abur pe geamuri -
ispita desenului
în orice deget

(Corneliu-Traian Atanasiu)


Pentru mine e un exemplu de moment haiku acest poem. Cât durează aburul pe geamuri? Poate durează numai câteva clipe, până când se începe desenul pe el. Cititorul începe să-și imagineze un decor pentru acest poem. Este vorba de geamurile de acasă, de la serviciu, dintr-un mijloc de transport în comun? Prima dată mi-am imaginat că ar fi vorba de geamurile dintr-un tren. Cu trenul mergem mult și avem timp să ne relaxăm și începem să observăm detalii pe care altfel nu le observăm, trecem peste ele fără să le vedem. Apoi, avem timp să ne ocupăm de activități pe care altfel le neglijăm, trăim într-o epocă în care suntem mereu grăbiți și despre care se spune că este și epoca stresului. Iată că există ceva care să ne aducă un zâmbet. Se înțelege că ne vine cheful de a desena pe aburul din geam. După cum aceeași scenă se poate petrece oriunde există un timp de așteptare. Putem sta în fața geamului din propria cameră, dacă așteptăm musafirii de sărbători sau așteptăm să se facă o oră anume ca să mergem să petrecem. Și, în acest timp, gândurile nu ne mai zboară la nostalgiile sărbătorilor de altădată, ci trăim aici și acum și ne bucurăm de un desen cu degetul pe geamul aburit.
Natura ne ajută să trăim aici și acum. Ne ajută să ne bucurăm de fiecare anotimp, oferindu-ne activități creative. În ziua de astăzi, suntem mereu ispitiți cu anunțuri despre cursuri sau workshop-uri de dezvoltare personală unde există exerciții cu desenat, care să ne ajute la relaxare. După cum ni se recomandă și cărți de colorat pentru adulți sau crearea unui jurnal în care să desenăm la sfârșitul fiecărei zile sau oricând simțim nevoia și care să funcționeze ca o terapie pentru relaxare. Natura ne poate oferi oricând ocazia pentru o astfel de terapie.
După o vreme, o altă interpretare posibilă poate să apară în mintea cititorului: aburul de pe geamuri poate să rămână neatins, iar cei aflați la un curs de dezvoltare personală pot dori să deseneze pe o foaie de hârtie și nu pe geam. De asemenea, ne putem gândi la niște studenți aflați într-o sală de curs, care se plictisesc, sau sunt pierduți de explicațiile profesorului, și încep să se uite pe geam. Văd aburul și apoi desenează ceva la sfârșitul caietului sau pe foaia de notițe.
Indiferent de decor și scenariu, poemul ne face să ne regăsim creativitatea, atât imaginându-ne scenarii și personaje cât și dorindu-ne să reînvățăm să apreciem frumusețea unei zile reci. Sau poate dorim să uităm de frigul de afară și, ca o compensație, ne gândim să ne înfrumusețăm ziua desenând pe geamul aburit.