|
Biografie George Voevidca
Poetul și epigramistul George Voevidca s-a născut în anul 1893 pe 9 aprilie în comuna Sinăuții de Jos (jud. Rădăuți), ca fiu al folcloristului muzical Alexandru Voevidca. A studiat la Siret, apoi a urmat liceul la Suceava, pe care l-a absolvit în anul 1912, iar studiile superioare, litere și filosofie, la Universitatea din Cernăuți.
A început să publice poezii în februarie 1913 în „Universul literar”, la care colaborează regulat până la izbucnirea războiului. Tot atunci a publicat epigrame în „Flacăra” semnate Lucifer.
Poezii lirice a publicat în câteva reviste din Ardeal, în „Viața nouă”, mutată acum la Suceava, la ziarul clerical „Lumina” (din Caransebeș), la ziarul muncitoresc „Progresul” (din Oravița) și în „Calendarul poporului” pe anii 1916, 1917 și 1918 (de la Suceava).
În anul 1919 este remarcat de Nicolae Iorga, care sublinia „… publică versuri de o mare frumusețe – originale și traduceri – scriitorul bucovinean George Voevidca, o speranță a literaturii noastre”.
La Roman, poetul conduce revista literar-istorică „Analele Romanului”. Cu ocazia apariției revistei Nicolae Iorga primește primul număr, felicitându-l călduros pe poet.
În peisajul literaturii române dintre cele două războaie mondiale, poetul George Voevidca aduce o notă discretă, specifică, cu care îmbogățește patrimoniul nostru literar.
Opera sa, cu excepția ultimului volum, arată un poet valoros, a cărui reconsiderare merită toată atenția. Bogata sa activitate literară și culturală a continuat-o la catedră ca profesor de Limba și literatura română, latină și germană, la Suceava (1923-1930), la Roman (1930-1933), la Cernăuți (1933-1934) și la Câmpulung Moldovenesc (1934-1954).
În activitatea sa școlară, poetul George Voevidca s-a dovedit un strălucit pedagog. În anul 1937 a fost ales membru al Societății Scriitorilor Români și membru corespondent al Academiei Române. A colaborat la multe reviste și ziare dintre cele două războaie mondiale, dintre care amintim: Junimea literară; Făt-Frumos; Glasul Bucovinei; Adevărul literar și artistic; Convorbiri literare; Rampa; Curentul (pagina literară); Revista Bucovinei; Epigrama etc. și la alte foi locale.
Volumele publicate sunt: Sonete, București, 1920; Epigrame, Suceava, 1925; Supremul argument - satiră într-un act, în Făt-Frumos, Suceava, 1926 (în extras); Puteri întunecate - un act, În Calendarul poporului, Suceava 1926; Turnuri, poeme, Suceava, 1928; 101 Epigrame, Suceava, 1932; Cântec pentru Lu, București, 1936; Pro patria, Cernăuți, 1943. Avea în pregătire câteva volume de versuri: Carnetul roșu, Schițe, Eros (poem), un volum de proză; schițe: Caleidoscop provincial. O bogată activitate jurnalistică a risipit tot timpul în diverse ziare și reviste scriind cronici și articole.
Din manuscrisele sale, ilustrul profesor Grațian Jucan din Câmpulung Moldovenesc, actualmente pensionar, a închegat două volume postum: „Versuri” (1962), în care a inclus și câteva traduceri, și „Carnet indiscret” – epigrame (1962).
La 26 mai 1935, marele romancier Liviu Rebreanu a vorbit în sala festivă a Liceului „Dragoș-Vodă”. Scriitorul a fost prezentat publicului câmpulungean de poetul George Voevidca, profesor al liceului. Începându-și conferința romancierul a spus: „M-am gândit să vorbesc puțin de în primul rând fiindcă, dintre toți poeții noștri, el e cea mai pură și reprezentativă expresie a sufletului românesc, dar și – să mărturisesc – pentru că mie, în special mi-e cel mai drag…”. La plecare, scriitorul l-a sfătuit pe poetul George Voevidca să-și strângă poeziile din ultima vreme într-un volum, lucru pe care acesta l-a înfăptuit, publicând în 1936: „Cântec pentru Lu [= lumină ].
• (Din Cronica Școlii generale Capu-Satului, pag. 96)
În anul 1938 s-a constituit aici o secție a Ligii culturale: „La adunarea de constituire au luat parte toți fruntașii vieții culturale, administrative și economice din orașul de reședință a județului”. A fost ales un comitet, iar ca președinte poetul George Voevidca.
Se stinge din viață în 1962 la Câmpulung Moldovenesc, în ultima perioadă fiind foarte bolnav și este îngropat la Suceava, prima dată în cavoul familiei Swarakovski apoi prin grija fratelui său, care era preot, transferă osemintele în cripta familiei Voevidca, construită mai târziu.
Astfel, purtând numele „George Voevidca”, școlii noastre, cadrelor didactice, elevilor și părinților, ne revine nobila misiune de a scoate la lumină opera acestui mare poet și epigramist bucovinean, de a-l păstra în memoria câmpulungenilor și a bucovinenilor.
Poetul a studiat la Cernăuți, având profesori buni formatori de conștiință precum Sextil Pucariu, a activat cu pasiune și dăruire în tot ce putea constitui o formă de manifestare culturală (teatru, jurnalistică, asociații culturale, conferințe etc.), după modelul bucovinean al animatorului cultural deplin, manifestându-se în primul rând ca poet liric și sonetist, dar și ca un foarte spiritual epigramist. Debutând încă din 1913, el a publicat imediat după Marea Unire din 1918, în foarte multe dintre revistele din metropole, dar și din toate colțurile țării, a fost recenzat, comentat, semnalat etc., de asemeni, în multe publicații de către numeroși receptori literari profesioniști, fie că era elogiat ori amendat, lăudat ori dăscălit, fie că era atașat tradiționaliștilor ori, dimpotrivă, moderniștilor.
Ca poet, George Voevidca s-a bucurat de o largă audiență în perioada interbelică, dar azi este aproape complet uitat. Lucia Olaru Nenati trece însă în revistă multe alte acțiuni culturale ale sale: "Astfel, a fost ziarist, conducând între anii 1920-1922 revista cernăuțeană Die Bruke (Puntea), publicație de propagandă românească, și Analele Romanului între anii 1930-1933; s-a numărat printre inițiatorii Sindicatului ziariștilor bucovineni, în 1924. A fost, desigur, membru activ al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, numărându-se deci, într-o istorie a acesteia, printre membrii marcanți; a fost membru al societății Scriitorilor Bucovineni, al Societății Scriitorilor Români, al Centrului Studențesc Arboroasa, unul dintre inițiatorii fondării Teatrului Național din Cernăuți etc.
|
Texte Recomandate
