Veac galagios. Teribil de galagios! Prin intermediul antenelor si satelitilor, posturile de televiziune si radio, dar si conexiunile serverelor impaienjenesc Pamantul. Daca pana acum il tineau cu sufletul la gura, acum il stranguleaza, dupa caz, cu cele mai alese realizari, sau cu cele mai odiose crime, cu cele mai terifiante vesti sau cu cele mai ticluite manipulari, incat bietul pumn de tarana, si asa turtit, aproape ca mai respira in imbratisarea anacondei.

Privind abrupt dincolo de aparente, ajungem sa intelegem ca se tipa pentru ca adevaratele probleme sa nu se faca auzite. Nici vazute. Sunt conjugate multe forte obscure si multe interese ale multor paranoici care vor, deci comanda, o noua dezordine mondiala. Pentru ca dezordinea controlata e cadrul cel mai propice realizarii oricaror manopere, fie cat de dolozive.

Hraniti cu evenimente de tot soiul, care mai de care mai importante, oamenii ajung sa uite de ei, de propria lor individualitate, de propriile familii, de propriile sperante si impliniri. Pe alocuri rasar ca din pamant fabrici noi al caror principal domeniu de activitate e sa fabrice visuri comune, pentru oameni din ce in ce mai comuni. Care indeamna, intr-un fel sau altul, sa dormim linistiti pentru ca sunt destui care se ocupa de banii si de viata noastra. Inclusiv de cea spirituala. Sunt suficiente programe pentru orice buzunar. Atingand climaxul, minciuna mediatizata se comunica fara nici un voal. Articuleaza atat de direct despre finalitate incat nu-ti vine sa crezi ca ar putea fi adevarat. Atunci crezi. Si din acel moment esti pierdut.

De ce televiziunile prospera in detrimentul posturilor de radio? Pentru ca imaginea a suprimat cuvantul, desi la inceput a fost cuvantul, nu imaginea. Pentru ca toti vor sa fie in centrul atentiei: organizatii, politicieni, biserici mari sau marunte, impostori de tot felul. Toti stiu ca acolo isi pot ajusta imaginea. Pot parea. Altfel de cum sunt. Pot sa dea bine. Indiferent cat ar costa. Doar nu sunt din buzunarul lor, ci al prostimii credule. Toti fac apel (netaxabil) la sinceritate, pentru ca sunt prea sireti ca sa nu stie cat de bine prinde acesta insusire la public. Si toti invoca tot ce e poate fi mai sfant pentru auditoriu. Apoi toti sunt serviti cu agheasma antiseptica. De-al de Grigore sau nu, de vor sau nu, tot o beau. Oamenii privesc si sunt schimbati. Adica mintiti. Voturile sa iasa!

Paradoxal, omul nu mai conteaza de loc. Si totusi conteaza atat de mult. Conteaza, pentru ca in exercitiul democratiei, la os se ajuge prin aritmetica mainilor ridicate si coborate. Omul conteaza atata timp cat ridica mana cand trebuie si pentru cine trebuie. Conteaza atata timp cat foloseste intereselor nespuse ale celor in care crede si pentru care se epuizeaza. Dupa care, in cel mai bun caz, e aruncat ca o masea stricata. Cei ce au facut cariera in aceasta materie uita insa ca unui om, fara vrerea lui, ii poti boti doar hainele, nu si sufletul.

Mai e putin si buba de imagine se va sparge. Asemenea unui vulcan purulent. Ii va atinge in special pe aceia care au tinut prea aproape. Indiferent daca le va placea sau nu.
Nu va mai trece mult si tot ce a fost ascuns, tinut dincolo de aparente, va iesi la lumina. Toti regizorii si masinistii acestor jocuri extreme vor fi descoperiti. Si atunci dezamagirea va fi prea mare ca sa fie suportata. Multe stele vor cadea impreuna cu sorii in care au crezut, pentru ca s-au uitat numai la ce izbeste ochiul: la aparente realizari in cazul unor cauze de mult pierdute; la promisiuni entuziaste, nu la roade concrete si masurabile; la blazoane, nu la un duh smerit si cinstit. Vor claca pentru ca au crezut mai degraba in om decat in Dumnezeu.

Cine are ochi, sa vada! Iar cine mai are urechi, sa le foloseasca adecvat!