Vraja dintre mine și munte nu se rupe de ani și ani. Cum vremea curge și mă îngroapă tot mai mult în liniștea ei, oarbă e setea de scăpăratul stelelor care se-mbulzesc să spargă zborul lin al nemărginirii azurii atunci când se lasă tăcerea fermecătoare a nopții. Aici, unde cad frunze mii, iar umbra lor pe pământ moare, toate-s zădărnicii, iar somnul fatalitate. Aici, ploile se tânguiesc ca niște balade, iar soarele zdremțuie dimineața norii de vată lăsând cerul să se dăruiasca apelor de jos.
Nimic nu vrea să fie altfel decât este. Timpul a încremenit muntele, iar de-ar fi să nu mai aud strigătul corbului aș auzi ciuta călcând prin moarte. Aici, răsăritul magic dezbracă diminețile de întuneric, ceața se sfarmă ca o mătase veche, în timp ce luna nouă pare nătângă atunci când sărută coama muntelui de rămas bun.
Sorb diminețile cu răcoarea lor ce-mpraștie prin aer parfum de trandafir și simt c-am dormit pe căpătâi de veac, acolo unde toate sunt o îndurare și așa a fost totdeauna. Nu-mi presimte nimeni nebunia atunci când ochii mei ard ca niște candele cu gândul la maica ce mi-o iubesc. Hoinar mi-e sufletul și-n mersul meu spun lumii că-i cumplit al vremii zbor necurmat. Cum valul înghite țărmul așa ne înghite uitarea și nici urmă din cea fost nu mai există. Noapte! Pleacă-te și sărută-i poala reginei care strălucește, pleacă-i fruntea de pe tronul tău. Că, doar tu ești sclavă pe vecie a întunericului. Pleacă-te și spunei lunii: Eternitate.
Când n-am ce scrie scotocesc prin curțile dorului visând în amiezi sublime de toamnă cu gândul dreptului la timp și aș muta secundele în afara vieții. Și mă tot întreb: Inima mea bate în timp? Gândurile mele sunt timp? Amintirea trăirilor mele vine din viitor, nu din trecut?
Vreau să uit c-am suferit. Iarna sufletului meu vreau să fie mereu primăvară, vreau să văd crengile de măr înflorind la geamul meu iar și iar, vreau să văd cocorii plecând spre zări nepășite.
Dar...dar știu că mereu se vor întoarce zilele noroase, veni-vor toate iar. M-aș duce ca să nu mai vin! Spre ceasu-nvierii. Nemărginirea!