Spectacol…Forta…Putere…Prea putin 16.09.2001

Fiecare trebuie si poate mai mult

Spectacol…iar il vedem pe minunatul crainic, care anunta cu vocabular de clasa aIIa, el ca nimeni altul, alaturi de jurnalista care iar fi pus intrebari si lui Saddam daca n-ar fi fost prea ocupat…si inca o data specatcol cu elicoptere si cu atatea camere de luat vederi…Specatcol pentru noi, spectacol pentru ei, spectacol pentru toti…Sa aiba impact…New Yorkul fumega…Cele mai inalte cladiri dupa cea mai inalta pe care tot ei o au…
Un bimotor…Un posibil atac teroris…Cine isi putea imagina ca asista la cel mai mare si marsav atac terorist…Nu se mai ajunge la liman cu Palestina Arabii sunt tocati cu perseverenta…evreii ucisi cu bombe de catre fanatici care se sinucid si pana la urma SUA primeste o palma…Ea mare, puternica, aroganta…este in bataia pusti…Leul suparat de tantar…O posibila varianta…dar bimotorul care putea fi furat in timpul unei lectii de pilotaj si fara oameni la bord e un ditamai avionul de pasageri deturnat…Si nu e unul sunt patru…Cu unul ne-am obisnuit…Am vazut stiri, am vazut filme…ne e teama de avioane, dat nu e chiar asa mare tragedia…
Acum sunt patru avioane…deturnate si doborate…Nu imi venea sa cred…incet, incet eu, cu viata traita la suprafata si din cand in cand si in profunzime, incep sa inteleg…incep sa inteleg ce se intampla…cum au trait cateva zeci si sute de oameni…ultimele minute…ingroziti sub amenintarea teroristilor, care I-ai luat ostatici, cum au murit oameni, speriati, ca exemple pentru a mari frica sau a crea panica…cum trebuie sa fie sa mori taiat de cutit sau de cuter atunci cand tot aerul din lume e prea putin pentru plamanii tai si inima iti bate ca BiG Benul englez…Cand nu mai ai timp sa te intrebi de ce? Si vrei cu disperare sa traiesti…Cum trebuie sa fi fost ca intr-o fractiune de secunda sa fi pulverizat in explozia a zeci de tone de cherosen…
Nu stii de unde, nu stii de ce…nu stii cand…si nici macar ce…Tu doar mori si speri sa nu o faci…
Am incercat sa inteleg si cum trebuie sa fie sa vii la servici…puternic sau prosper si sa gandesti inca o data o startegie simpla sau complexa…de care depind oameni…zeci, sute, mii…si bani… zeci, sute, mii de milioane…Si fara sa ai timp macar sa intorci capul sa arzi in incendiul creat pe cateva etaje de impactul dintre un avion de pasageri si cladirea in care cu mandrie lucrezi…Sau cum este sa iti potrivesti inca o data cravata pentru a arata impecabil atunci cand ii prezinti, tu tanar promitator…si sa vezi cum vine spre tine un avion imens si nu poti face altceva decat sa casti ochii si sa nu mai fii…Oare cate mii de oameni aveau traseele lor mici…banale , meschine…sau marete…intrerupte de …de ceea ce ati vazut cu totii…Acum fiecare traseu, fiecare gest , fiecare…semnatura si ceasca ridicata sau coborata…mi se par zboruri de porumbei…irepetabile…
Si oare cum e sa fii pompier in America…Cred ca e cea mai imputita meserie de acolo…Puteti sa va imaginati si cum e sa mori pe jumatate ars …sufocat de fumul toxic al incendiului si cum e sa mori…cazand de la 386 de metri pentru ca nu mai poti sta agatat de pervaz si in mintea ta nu mai e nimic coerent …sau e doar o luciditate care te chinuie si mai mult…si cum este sa mori asteptand sa fi salvat si facand semne, ca sa te vada cineva ca esti…acolo la etajul 96…si cum o planeta te priveste cum cazi odata cu ceilati si cu intreaga cladire…(I-am urat pe oficialii americani ca nu au trimis elicoptere pe langa turnuri, sa-I salveze pe cei de la ultimele etaje) Puteti sa incercati sa intelegeti si cum este sa alergi terifiat pe scari sau sa te imbulzesti la lift…care nu mai poate merge pentru ca s-au topit cablurile la etajul 83 si inghesuit aluneci 12 etaje dupa care ramai blocat pentru a te prabusi mai tarziu….dupa ce ai simtit o eternitate cum este sa fii legat de maini si de picioare…
Da…cam asta am inceput eu sa inteleg…pe langa ceea ce se transmitea, pe langa specatcol si revansa si motive si amenintare…Oameni care mureau…alti oameni care incercam sa-I ajute si mureau si ei…si milioane de oameni care se uitau neputinciosi…speriati pentru viata lor, a rudelor si cunoscutilor sau doar a altor oameni…la fel ca ei…
Cat de neajutorati, cat de neputinciosi, pareau si parem…majoritatea nu stim nici noi, desi traim…de ce, de unde…ce e de facut…ce simtim…Pentru multi e un vis urat din care nu se mai trezesc…
