Cetate lui David/ hrănindu-mă cu adieri de vînt și cuvinte..// dansul săbiilor parcurge mereu același cer de foc- un Maghen David lumineză în noapte ca o făclie"(Mă ia cu frig)
Poeziile din volumul "Impactul virtualului" au și alte teme. Comparația între dragostea fizică și iubirea spirituală.(" cineva îmi cunoaște sufletu- altcineva trupul..."), apropierea de familia fratelui, aflat în Franța; dragostea de orașele Paris, Roma, Barcelona, de istoria a lor, de monumentele lor. Poeziile Biancăi Marcovici sunt scrise în formă modernistă, de vers alb... Cu excepția cazului unor substantive cu totul speciale, primul cuvînt al fiecărui vers este scrisă cu literă mică. Se poate afirma că Bianca Marcovici este o poetă modernistă. Ea citează numele lui Gherasim Luca și cel a lui Sesto Pals, probabil pentru a arăta cine sunt maiștrii ei, poeți surealiști de care a fost influențată.Ea citează și alți scriitori români și israelieni, ale căror lectură îi este preferată. " Adam Simantov/ Cărtărescu sau Amos Oz/ Ana Blandiana, cu repetiția cuvîntului poem/ la fiecare pas, sau I. Schechter.../ Brateș, Fischof, Mirodan cu al său dcționar".
Limbajul Biancăi Marcovici este bogat, reunind cuvinte vechi și noi. Este un limbaj în care sînt prezente tehnologia reunită cu istoria, șoapte de dragoste romantice renite cu vulgaritatea și mînia, expresiei arhaice alături de neologisme. Limbajul ei îmbogățește româna contemporană (vreau să sper că poeziile ei sînt citite și în România). Este metoda începută de Argezi, de a crea noi frumuseți din bube, mucegaiuri și noroi. Poezia Biancăi Marcovici poate fi evental comparată cu cea a altei poete din generația noastră, evreică din Tîrgu-Mureș, Martha Iszak. Aceste două poete ale generației noastre au ceva comun între ele prin stil, limbaj, mod de expresie, curaj, protest social și filozofia a vieții. Nu știm dacă ele se
cunosc personal dar parcă aparțin aceluiași gen literar.

Pentru a încheia acest articol modest, preferăm să ne referim din nou la " impactul virtualului", așa cum îl vede Bianca Marcovici într-o poezie cu același titlu:
"Ne-am legat la ochi,/ ne-am astupat urechile/ rămînem legați/ așa cum lumea ne leagă/ lumea virtuală."

sursa:
Rubrica:MÃRTURII IUDAICE", TEL -AVIV
Pag.28-29
"EXPRESS MAGAZIN"
Nr.7, 8 iunie 2008
PS.
Aș ofta și si eu, și încă mai aprig, dacă nu m-aș fi trezit cu primele exemplare ale cărții mele, unde am fost pe post de dactilografă și tehnoredactare, vezi bine în românește, legată invers, adică în ebraică, dând-o la tipărit, doar atât !!!
Poate așa îți va fi mai simplu să înțelegi ce limbă se vorbește și se scrie la noi! Nu mă refer la cei care își tipăresc cărțile la edituri specializate! Eu sunt editura "Haifa"!
bianca

agonia romana v3	Agonia - Ateliere Artistice \| Reguli \| Mission	Contact \| Înscrie-te



Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara