Clasamentele în artă sînt riscante pentru că mustesc de subiectivitatea celor care le alcătuiesc. Nu ai ca în atletism centimetrul și secunda pentru a departaja fără echivoc competitorii. Se ține seama, conștient sau nu, de simpatii, idiosincrasii, grupări și “sfere de influență”.
Redacția “României literare” propune în ancheta din numărul dublu 51-52/2004 un astfel de clasament al primilor zece poeți români din toate timpurile. Criticii invitați să răspundă, în număr de 34 sînt Paul Cernat, Marius Chivu, Vitalie Ciobanu, Al. Cistelecan, Cătălin D. Constantin, Daniel Cristea-Enache, Gabriel Dimisianu, Gabriela Gavril și Liviu Antonesei (răspuns în tandem), Gheorghe Grigurcu, Mircea Iorgulescu, Nicolae Manolescu, Luminița Marcu, Mircea Martin, Dan C. Mihăilescu, Cornel Moraru, Carmen Mușat, Ioana Pârvulescu, Irina Petraș, Marta Petreu, Horea Poenar, Tania Radu, Costi Rogozanu, Nicoleta Sălcudeanu, Ion Simuț, Simona Sora, Bogdan-Alexandru Stănescu, C. Stănescu, Cătălin Sturza, Alex. Ștefănescu, Andrei Terianu, Lucia Þurcanu, Tudorel Urian și Ion Vartic. Lipsesc din listă critici importanți ca Eugen Simion (aflat, se știe, în conflict cu directorul revistei), Ion Bogdan Lefter (în conflict deschis cu întreaga revistă), Marin Mincu sau Mircea A. Diaconu.
Cele mai multe puncte le-a întrunit indiscutabilul favorit, Mihai Eminescu, urmat la o distanță apreciabilă de Tudor Arghezi. George Bacovia, Lucian Blaga, Ion Barbu, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu, Leonid Dimov, Gellu Naum, Alexandru Macedonski se situează pe celelalte locuri pînă la zece.
Ceea ce m-a uluit la citirea listei a fost lipsa lui Marin Sorescu. Cel mai tradus scriitor român (ca poet și dramaturg) din a doua parte a secolului XX plătește probabil pentru neinspirata implicare politică de după 1989. Spre deosebire de Tudor Arghezi, al cărui păcat al colaboraționismului cu regimul comunist a fost uitat, lui Marin Sorescu nu i-a fost iertată traiectoria intelectuală din ultimii ani ai vieții, cînd s-a despărțit de cei cu care fusese de aceeași parte a baricadei în perioada totalitară. Model pentru mulți dintre scriitorii generațiilor care i-au urmat, geniul lui Marin Sorescu iată că stîrnește invidii și acum, la 8 ani de la moartea sa.
Surprinde situarea atît de sus a lui Ion Barbu, cunoscut pentru ermetismul poeziei sale, înțeles de puțini aleși și adorat de mulți snobi. Reconfortantă prezența lui Leonid Dimov și a lui Gellu Naum, doi poeți atipici pentru perioadele în care au trăit și pe care posteritatea îi are încă de recuperat (mai ales pe Dimov). Mircea Cărtărescu este singurul poet în viață între primii zece, semn că aprecierea contemporanilor nu este un punct tare al literaților români. Lipsesc poetele, adunînd puncte insuficiente pentru a intra în top, Ileana Mălăncioiu, Angela Marinescu, Ana Blandiana.
Comentariile sînt abia la început. Rămîne de văzut cîtă vîlvă va stîrni această anchetă și care vor fi reacțiile din lumea literară românească. Vom trăi și vom vedea.