Iata si americanii simt ce au simtit iugislavii, arabii si multe alte natii care au fost carne de tun…Ce pacat ca e prea putin daca incercam sa vedem asa lucrurile…e prea putin…
Totul se bazeaza pe forta…totul e bine atata timp cat eu nu am de suferit…eu traind e mai maximum de demnitate ce poate astepta cineva de la mine…Banii sunt putere…Puterea e totul…Sau e macar liniste…sanatate…distractie…mancare, piscina…Prosperitate…din pacare Americanii sunt doar prosperi…din pacate ei sunt doar puternici…Nu e suficient pentru a fii liderul…Si-au dorit sa fie puternici, dar nu sunt sigur ca si sa conduca totul…e o vanitate imensa …e bucatica de tort pe care nu mai poti sa o manaci, dar nu prea iti vine sa o lasi…chiar daca ai mancat un tort intreg…Nu e suficient pentru intreaga umanitate ca America sa aiba banii…si iata ca acum mai mult ca niciodata se arata criza profunda in care suntem…noi ca omenire, ca specie, ca si comunitate…satul planetar are nevoie de sfatul batranilor nu numai de bani…pe care oricum numai unii ii au…Se spune ca americanii nu au stiri externe…(exceptie CNN)…pentru ca nu conteaza decat…bunastarea lor…Banii….ce naiba reprezinta ei…De ce totul se reduce la ei? Pentru unii inseamna inca o zi pe planeta asta …painea de a doua zi, pentru altii e mostenirea unui copil pe care inca nu l-au facut…si sentimentul ca pot controla, ca sunt importanti…Cum ajung acolo si de ce e mai putin important…
Am fost in Italia in 90 si nu prea aveam bani…Un roman din grupul meu mi-a spus ceva de bun simt…Nu trebuie sa-ti fie rusine…Si parinti nostriu muncesc…Ce sunt italienii?!…instalatori, profesori, soferi, medici…la fel ca noi…doar ca noi muncim in alta parte…Ma gandeam la foarte multii oamenii, artisti, care isi cautau un protector pentru a face ceea ce cred ei ca e mai bine pentru arta si pentru oameni…Un exemplu e Leonardo DaVinci…Acum toti alergam sa facem ceea ce trebuie sa obtinem bani…Sunt un scop nu un mijloc.
De ce vorbesc despre bani si despre putere?! Pentru ca te subjuga…Pentru ca sunt criteriul valabil Sunt axa lumii Sunt sistemul de referinta Oamenii se reduc la asta. Nu esti om esti…director, secretara, patron, nu esti prost sau inteligent, esti director de departament in cadrul televiziunii x…nu esti un individ cu drepturi si obligatii fata de tine si fata de oameni esti avocat de succes sau esti top model…esti pana la urma o marfa …indeplinesti un scop. Conteaza eficenta, pragmatismul…succesul…Nu stiu ce sa spun de valoare…Mi-e teama sa rostesc cuvantul asta
Valoarea trebuie demonstrata…ar fi cel mai binevoitor raspuns.
Iar cand se intampla lucruri de genul acesta Revolutia Romana, atentatul din 11.09.2001, lucruri care zgaltaie pe oricine …care te scot din matca ta…nu mai stii nimic…pe unde sa o iei, de ce plangi, ce ai de facut, ce e bine si ce e rau…Nimic…esti rupt, framantat…speri repede ca lucrurile sa revina la normal, la ceea ce sti si de bine de rau…controlezi sau accepti…
Ce reprezinta azi Clinton dupa ce a fost cel mai puternic om din lume?! Nimic! Parearea lui nu conteaz nici un pic…De ce a ajuns Saddam sef de stat ?!
Intrebari…penibile, stupide…
Planeta a ajuns prea mica pentru noi…globalizare ar trebui sa ne arate ca suntem noi…multi sau putin…privind oriunde ne vedem pe noi…Umanitatea…cu toate problemele noastre…si daca incercam sa le rezolvam ca pana acum vom avea succesul pe care l-au avut americanii…
Daca ma bucur de ceva este ca oamenii au fost mai aproape unii de altii (e penibil ca numai asa putem arata ca suntem oamenii)…dupa acest eveniment, dar cred ca se indreapta spre un drum gresit…Razboiul…
Le e greu sa inteleaga ca e usor ca prostia, lipsa de cultura, de informatie, foametea, chinurile, lipsa oricarei sperante, lipsa de compasiune si atitudinile arogante, lipsa de ajutor si tendinta de a scapa a altora…”Nu e treaba mea…descurca-te, descurcati-va…sunteti incapabili”…Pot crea cu usurinta fanatici, pot alimenta ura…Cand nu ai nici un drum…sa negi si sa dai vina pe altii e mai la indemana decat sa te lupti, sa te sacrifici pentru binele tau si al altora…
Cand oamenii plang mai mult la moartea printesei Diana…a carei moarte o regret profund, decat la cea a Maicii Tereza …e explicabil de ce nu exista un primar ca Jean Valjan in fiecare sat si oras si nu are fiecare tara macar O Maica Tereza.

Soarele Gol