Mărăcine în fund și bani de drum. Soartă de început de lume. (Etno)Geneză. Tranziție.

Am prostul dar tot mai rarul obicei să mă uit la televizor ca vizoristul de la 7 pe când încep știrile de la ora 5 căci atunci nimeresc să mănânc în deplasare la niște rude de gradul 2. Bine, ar mai fi vreo 46 de jurnale de știri însă, soarta (ne)fastă este să nu am 2381 de motive să îmi pară rău că mi-au declarat mascații de la maternitate sângele înrudit cu al mioriticului acceptant de omor calificat, cu premeditare.

9 ne place căpșunele. Și lor le place. Însa ei culeg prin noi, noi muncim pentru ei ca să îi ajutam pe ceilalți ei, de acasă. Căpșunele de acasă rămân neculese de obicei sau rugile vodoo nu dau rezultate și dau rezultate grindinile ou-de-gâscă. Bani prin poștă, resuscitare de economie, du-te – vino, blocuri gri cu supermani elevi îndrăgostiți de profesoare, coasă ruginită în jugulara vecinului adulterin, 1327 de zile întârzieri feroviare într-un an și doar un singur referendum artificial.

Așa trec zilele, ca deșeurile prin apele Mureșului, așa mă distrez gratis fără să instalez tribune pentru formule magice în căutare de cutare și cutare adjuvant al umorului sănătos. Un singur regret am. Că nu îl pot lua pe Preda sau pe Nenea Iancu la un bairam (fără manele) unde să ne facem țăndări înlăcrimați de licorosul Ovidiu.