Expoziția sculptorului Radu Dumitru de la Gal. Simeza evocă - sub titlul "Eterna întoarcere" - rigoarea și abstractizarea cu care era tratat lemnul la precedenta expoziție, de la Sala Rondă a TNB, adăugând un nou element, bronzul.
Născut în '57, la Valea Mare, în jud. Vâlcea, absolvent al Institutului "I. Andreescu" din Cluj - secția Sculptură și membru al U.A.P., artistul se află la cea de-a cincea sa expoziție personală, plasată sub zodia cercului, aici simbol al ciclicității. Banalul element uzual, funcțional este abstras din cotidian și transformat în artă - fragmente de roți adevărate, din lemn, provenind de la care; bronzul pe alocuri coclit, păstrând uneori vagi urme de vopsea. O posibilă contaminare cu sfera așa-numitei "arte povera"?

Lucrările, de dimensiuni mai mici (panouri) sau mai mari (cu desfășurare autonomă în raport cu peretele), se constituie într-un discurs sobru, coerent și unitar, exploatând la maximum cele câteva motive, ce se repetă aproape obsesiv, dar niciodată monoton: micii vizitii încremeniți în bronz conduc, într-un act imaginar, care abia schițate, trase de animale invizibile, ca într-un joc de copil.
Jocul vid-plin propune un echilibru extrem de fragil, un ritm tensionat, fiind greu de precizat, în ansamblu, cui îi aparține victoria.
Paleta cromatică are propriul ei cuvânt de spus, un cuvânt important, cu atât mai mult cu cât ea se bazează pe tonurile naturale ale lemnului și ale bronzului, ce păstrează patina timpului: de la nuanțe de verde până la cele de galben și brunuri.
În ansamblu, raportarea lucrărilor la spațiul avut la dispoziție este una fericită, bazată pe armonie. Există o dispunere suficient de aerisită a operelor, pentru ca acestea să fie bine puse în valoare.

Nota de rigurozitate și unitate se traduce și la nivelul titlului purtat de opere, acel invariabil și obsesiv "Eterna întoarcere", îngânat, de la o lucrare la alta, aproape ca o litanie.