|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
 |
|
|
|
|
||
|
|
         
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-07-07 | | Draga Bitterule, este deosebit de laudabila initiativa ta de a lansa un concurs de epigrame pe site. Din pacate insa, nu am prea observat nici o reactie pozitiva din partea cenzorilor (cu o foarte mica exceptie). In plus, in ultima vreme am vazut ca mai mult ne citim noi de noi, cei impatimiti intr-ale umorului. Oricum, de vreo cativa ani buni, eu m-am obisnuit cu ideea ca epigrama este privita ca o cenusareasa a literaturii noastre, chiar daca acest lucru este nemeritat. Pana una-alta, dupa cum spuneam si acum cateva zile, cred ca este necesar sa stabilim anumite criterii de evaluare a epigramelor care intra in concurs. De ce asta? Pentru ca riscam sa se castige vreun premiu cu un text care nici macar nu este epigrama iar acest lucru poate aduce numai deservicii initiativei tale, dar si epigramei in general. Asadar, cu riscul ca unii sa imi reproseze ca le spun lucruri pe care le-au fumat demult, incerc aici sa punctez cateva idei cu privire la epigrama, stiut fiind ca ea are o forma fixa si este necesar sa se tina cont de aceasta. -in primul rand, pentru a nu fi un banal catren, epigrama trebuie sa aiba neaparat asa-zisa poanta finala, cu care sa intepe, chiar sa biciuiasca. Impunsatura trebuie sa fie insa amicala, de bun simt, nu grosolana. Nu se admit poante legate de defectele fizice, mai ales daca handicapul este din nastere. Se admit epigramele cu referinta la calvitie, multi dintre epigramisti fiind in etate si avand -vorba maestrului Alexandru Clenciu- „un par ce nu exista!” Primele trei versuri sunt versurile de sustinere, care trebuie sa duca la poanta finala aflata in versul patru, ba chiar in a doua jumatate a versului ultim, daca este cu putinta. Marturisesc ca nici mie nu imi prea reuseste acest lucru prea des. Iata un exemplu de epigrama buna, cu poanta finala ascunsa in a doua jumatate a versului patru: FEBRA RETROCEDARILOR Febra asta ia amploare, Sa-i faci fata nu e chip… S-au revendicat la mare, Trei castele…de nisip! (Gh. Constantinescu – Brasov) -in al doilea rand, trebuie sa fim foarte atenti la rima. In general, la o epigrama rimeaza versurile 1 cu 3 si 2 cu 4, dar de multe ori si 1 cu 2 si 3 cu 4. Nu este nici o greseala insa daca rimeaza 1 cu 4 si 2 cu 3. Doar in sarjele amicale, facute ad-hoc la cate un festival de epigrama se admite ca 1 cu 3 sa nu rimeze, ci doar 2 cu 4. Ulterior, in momentul eventualei publicari a duelurilor, acest fapt se remediaza. Atentie insa: varza nu rimeaza cu veioza doar fiindca au ultima silaba comuna, ci rimeaza perfect cu barza. De asemenea scump nu rimeaza cu Columb sau cu plumb, ci cu irump. Nici astrahan cu ham, ci cu ban, chiolhan, etc. Ca o paranteza, la un festival national de epigrama, un cunoscut epigramist a pierdut premiul cel mare datorita rimei imperfecte: maini-romani, cu toate ca epigrama sa era de departe cea mai buna. Ea a fost citita pe scena, starnind hazul publicului, dar numai in afara de concurs. -in al treilea rand trebuie sa se tina cont de prozodie: metrica, ritm, muzicalitate, etc. Daca primul vers al epigramei va incepe cu o silaba accentuata, la fel se va face si cu celelalte, iar daca se incepe neaccentuat, se va continua tot neaccentuat. De obicei, epigramele au in versurile lor un numar egal de silabe: 8-8-8-8, 7-7-7-7, 9-9-9-9, etc. Exemple: (8-8-8-8) CONFLICT INTRE GENERATII Cei tineri, sinceri cum ii stim, Ne reproseaza-n mod concret Nu faptul ca imbatranim, Ci ca o facem prea incet. (George Petrone – Iasi) (9-9-9-9) IN METROU Interpelat de-o dama-n mini Eu i-am raspuns cu toata stima: -Acum cobor la cap de linii… Pe vremuri, ma dadeam la prima! (Sorin Olariu – Caransebes) Nu este nici o greseala daca metrica este: 9-8-9-8, 8-7-8-7 sau 8-9-8-9, ca in exemplul urmator: (8-9-8-9) EXPLICATIE C-atatia