agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-25 | |
„Omul, ce mândru sună acest cuvânt...”
M.Gorki Erau oameni. Pur și simplu oameni. Nu aveau nici un fel de vină. Nici economică, nici politică. Nu reprezentau o amenințare pentru nimeni și pentru nimic.Erau săteni din munții Musa Dagh, erau orășeni din Van ,Edessa, Erzerum. Erau negustori ambulanți din Galiția. Erau săteni din Maramureș. Erau oameni, pur și simplu oameni. Secolul XX a reprezentat o renaștere a barbariei. Și, dacă, la începuturile istoriei barbaria era legată de scopuri practice, de dorința de a cuceri, de a jefui, de a câștiga ceva, secolul XX a inventat barbaria gratuită. Barbaria stupidă, absurdă, barbaria celor două mari acțiuni genocidiare –exterminarea armenilor și exterminarea evreilor. Nu deranjau cu nimic. Nu supăraseră cu nimic stupidul imperiu otoman. Și totuși, în aprilie 1915 câteva sute de mii de armeni au fost masacrați cu o stupiditate și o violență care n-au fost egalate decât de Hitler. Au fost masacrați copii, femei, bătrâni. AU fost rase sate întregi, orașe au fost distruse cu artileria. Predecesorii lui Hitler, Taalat,ministrul de Interne,Enver-ministrul de Război și Jemal- ministrul Marinei au pus la cale și organizat- cu largul concurs al populației turce- unul din cele mai feroce și mai sângeroase masacre din istoria omenirii. Erau oameni. Mărșăluiau de zile întregi prin deșertul Siriei. Către moarte. Atacați de bandele puse la cale de turci, morți de foame, morți de sete. Înnecați la Trebizona, împușcați la Van, arși de vii la Erzerum. Supuși loiali ai imperiului otoman.Erau oameni. Nu greșiseră cu nimic, nimănui. Cu totul inutil. Absolut inutil. N-au reușit să creeze Pan-Turania- imperiul cel mult visat- așa cum nici Hitler n-a reușit să creeze Reichul de 1000 de ani. Nu poți decât să te cutremuri când te gândești la consilierii militari ai turcilor- toți nemți. Și nu poți să nu faci o legătură între comportarea barbară a nemților în primul război mondial- și umbrele plutind diafan prin aer ale catedralelor arse din Franța și Belgia depun mărturie-și, de ce nu, într-un arc peste timp- către soluția finală. Cu totul absurd. Un amok inuman, o plăcere a vărsării de sânge, a uciderii aproapelui care calcă nu numai perceptele biblice ci orice percept religios și general uman. O distrugere sistematică pentru că Celălalt e Străin, pentru că Celălalt e Suspect, pentru că Celălalt e Altfel. Această negare a diversității, această xenofobie imbecilă a fost marea vinovată de cele două masacre. Armenii-și evreii.Legați printr-o mare de sânge.Legați printr-o mare de lacrimi. Celor care neagă...celor care contestă...celor care denigrează- atenție ! Să ne ferească Domnul pe toți de suspiciunea că am fi Altfel...că am fi Diferiți. Oricând victima poți fi tu. Vinovat pentru că vorbești altfel, privești altfel, te rogi altfel. Vinovat pentru că ai un nas prea mare, prea coroiat. Vinovat pentru că exiști. Oricând, din păcate, lucrurile se pot repeta. Și, dacă națiunea turcă la 1915 era o aberație, una din națiunile cele mai primitive, urmașa directă a unor barbari-Germania anilor 1940 –țara lui Goethe, Schiller, Wagner- constituie un avertisment serios că nimeni nu scapă de această furie a distrugerii, de această spaimă de Străin. Morții sunt printre noi, victimele lor cer dreptate.Nemții au plătit într-o anumită măsură. Fără sacrificii expiatorii Turcia nu va fi admisă niciodată în rândul statelor civilizate, indiferent cât ar ajuta ea SUA. Distrugerea unui om este o crimă. Distrugerea unui popor este o crimă. Este momentul ca națiunile civilizate, popoarele să oprească acest râu de sânge- și Tribunalul Internațional poate fi cea mai legitimă instanță pentru a judeca vinovații și a preveni astfel de nenorociri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate