Actuala expoziție (12-25 iulie 2004) de la Palatul Cercului Militar – sala Foaier se intitulează “Momente” și poartă semnătura doamnei Suzana Bantaș. Provenind dintr-o familie de intelectuali, triplu licențiată, distinsa expozantă ne propune o suită de 50 de lucrări, destul de eterogene prin tematică și tratare. În legătură cu acest aspect, artista declară, cu umor, că tablourile ar aparține “curentului eclectic”.

Etichetată drept post-impresionistă, pictura doamnei Suzana Bantaș abordează atât tehnica uleiului, cât și acuarela diafană, curgătoare. Alături de câteva portrete și compozitii cu figuri, printre care și o alegorie, ceea ce domină sunt peisajele și naturile moarte cu flori. Paleta cromatică este aproape neobișnuit de bogată, de vie, radiind o înțelepciune plină de optimism; senzația de prospețime și spontaneitate este întreținută și de urmele abia vizibile, ici-colo, de creion.

Remarcabile sunt, îndeosebi, lucrări ca “Palatul zmeului” și “Muntele vrăjit”, a căror viață se desfășoară într-un spațiu incert, vag-cețos, atmosferă onirică și de basm; “Poarta” - îmbibată, absorbită de aurul asfințitului; “Întâlnire – flori de tei”, cu un fin parfum eminescian; “Nevermore”, cu indefinibilul cadru peisagistic, în care evoluează anonim cei doi îndrăgostiți fără chip. Toate acestea, culminând cu inocenta suculență a “Garoafelor albe” – cea mai vibra(n)tă dintre naturile statice – și cu acea comunicare perfectă, plenară a “Bujorilor roz” cu spațiul înconjurător – într-o relație de continuă și reciprocă generare –, atât sub aspect vizual, cât și emoțional, afectiv.

Demne de menționat sunt și lucrările cu valoare de document, cum ar fi “Drușca”, “Lipoveanca”, “Hanul lui Manuc” sau “La Muzeul Satului”, cu abundența niciodată obositoare a detaliului semnificativ. Demersul pe calea armonizării totale implică și spectacolul coloristic oferit de ramele tablourilor, atât de adecvat de fiecare dată cromaticii “miezului”, a poveștii cuprinse în chenar.

În această notă, arta doamnei Suzana Bantaș ne apare ca o adevărată alegorie a luminii, a dragostei de viață, a păcii cu sinele și cu lumea.