Dacă aveți chef de-o carte ieșită din norme, demențială, „Moartea lui Bunny Munro” de Nick Cave este o alegere potrivită. Cave, născut în 1959 în Australia, s-a afirmat inițial ca un cântăreț și compozitor original. Locuiește la Brighton and Hove, în Anglia. A cântat cu Kylie Minogue și cu alte celebrități ale muzicii. „Moartea lui Bunny Munro” este al doilea roman pe care l-a publicat, în 2009. A fost tradus rapid la noi de Polirom, în același an.
Bunny Munro, personajul principal al romanului, ar fi rizibil dacă ar fi transpus într-o altă narațiune. Aici însă, cu penibilitatea și autosuficiența lui, nu face decât să adâncească ca un hău tragismul scrierii. Irvine Welsh consideră că această carte are elemente din Cormac McCarthy, Franz Kafka și Benny Hill, o amestecătură insolită, la care eu i-aș adăuga pe Marchizul de Sade, Charles Bukovski, Bret Easton Ellis, Michel Houellebecq, Stephen King și așchii caracterologice din mai multe personaje celebre din filmele clasice de desene animate.
Obsedat de pantalonașii aurii ai lui Kylie Minogue, de „acele superbe sfere aurite”, care nu-i displac nici autorului acestui text, Bunny Munro, a cărui normalitate este erecția permanentă, își descoperă, pe la începutul op-ului, soția moartă în apartament: „Libby Munro, în cămașa ei de noapte portocalie, atârnă de grilajul ferestrei. Picioarele ei se sprijină de podea și are genunchii îndoiți. Și-a folosit propria greutate ghemuită pentru a se sugruma. Fața ei are culoarea mov a unei vinete sau ceva asemănător, iar Bunny se gândește o clipă, în timp ce strânge din ochi, pentru a scăpa de acest gând, că țâțele ei arată bine.” Apoi se uită la Adult Channel. De aici pornește și drumul spre propria moarte a lui Bunny Munro, într-un amestec de real și supranatural, unde el regulează tot ce prinde, isteric, iepurește, nediscriminatoriu, doar nu degeaba în cheamă Bunny.
În călătoria lui bizară, nebunească, de comis voiajor care vinde din ușă în ușă cosmeticale cucoanelor cu dorințe tulburi, după ce-și îngroapă soția, ce se vrea o evadare, își ia cu el fiul, de 9 ani, pe Bunny Junior, care-l iubește enorm. Iar ce vrea să-l învețe nu este de predat în școală.
Un fragment care vorbește relația tată- fiu, după ce Junior a întâlnit pe stradă o fetiță :
„Bunny Junior e fericit că tatăl lui e fericit, e fericit că tatăl lui nu e dement și, de asemenea, e fericit pur și simplu, așa că spune cu voce tare:
- Poate că ar trebui să mă întorc și s-o fut! (n.m.- Bunny Junior se referă la o fetiță)
Bunny se uită la fiul său de parcă acum l-ar vedea prima oară, apoi râde tare. Îi arde băiatului o lovitură cu degetul în țeastă.
- O să vină și ziua aia, Bunny, băiete! O să vină!”
Dar să redau, pentru luare aminte, și secvența băiat-fetiță:
„Fetița apasă de trei ori pe soneria bicicletei, apoi i se adresează din nou lui Bunny Junior.
- Tatăl tău o fute pe mama mea, zice ea.
Fetița poartă un tankini roz, iar pe piept scrie „TOXIC” cu litere în relief, mici și argintii. Când ea se întoarce să se uite spre casă, Bunny Junior observă că una din marginile chiloțeilor i-a intrat în fund.
- E tatăl meu, spune băiatul, ridicând o sprânceană și scoțând capul pe geam, ca să se uite în
sus și în jos pe stradă, dar fără să știe după ce.
- Da, știu, răspunde fetița.(…) Își bagă sula în ea.
Băiatul răspunde înclinând din cap, dar picioarele încep să i se bălăngăne furios.
- Da, și, oricum, e cel mai bun agent de vânzări din lume, aruncă el.
Fetița se leagănă înainte și înapoi pe bicicletă și spune:
- Maică-mea mă pune să ies afară. Dar o auzi de la kilometri distanță. Face ca o găină sugrumată. Cucuriguuu!
Fetița flutură din coate, ca să sublinieze ideea.
- Vrei să zici un cocoș, spune băiatul.
- Da, mă rog… O poți auzi de la kilometri distanță.”
Personajul principal al lui Cave, cu un cârlionț decorativ pe frunte , ca „o cheie sol sau un gât de vioară”, la volanul unui Fiat Punto galben, având iepurași imprimați și pe cravată, își amintește la un moment dat „un vis alcoolic(…), în care apărea o cutie de chibrituri plină de clitorisuri de vedete- Kate Moss, Naomi Campbell, Pamela Anderson și, bineînțeles, Avril Lavigne(printre altele)-, iar el încerca fără succes să dea găuri în capac cu o andrea tocită, în timp ce bobițele mici și roz țipau că se sufocă”.
E loc larg de interpretări pe lângă narațiune. Oho-ho! N-o să lungesc articolul cu ele, scopul meu fiind doar să vă incit la lectură. Mai precizez că Bunny Munro moare fulgerat și, în același timp, își închipuie că este posedat anal de Diavol, care-i spune- „Adevăratul meu scop este delectarea ta” .
Ne cam învăluie în pucioasă acest scriitor. Parafrazând un cunoscut slogan anti-fumat, oare, e rost să ne întrebăm, pe urmele lui Cave, dacă coțopeneala dăunează grav sănătății?