Sunt trist când văd că am discutat cu unii oameni și nu s-a prins prea mare lucru din ce le-am descoperit. Îi văd în aceeași derută și cu viața toxică, infectată, nu de covid 19, ci de tot ce își atrag prin neînțelegerea rolului echilibrului și credinței în tot ce gândesc și fac. Viața lor se imprimă pe chip și trup, se vede în modul de dialog și exprimare a tot ce gândesc. Inclusiv în modul de răspuns al copiilor pe care îi au. Nu sunt magician să le schimb gândirea, e responsabilitatea lor și efortul necesar le aparține. În lumea asta bolnavă, dacă nu ai echilibru și credință nu îți pierzi numai timpul dat mântuirii, ci ajungi un sinucigaș din plăcere sau comoditate. E foarte greu să îți învingi avatarul decăzut, versiunea degradată, dar ești chemat să încerci în timpul primit pentru acest scop. De fapt, acesta este țelul existenței umane, schimbarea, redobândirea libertății prin vindecarea de vicii, căderi, nu să devii filatelist în bancnote, iubitor de mașini, motociclete, colecții de artă, bijuterii, colecționar de averi și călătorii din care să nu înțelegi minunea ființării, desfrânat sau maniac al unui trup batjocorit de o gândire coruptă prin simțuri distruse. În cele spuse sau scrise am accentuat că pentru a învinge posesia distructivă trebuie să fii perseverent și treaz tot timpul în gânduri și simțuri, doar așa poți să îți recucerești propria viață, reală, nu trucată sau dirijată de slăbiciuni, plăceri degradante. Fiecare om e imaginea a ce alege și gândește!