Biografie Jose Saramago
José Saramago (n. 16 noiembrie 1922 Azinhaga ) este un scriitor portughez. În 1998 a primit Premiul Nobel pentru Literatură.
Saramago reușește să construiască pe teme deseori suprarealiste (de exemplu desprindera peninsulei iberice de continentul european), romane cu o acțiune și cu protagoniști foarte din realitate! Romanul Ensaio sobre a cegueira ( Eseu asupra Orbirii sau Orașul Orbilor ) conține în detaliu aspectele pshihologice și sociologice ale comportamentului uman, într-o anumită situație.
O parte din romanele lui descriu diferite epoci istorice ale Portugaliei, însă nu sunt în primul rând romane istorice, ci caracterizări, uneori ironice, alteori triste, de destine umane.
Saramago afirmă despre sine că este ateu și comunist.
Josè Saramago s-a născut în 1922 într-un sat din provincia Ribatejo, unde apare în registrul de nașteri ca José de Sousa Saramago. În 1924 pleacă cu părinții José de Souse și Maria da Piedale la Lisabona. Aici moare fratele lui, Francisco. Deoarece părinții nu-l pot ține la gimnaziu, face o școală tehnică și lucrează doi ani ca mecanic. În 1944 se căsătorește cu Ilda Reis. În 1947 apare primul volum de proză. Până în 1966 nu publică nimic, ajungâd la concluzia că ... nu are nimic ce merită să fie spus. După aceea publică poezii și critici. În anul 1969 intră în Partidul Comunist Portughez ( pe atunci interzis). Se desparte de soție și are o relație cu scriitoarea portugheză Isabel da Nóbrega până în 1986. Din 1975 lucrează numai ca scriitor. După divergențe privind romanul său Evanghelia după Hristos, se mută definitiv pe insula Lancerote.
Stilul narativ al lui Saramago, uneori comparat cu cel al lui Kafka, cu fraze lungi, deseori cuprinzînd o pagină întreagă, cu reguli de punctuație proprii, cu propoziții scurte, ritmice, aproape ca într-o poezie, este puternic expresiv, clar, detaliat, cititorul este legănat ca într-o barcă pe un rîu liniștit, și rămâne înapoi melancolic, cu un zâmbet pe față.
Poezii
Os Poemas Possíveis. Portugália Ed. 1966, Ed. Caminho, 1982
Provavelmente Alegria. Livros Horizonte 1970, Ed. Caminho, 1985
O Ano de 1993. Ed. Futura 1975, Ed. Caminho, 1987
Critică
Deste Mundo e do Outro. Ed Arcádia 1971, Ed Caminho, 1985
A Bagagem do Viajante: crónicas. Ed. Futura 1973, Ed. Caminho, 1986
As Opiniões que o DL teve. Seara NovaEd. Futura, 1974
Os Apontamentos: crónicas política. Seara Nova, 1976, Ed. Caminho, 1990
Jurnale
Cadernos de Lanzarote I. 1994
Cadernos de Lanzarote II. 1995
Cadernos de Lanzarote III. 1996
Cadernos de Lanzarote IV. 1997
Cadernos de Lanzarote V. 1998
Proză și Romane
Terra do Pecado. Minverva, 1947
Manual de Pintura e Caligrafia. Moraes Ed. 1977, Ed. Caminho, 1984
Objecto Quase. Moraes Ed.1978, Ed. Caminho, 1984
Poética dos Cinco Sentidos - O Ouvido. 1979
Levantado do Chão. Ed. Caminho, 1980
Memorial do Convento. Ed. Caminho, 1982, Círculo de Leitores, 1984
O Ano da Morte de Ricardo Reis. Ed. Caminho, 1984
A Jangada de Pedra. Ed. Caminho 1986, Círculo de Leitores, 1987
Pluta de piatra, Editura Univers, 1990
História do Cerco de Lisboa. Ed. Caminho, 1989
O Evangelho Segundo Jesus Cristo. Ed. Caminho, 1991
Ensaio sobre a Cegueira. Ed. Caminho, 1995
Todos os Nomes. Ed. Caminho, 1997
O Conto da Ilha Desconhecida. Assírio&Alvim, 1997
A Caverna Ed. Caminho, 2000
O Homem Duplicado Ed. Caminho, 2002
Ensaio sobre a lucidez Ed. Caminho, 2004
|