morti sunt - nu ma mir- Si soarta n-ai cum s-o impiedici, Cand drumul catre cimitir E presarat cu-atatia medici. (Ioan Pop – Cluj Napoca) Toata smecheria e sa existe ritm si muzicalitate, ca in poezia clasica de altfel. Astfel, putem exemplifica chiar cu prima strofa din Luceafarul lui Eminescu: (8-7-8-7) A fost odata ca-n povesti, A fost ca niciodata Din rude mari, imparatesti, O preafrumoasa fata… Sau, in epigrama, cu creatia urmatoare: (8-7-8-7) AUTUMNALA Toamna vine cu de toate, Cumparam doar ce putem; Unii pregatesc bucate, Altii, din pacate…gem! (Gh. Constantinescu – Brasov) Unii epigramisti insa, duc pana la extrem aceasta posibilitate, scriind unele texte care au ca numar de silabe: 8-4-8-4, 9-6-9-6, 8-8-8-4, etc, ceea ce se admite cum spuneam, daca exista ritm si muzicalitate. Exemplu: (8-3-8-3) PARADOX ROMANESC Sunt mii de caini umbland hai-hui Pe strada… Si nu-s covrigi ca sa le pui In coada… (S. Olariu) sau: (8-8-8-4) DRAMATURGIA IN ROMANIA Am convingerea expresa Ca cea mai jucata piesa, Dintre toate-n tara asta, E…NAPASTA! (Ioan Toderascu – Vaslui) Din fair-play si din consideratie pentru colegii de pe site, nu am luat aici nici un text pe care sa il prezint ca exemplu negativ in ceea ce priveste constructia unei epigrame. Dupa cum spuneai si tu, sunt destule, poate chiar in proportie de 75%. Sunt convins totusi, ca dupa citirea acestei epistole, procentul epigramelor adevarate va creste. Eu unul, am pus calitatea mai slaba a unor catrene si epigrame doar pe lipsa de experienta si pe necunoasterea unor chestiuni tinand de teoria epigramei. -intr-o alta ordine de idei, trebuie subliniat faptul ca se bucura de o mai mare cautare printre cei avizati epigramele perene, de ubicuitate, care, si peste 20, 30…100 de ani vor fi la moda si vor starni rasul. Exemplu: MARE-I GRADINA TA, DOAMNE! Cu omul nescolit si prost Nu lupt ca n-are nici un rost, Dar duc o lupta infernala Cu prostul care are scoala. (Eugen Albu) O viata mai scurta o au epigramele de moment, chiar daca la vremea lor sunt socotite ca au punctat la fix. Exemplu: BEBELUSEI DE LA PRIMA TV Bebelusa cea cocheta Molfaind dintr-o suzeta I-a facut pe toti sa zica: -Rusinica…Rusinica! (S. Olariu) De ce spun asta? Pentru ca sunt convins ca peste 10-20 de ani nu isi mai va aminti nimeni cine a fost Bebelusa, ba nici cine a fost PRIMA TV. In ceea ce priveste concursurile nationale de epigrama, se obisnuieste ca inainte cu vreo cateva saptamani sa se dea o tema de concurs: (Ex: „Cum e torcu-i si pistolul”, „Voi sunteti urmasii Romei?”, „Maine anul se-nnoieste”, etc). Mai sunt concursuri de epigrame pe rime date, de exemplu: varza-barza, creste-porneste…sau: timp-anotimp, frig-covrig in care epigramistii exerseaza, ascutindu-si floretele. Daca vrem sa ne ridicam la un nivel acceptabil in epigrama, noi, cei de pe site ar cam trebui sa tinem cont de cele aratate mai inainte, pentru ca altfel clasicii in viata ai epigramei romanesti ne vor privi de sus, ca pe un moft oarecare. Bineinteles ca ar mai fi multe de spus vis-a vis de cum trebuie sa arate o epigrama aproape perfecta ca prozodie, poanta finala etc. Din pacate, scriu de la un Net Cafe, de pe un calculator care e frate cu romanul…Gica Petrescu si are viteza melcului turbat. Inchei aici, cu rugamintea de a nu ne grabi si a incepe mai bine concursul cu Epigrama Lunii Iulie, pentru ca toti colegii epigramisti de pe site sa isi pregateasca materialele asa cum trebuie, in mod profesionist. Eu unul, fiind poate si exagerat de riguros cu mine insumi, consider ca din ce am postat in luna iunie, nici un text nu merita sa fie inscris la concurs. Oricum, mergem inainte. Concursul se va tine! Bafta tuturor participantilor! Sorin Olariu (Epigramist Analfabet)
Vizionări: 20823
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| |||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | | |||||||
| |||||||||
Texte Recomandate
|
