În 1952 a debutat cu versuri în revista Scrisul Bănățean din Timișoara, în anul 1957 este publicat în mai multe reviste dintre care:Gazeta literară, Luceafărul, Tribuna, Familia.În anul 1959 revista Steaua publică un număr de poeți tineri printre care se numără:Nichita Stănescu, Petre Stoica, Cezar Baltag, Anghel Dumbrăveanu, Grigore Hagiu, Ana Blandiana, Ion Alexandru, lucru care echivala cu apariția unei noi generații. Deasemenea în același an apare o antologie de 30 tineri poeți, la Editura pentru Literatură, având o recenzie de Acad Alexandru Philiphide, în revista Luceafărul an III, nr 13(48),iulie1960, p4, unde se face referire și la poezia lui Anghel Dumbrăveanu.
În anul 1961 debutează în Colecția Luceafărul a Editurii pentru Literatură cu volumul de poezii Fluviile visează oceanul, cartea este bine întâmpinată de criticii, Paul Georgescu, Nicolae Manolescu, Liviu Călin.
1964, apare volumul Pământul și fructele, volum de poezii, totodată este prezent în antologia: Poezia Română contemporană, Editura Tineretului, carte editată sub autoritatea criticilor Eugen Simion și Nicolae Manolescu. În același an avea să îl cunoască pe Nichita Stănescu de a cărui prietenie nu o să se despartă niciodată.
Trece pe funcția de secretar de redacție al revistei Orizont din Timișoara în anul 1965. La Editura pentru Literatură,Îi apare cartea Iluminările mării care avea să fie întâmpinată cu interes de critica literară: Mircea Tomuș, Șerban Foarță, Aura Pană, Voicu Bogariu, Ilie constantin, Vlad Sorian, Constantin Cubleșan și alți critici, în anul 1968 îi apare cartea Oase de corăbii, Editura Tineretului București, cartea a fost distinsă cu Premiul Revistei Orizont pentru poezie. În același an este trimis de USR, în Yugoslavia, la inițiativa Asociației Traducătorului din Serbia, în același an îi apar primele poezii traduse în limba sârbo-croată, de Lubomir Baciki în revista Knjzevne Novine, din Belgrad. Tot atunci apare volumul Delte o selecție din volumele apărute până atunci, adunarea generală a scriitorilor din Timișoara îl alege în funcția de secretar.
Reviste de prestigiu din Belgrad îi publică texte în traducerea lui Adam Puslojic, tot atunci îi apare la Belgrad volumul Tristia, cu o postfață a lui Mircea Tomuș.Critica de specialitate primește foarte bine volumul. În 1971 îi apare volumul Fața străină a nopții,Editura Cartea Românească, care se bucură de o elogioasăî cronică a lui Eugen Barbu, editura Albatros îi publică o colecție de poezii de dragoste cu un medalion grafic de Nichita Stănescu.
În 1972 este ales în consiliul de conducere al USR, în 1973 volumul de versuri, Singurătatea amiezii(cu un portret realiyat de marele pictor sârb Radislav Trkulja), este distins cu Premiul de poezie al USR. Anul 1976 îl găsește vizitând Cuba, apare romanul Piatra de încercare, la Cartea Românească, la editura Dacia văd lumina notele de călătorii Chemarea mărilor. 1979 apare la editura Facla romanul Izelin, traducere din maghiară de Maria Pongracz, 1980, Intrarea în cetate, 1981 ediția bilingvă a cărții Cuvinte magice la editura Dacia.
1982, Centrul biografic Internațional de la Cambridge din Anglia include biografia sa în Dicționarul Om de succes, în același an volumul său Tematica umbrei, apărut la Cartea Românească, primește Premiul Uniunii Scriitorilor.
Revista Concerning Poetry, a Universității de stat din Pensylvania, publică un număr dedicat poeziei române contemporane, numărul respectiv conține traduceri din poezia lui Anghel Dumbrăveanu(1983), este prezent în mai multe dicționare de poezie care apar în America, în 1987 apare tot în America volumul The fountain of Serbia.
1988 apare romanul Călătorie neterminată, la Editura Cartea Românească, 1989 apare Curtea retoriilor, intens comentată de critică, Himerata în macedoneană, în 1992 apare Selected Poems of Anghel Dumbrăveanu, la prestigioasa Editură The Edwin Mellen Press, cartea se bucură de remarcabile cronici, apare în țară romanul Capcane și visuri, apare la Editura Clusium, volumul Predica focului cu o tabletă și un portret semnate de Nichita Stănescu și o postfață semnată de criticul Valentin Tașcu.
1995 Dragoste de iarnă, 1996 Pe marginea cerului, apar la editura Helicon.
Primește în anul 1997 premiul Academiei Române pentru volumul Diamantul de întuneric, apare la Oradea o ediție bilingvă a volumului Lacrima timpului.
În același an este numit de către Centrul Biografic Internațional din Chicago Om internațional al anului.
Anul următor primește Premiul special de poezie Lucian Blaga, apar cărțile Þara Himerei, Helicon și Bunari Srbije la Belgrad, i se decernează Premiul internațional de poezie Rozeta de la Bela Voda,
Yugoslavia.
În 2002 și 2003 apar Begoniile la mansardă și Fenomenul Nichita Stănescu, în acești ani The American Biografical Institute îi conferă mai multe diplome pentru aportul adus la dezvoltarea și cercetarea literaturii în lume.