Biografie Karl Kraus
Karl Kraus
*28.04.1874, Jitschin/Böhmen - †12.06.1936, Wien
Karl Kraus war der Sohn eines jüdischen Papierfabrikanten. Er kam 1877 nach Wien und studierte ebenda Jura und Philosophie, nach anderen Quellen auch Germanistik. Er versuchte sich als Schauspieler, Journalist und Literaturkritiker. 1899 rief er die legendäre Zeitschrift „Die Fackel“ ins Leben, die er bis zu seinem Tode selbst gestalten sollte.
Karl Kraus verfügte über eine ausgeprägte polemisch-satirische Begabung, die er in seiner radikal aggressiven Kulturkritik einsetzte. Er schuf aber auch literarische Werke: dramatische Satiren, Aphorismen, Essays, Gedichte, Epigramme und, als wohl bekanntestes Werk, das Antikriegsdrama „Die letzten Tage der Menschheit“ (1919), in dem er den Untergang der österreichischen Vorkriegsgesellschaft thematisiert.
Bibliographie (Auszüge): Die demolierte Literatur, Essays, 1896; Sittlichkeit und Kriminalität, Essays, 1908; Sprüche und Widersprüche, Aphorismen, 1909; Epigramme, 1927; Zeitstrophen, Gedichte, 1931
* * *
Karl Kraus a fost fiul unui fabricant evreu de hârtie. A venit în anul 1877 la Viena unde a studiat drept și filozofie, după alte izvoare și germanistică. A lucrat ca artist de teatru, jurnalist și critic literar. În anul 1899 a înființat legendara revistă „Die Fackel“ (Făclia), pe care a conceput-o personal până la sfârșitul vieții sale.
Karl Kraus a posedat o deoasebită aptitudine polemico-satirică pe care a folosit-o în critica sa de artă radical agresivă. A creat însă și opere literare: satire dramatice, aforisme, eseuri, poezii, epigrame și, probabil cea mai cunoscută scriere a sa, drama antibelică „Die letzten Tage der Menschheit“ (Ultimele zile ale omenirii), apărut în anul 1919, în care tematizează declinul societății austriece dinaintea primului război mondial.
Bibliografie (extrase): Die demolierte Literatur – Literatura demolată, (eseuri), 1896; Sittlichkeit und Kriminalität – Moralitate și criminalitate, (eseuri), 1908; Sprüche und Widersprüche – Maxime și contradicții, (aforisme), 1909; Epigramme, 1927; Zeitstrophen – Strofe de timp, (poezii), 1931
|